Examenul radiologic – Pregătirea pacientului cu sau fără substanță de contrast
Examenul radiologic este investigaţia imagistică realizată cu ajutorul radiatiilor X, care sunt vibrații electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă ce au capacitatea de a penetra substanţele foarte dense şi de a produce imagini sau umbre ce pot fi înregistrate pe film fotografic.
Principii generale
- Examenele radiologice se realizează în servicii speciale de către personal instruit
- Echipamentele folosite utilizează tehnici de înaltă rezoluţie – ecrane TV, înregistrări digitale, imprimante laser, pentru a obţine imagini cât mai amănunţite
- Ţesuturile moi şi osoase au densitate diferită astfel încât cantitatea de radiaţii care le străbate variază iar imaginile pot fi clare sau mai puţin clare.
- Oasele fiind dense nu sunt străbătute de radiaţii şi sunt radioopace în timp ce ţesuturile moi sunt străbătute de radiaţii şi dau imagini ca nişte umbre mai mult sau mai puţin conturate.
- Datorită diferenţei de densitate în timpul examinării se realizează un contrast natural prin aer, lichid, ţesut gras, ţesut osos:
- Plămânii şi o parte din tubul digestiv conţin aer – determină imagini transparente
- Unele organe au o capsulă de grăsime care creează o umbră mai mult sau mai puţin densă
- Oasele conţin săruri minerale şi sunt radioopace
Pentru vizualizarea unor detalii se pot administra substanţe de contrast care se introduc pe cale orală, rectală, injectabilă în funcţie de organul, segmentul, sistemul care urmează să fie examinat.
Substanţele de contrast sunt: radioopace sau radio transparente.
Nu există o substanţă de contrast sigură, inofensivă. Toate pot determina reacţii adverse (șoc anafilactic) care sunt studiate şi pot fi prevenite sau combătute.
SUBSTANŢE DE CONTRAST
➢ SULFAT DE BARIU– radioopac
– Se foloseşte pentru examinarea radiologică a tractului gastro-intestinal(esofag, stomac, intestin, colon)
– Se prepară sub forma unei suspensii coloidale (este insolubil)
Forme medicamentoase farmaceutice:
– Polibar – ACB – pulbere pentru suspensie, o pungă unidoză cu 397 gr pentru suspensie rectală
– E-Z- CAT – suspensie orală care conţine sulfat de bariu 4,9% (flacoane cu 225 ml).
– E-Z – HD – pulbere pentru suspensie orală conţinând sulfat de bariu 98%, flacoane cu 340gr
– Sulfat de bariu Pro Rontgen – pulbere pentru suspensie orală, pungă transparentă cu 90 gr (Ba SO4 – 80gr)
➢ SUBSTANŢE CU IOD
– Gastrografin – soluţie apoasă gastro enterică folosită când sulfatul de bariu nu se poate administra – flacon cu 100ml, conţine 37 gr iod
– Odiston 75 % – fiole de 10 ml, soluţie injectabilă 75%, se păstrează la temperatura camerei, ferit de lumină. Se face testarea sensibilităţii înainte de injectarea soluţiei (1ml lent i.v., se aşteaptă 1- 2′, apoi se injectează restul strict intravenos). Modifică rezultatul scintigrafiei tiroidiene timp de 2 -6 săptămâni
– Urografin 76% – soluţie injectabilă, fiole de 20 ml (1 ml conţine 370 mg iod). Folosit mai ales pentru urografii
– Iodidum (Lipiodol) – 190 mg, capsule moi, Blistere cu 3 capsule pentru bronhografie, histerosalpingografie, uretrografie, colangiografie intraoperatorie
– Iodixanolum – soluţie hidrosolubilă produsă sub denumirea de Visipaque 150mg/ml (flacoane de 50, 200ml) 270mg/ml (flacoane de 20, 50, 100, 200ml) şi 370mg/ml(flacoane de 20, 50, 100ml, 200ml). Se foloseşte pentru examinarea radiologică la adulţi: angiografie, urografie, flebografie, CT
– Iohexolum – soluție apoasă injectabil intravenos, intraarterial, intratecală , intracavitar. Produs farmaceutic sub denumirea de Omnipaque, fiole sau flacoane cu concentraţii de 140, 180, 240, 300, 350mg iod/ml. Se foloseşte pentru: cardioangiografie, arteriografie, urografie, flebografie, CT, mielografic, colangiopancreatografie endoscopică, histerosalpingografie.
– Iopamidolum (Iopamiro 300,370) – soluţie injectabilă 30% sau 37%, flacoane cu 30, 50, 100, 200 ml, fiole 20 ml, folosit mai ales pentru studierea vaselor
– Iopromidum (Ultravist – 300) – soluţie injectabilă -flacoane cu 50, 10 ml şi Ultravist 370 – flacoane cu 50, 100, 200, 500ml.
Reacţii adverse posibile la substanţele de contrast
Reacţiile din partea aparatului cardiovascular
• Paloare, diaforeză
• Tahicardie, bradicardie, palpitaţii, aritmie
• Edem pulmonar acut
• Şoc
• Insuficienţă cardiacă congestivă
• Stop cardiac
Reacţii din partea aparatului respirator
• Strănut, tuse, rinoree
• Wheezing
• Criză de astm bronşic
• Laringospasm, edeme laringiene
• Cianoză, apnee
• Stop respirator
Manifestări cutanate
• Eritem
• Senzaţie de căldură
• Urticarie
• Prurit
• Dureri la locul injectării
• Edem angioneurotic
Manifestări gastrointestinale
• Greaţă, vomă, gust metallic
• Crampe abdominale, diaree
• Ileus paralitic
Manifestări neurologice
• Anxietate
• Cefalee
• Ameţeli, vertij
• Agitaţie
• Dezorientare
• Stupoare
• Comă
• Convulsii
Manifestări urinare
• Durere în flancuri
• Hematurie
• Oligurie
• Albuminurie
• Insuficienţă renală acută
Precauţii speciale pentru substanţe iodate
- Reacțiile adverse sunt mai frecvente între 20 şi 50 de ani şi scad după 70 de ani.
