UREMIE descrie acumularea în sânge a produșilor de metabolism care sunt eliminați în mod normal prin rinichi. Apare în insuficiență renală avansată sau în decompensări acute și poate afecta starea generală, sistemul nervos, digestiv, cardiovascular și pielea.
Manifestările posibile includ greață, vărsături, inapetență, prurit, respirație cu miros specific, oboseală marcată, confuzie, somnolență, crampe, edeme și modificări ale diurezei. În supraveghere se urmăresc tensiunea arterială, greutatea, bilanțul hidric, aspectul tegumentelor, starea de conștiență și valorile de laborator disponibile. La pacientul cunoscut cu boală renală, modificările mici ale stării generale pot avea semnificație importantă și merită urmărite consecvent.
Rolul asistentului este de monitorizare atentă, consemnare și raportare a agravării, respectând restricțiile de lichide, dietă sau tratament stabilite de echipa medicală. Uremia nu se tratează prin măsuri empirice la patul bolnavului. Termenul se diferențiază de azotemie, care descrie mai ales creșterea compușilor azotați în analize. Bilanțul intrări-ieșiri și aspectul edemelor oferă informații practice pentru urmărirea evoluției între vizitele medicale.