Vaccinul este un preparat biologic care conține antigene microbiene, fragmente inactive, toxoizi, proteine recombinante sau instrucțiuni genetice controlate, cu scopul de a stimula sistemul imun fără a produce boala în forma ei completă. După administrare, organismul formează anticorpi și celule de memorie, astfel încât la contactul ulterior cu agentul infecțios răspunsul de apărare să fie mai rapid și mai eficient. Vaccinurile pot fi vii atenuate, inactivate, subunitare, conjugate, cu toxoid sau de tip ARNm, iar alegerea lor depinde de boala prevenită, vârsta pacientului, starea de imunitate și schema națională de imunizare.
În practica de nursing, vaccinarea înseamnă verificarea identității pacientului, a indicației, a contraindicațiilor temporare sau permanente, a lotului, termenului de valabilitate și a condițiilor de păstrare la lanț frigorific. Asistentul pregătește corect doza, respectă calea de administrare, de obicei intramusculară sau subcutanată, folosește tehnică aseptică și notează vaccinul în documentele medicale. La copii se urmărește schema pe vârste, iar la adulți rapelurile, vaccinarea antigripală, antitetanică sau vaccinarea la risc profesional.
Reacțiile obișnuite sunt durerea locală, roșeața, tumefierea, febra ușoară sau oboseala de scurtă durată. Se raportează rapid dispneea, urticaria generalizată, edemul feței sau al gâtului, sincopa prelungită, convulsiile febrile ori orice suspiciune de reacție anafilactică. Vaccinul nu se confundă cu serul imun: vaccinul stimulează producerea proprie de imunitate, în timp ce serul aduce anticorpi gata formați și are efect imediat, dar de durată mai scurtă.