Retina este membrana nervoasă fină situată pe fața internă a globului ocular, responsabilă de recepția luminii și transformarea ei în impulsuri nervoase. Conține fotoreceptori: bastonașe, importante pentru vederea în lumină slabă și perceperea contrastelor, și conuri, implicate în vederea colorată și acuitatea vizuală. Zona centrală, macula, permite vederea detaliată necesară cititului și recunoașterii fețelor, iar papila nervului optic este locul prin care fibrele nervoase părăsesc ochiul spre creier.
Retina are importanță clinică majoră în diabet, hipertensiune arterială, traumatisme oculare, dezlipire de retină, degenerescență maculară, tromboze vasculare și retinopatie de prematuritate. Pacientul poate acuza scăderea vederii, vedere încețoșată, pete negre, fulgere luminoase, deformarea liniilor drepte sau senzația de „perdea” care acoperă câmpul vizual. Aceste simptome sunt diferite de iritația conjunctivală simplă, unde predomină roșeața, usturimea și secreția, fără pierdere bruscă de câmp vizual.
Asistentul medical urmărește acuzele vizuale la pacienții cu boli vasculare sau metabolice, sprijină programarea controalelor oftalmologice și explică importanța controlului glicemiei și tensiunii pentru protejarea retinei. După intervenții sau injecții intraoculare se observă durerea intensă, scăderea bruscă a vederii, secrețiile, fotofobia sau roșeața severă. Fulgerele luminoase noi, apariția multor puncte negre mobile sau pierderea parțială a câmpului vizual se raportează urgent, deoarece pot indica dezlipire de retină.