Somnolența este starea în care pacientul are nevoie crescută de somn, adoarme ușor sau rămâne treaz cu dificultate. Poate fi banală după privare de somn, efort, ture de noapte sau administrarea unor medicamente sedative, dar poate indica și probleme clinice importante: hipoglicemie, hipoxie, febră, deshidratare, intoxicații, traumatisme craniene, accident vascular cerebral, encefalopatie hepatică sau insuficiență respiratorie. La copil și vârstnic, somnolența nou apărută poate fi unul dintre primele semne de agravare a stării generale.
În evaluarea de nursing se observă dacă pacientul se trezește spontan, la voce sau doar la stimul dureros, dacă răspunde coerent, dacă își menține atenția și dacă adoarme în timpul conversației. Se verifică glicemia când există indicație sau risc, saturația de oxigen, pulsul, tensiunea, temperatura, frecvența respiratorie și aspectul pupilelor. Este utilă compararea cu nivelul obișnuit de vigilență al pacientului, mai ales în demență, postoperator sau tratament cu opioide, benzodiazepine, antiepileptice ori antihistaminice sedative.
Somnolența nu este același lucru cu oboseala simplă: oboseala permite de obicei cooperare și orientare, în timp ce somnolența patologică poate asocia confuzie, vorbire neclară, respirație lentă, cianoză sau imposibilitatea de a menține contactul. Se anunță rapid medicul la somnolență bruscă, după cădere, cu cefalee intensă, vărsături, deficit motor, convulsii, febră mare, glicemie anormală sau saturație scăzută. Până la evaluare, pacientul se menține în siguranță, cu risc de aspirație redus, supravegheat și fără administrare neindicată de sedative.