Warfarina este un anticoagulant oral care blochează reciclarea vitaminei K în ficat și scade sinteza factorilor de coagulare II, VII, IX și X. Efectul nu apare imediat, deoarece factorii deja existenți în sânge trebuie consumați treptat; de aceea, la inițierea tratamentului, pacientul poate primi temporar și heparină, în funcție de indicația medicală. Warfarina se folosește în fibrilație atrială, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară sau la unii pacienți cu valve cardiace mecanice, pentru reducerea riscului de formare a cheagurilor.
Monitorizarea se face prin INR, valoare care arată cât de mult este prelungit timpul de coagulare. Un INR prea mic poate însemna protecție insuficientă față de tromboză, iar un INR prea mare crește riscul de hemoragie. Asistentul medical urmărește semne precum gingivoragii, epistaxis, echimoze extinse, hematurie, scaun negru, vărsături cu sânge, cefalee bruscă sau amețeală după traumatisme. Orice cădere, lovitură la cap sau sângerare persistentă trebuie raportată rapid.
Warfarina are multe interacțiuni. Antibioticele, antiinflamatoarele nesteroidiene, antiagregantele, unele antifungice și modificările mari ale aportului de vitamina K pot schimba INR-ul. Pacientul nu trebuie sfătuit să elimine legumele verzi, ci să păstreze un consum cât mai constant. În îngrijire contează verificarea dozei prescrise, a orei de administrare, a ultimului INR și educarea pacientului să nu dubleze doza dacă a omis o administrare fără recomandare medicală.