Serologia este ramura diagnosticului de laborator care caută în serul pacientului anticorpi, antigene sau alte markeri imunologici. Este folosită pentru infecții virale, bacteriene și parazitare, pentru evaluarea statusului vaccinal, pentru screening prenatal și pentru unele boli autoimune. Exemple uzuale sunt testele pentru hepatite, HIV, sifilis, rubeolă, toxoplasmoză, Epstein-Barr sau determinarea anticorpilor după vaccinare. Rezultatul arată răspunsul imun al organismului, nu întotdeauna prezența directă a microbului.
Interpretarea depinde mult de tipul markerului. IgM sugerează de obicei infecție recentă sau reactivare, IgG indică expunere veche, imunitate sau infecție în evoluție mai tardivă, iar antigenul detectat poate semnala prezența agentului infecțios. Există rezultate fals pozitive sau fals negative, mai ales dacă testarea se face prea devreme după contact, la pacienți imunodeprimați sau după tratamente care modifică răspunsul imun. De aceea, serologia se corelează cu simptomele, istoricul, examenul clinic și uneori cu PCR sau cultură.
Asistentul medical are rol în identificarea corectă a pacientului, recoltarea sângelui venos în vacutainerul potrivit, etichetarea probei și transmiterea rapidă către laborator. În consilierea pacientului se explică pe scurt că un rezultat „pozitiv” nu înseamnă întotdeauna boală activă, iar un rezultat „negativ” poate necesita repetare dacă expunerea este recentă. Se anunță prompt medicul când serologia indică infecții transmisibile, sarcină cu risc fetal sau suspiciune de boală contagioasă care cere măsuri de izolare.