VSH înseamnă viteza de sedimentare a hematiilor și măsoară cât de repede se depun globulele roșii într-un tub de sânge anticoagulat, de obicei într-o oră. Creșterea VSH apare când proteinele inflamatorii din plasmă, mai ales fibrinogenul și imunoglobulinele, favorizează agregarea hematiilor. Este o analiză simplă, dar nespecifică: nu indică singură diagnosticul, ci arată că poate exista inflamație, infecție, boală autoimună, neoplazie, anemie sau alt proces sistemic.
Valorile pot fi crescute în poliartrită reumatoidă, lupus, vasculite, tuberculoză, endocardită, osteomielită, boli inflamatorii intestinale și unele cancere. Pot exista creșteri moderate în sarcină, vârstă înaintată sau anemie. Un VSH normal nu exclude toate bolile, iar un VSH crescut nu arată localizarea problemei. Din acest motiv se interpretează împreună cu simptomele, examenul clinic, hemoleucograma, proteina C reactivă, fibrinogenul, culturile sau investigațiile imagistice.
Pentru asistentul medical contează recoltarea corectă: tub potrivit, umplere până la semn, amestecare blândă cu anticoagulant, evitarea hemolizei și trimitere la laborator în timpul recomandat. La pacient se urmăresc febra, durerea, scăderea ponderală, tumefacțiile articulare, paloarea, transpirațiile nocturne și evoluția sub tratament. VSH se confundă uneori cu CRP; CRP se modifică mai rapid în inflamația acută, în timp ce VSH poate rămâne crescut mai mult timp. Valori foarte mari, mai ales cu febră persistentă sau alterarea stării generale, trebuie comunicate prompt echipei medicale.