Xifoidul, numit și apendice xifoid, este porțiunea cea mai mică și mai inferioară a sternului. Se află pe linia mediană a toracelui, sub corpul sternului, la nivelul unde coastele inferioare se apropie de epigastru. La copil este cartilaginos, iar la adult se osifică treptat. Forma lui poate fi variabilă: ascuțită, bifidă, curbată anterior sau posterior, uneori palpabilă ca o mică proeminență dură. Este un reper folosit la descrierea regiunii epigastrice, la orientarea pe peretele toracic și la delimitarea marginii inferioare a sternului.
Importanța clinică apare mai ales în traumatisme și în manevrele de resuscitare. Presiunea exercitată prea jos în compresiile toracice poate leza apendicele xifoid sau structurile profunde vecine, inclusiv ficatul. De aceea, mâinile se poziționează pe jumătatea inferioară a sternului, evitând vârful xifoid. Durerea locală poate apărea după lovituri, tuse intensă, efort, inflamație costosternală sau iritație la inserțiile musculare.
Pentru asistentul medical, xifoidul este util ca punct de orientare în evaluarea toracelui și abdomenului superior. Se observă sensibilitatea la palpare, echimozele, deformările după traumatism și relația durerii cu respirația sau mișcarea. Se raportează rapid durerea toracică asociată cu dispnee, paloare, transpirații, hipotensiune, traumatisme importante sau suspiciune de fractură, deoarece semnul local poate ascunde leziuni toracice sau abdominale mai serioase.