- Se acordă un plus de atenţie persoanelor predispuse
- Dacă un pacient a avut o reacţie alergică trebuie informat, riscul de a face din nou fiind de 3-4 ori mai mare
- Istoricul privind alergia trebuie consemnat în dosarul nursing/planul de îngrijire
- Substanţele de contrast iodate se administrează pe nemâncate sau după cel puţin 90 de minute de la servirea mesei. Fac excepţie urgenţele.
- Pentru prevenirea accidentelor grave (stopul cardio-respirator) este necesar să fie pregătite materiale pentru resuscitare
- În cazul reacţiilor moderate se administrează prompt antihistaminice orale la recomandarea medicului
- Nu se asociază administrarea sulfatului de bariu cu substanţe de contrast iodate
- Injectarea substanţei de contrast iodate poate să determine modificări ale funcţiilor vitale
- Înainte şi după examen se măsoară TA, P, R, pentru a sesiza eventualele modificări (tahicardie, bradicardie, aritmie, creşterea sau scăderea TA, tulburări respiratorii).
- Pacientul este instruit să consume o cantitate mare de lichide pentru a favoriza eliminarea iodului din organism.
- Pregătirea pacientului pentru examen trebuie făcută corect pentru a evita necesitatea repetării şi riscul de iradiere sau de apariţie a reacţiilor adverse la substanţele de contrast.
- Se respectă protocolul de pregătire în funcţie de examenul cerut
Riscurile iradierii
→ Modificări genetice
• Expunerea organelor genitale la radiaţii poate determina modificări ale ADN lui din cromozomi, urmate de mutaţii
→ Modificări somatice:
• Pot apare în cazul iradierii excesive sau repetate; pericolul există şi atunci când iradierea se face în timp urmările manifestându-se mai târziu
• Riscul este crescut în cancer şi la gravide în primul trimestru de sarcină
→ Măsuri de securitate:
• Purtarea echipamentului de protecţie de către personalul care participă la examen.
• Evitarea expunerii repetate la radiaţii.
• Se obţin informaţii despre o eventuală sarcină
• În caz de dubiu sau sarcină confirmată examenul nu se efetuează
Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor radiologice
Obiective
→ Examinarea cu ajutorul radiaţiilor X ® a unor organe/aparate cu sau fără substanţă de contrast în funcţie de capacitatea de absorbţie a ţesuturilor.
→ Înregistrarea imaginilor pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei bolii.
Pregătirea materialelor
– Substanţa de contrast dacă este cazul
– Materialele pentru administrarea substanţei de contrast
– Medicamente pentru prevenirea şi combaterea accidentelor, instrumente pentru administrare
Pregătirea pacientului
a) pregătirea psihică
▪ Explicaţi pacientului necesitatea efectuării examenului recomandat de medic
▪ Informaţi pacientul asupra riscului şi beneficiilor pe care le implică procedura
▪ Obţineţi consimţământul sau verificaţi dacă a fost obţinut de către medic
▪ Informaţi asupra duratei examenului
▪ Verificaţi încă o dată data ultimei menstruaţii la femeile tinere.
b) pregătirea fizică
▪ Se atrage atenţia, dacă este necesar postul alimentar şi durata acestuia sau obligativitatea de a urma un anumit regim
▪ Se efetuează pregătirea specifică organului sau aparatului examinat, combaterea gazelor, efectuarea clismei sau a spălăturii
▪ Se administrează antihistaminice la recomandarea medicului
▪ Se apreciază starea pacientului pentru a stabili modul de transport la serviciul radiologic.
▪ Pacientul este rugat să-şi îndepărteze obiectele metalice dacă acestea sunt plasate în câmpul de examinare.
Participarea la efectuarea procedurii
– identificaţi pacientul; verificaţi recomandarea în FO sau pe biletul de trimitere.
– verificaţi dacă pacientul a respectat recomandările
– pregătiţi materialele care vor fi transportate la radiologie pentru administrarea substanţelor de contrast
– instalare unui cateter venos periferic (Vezi Montarea unei branule)
– însoţiţi pacientul şi ajutaţi-l să se dezbrace (dacă este cazul); predaţi pacientul colegei de la radiologie pentru administrarea substanţei de contrast
Îngrijirea pacientului
– Se ajută pacientul să se aşeze pe pat și se monitorizează: T°, P, TA, R., eliminările.
– Se observă aspectul tegumentelor pentru a depista manifestări alergice;
– Se asigură repausul, se administrează lichide pentru a elimina mai repede substanţa de contrast
– Se reorganizează locul de muncă
– Spălaţi mâinile și notați procedura în F.O. și dacă pacientul trebuie să revină la radiologie
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
– Pacientul prezintă stare generală bună, exprimă confort, nu sunt semne de alergie/sensibilitate
Rezultate nedorite/ce faceţi
– Pacientul prezintă fenomene de hipersensibilitate (prurit intens, roşeaţă şi edem al feţei, cefalee, dispnee cu greţuri şi vărsături) care pot apare mai târziu, după efectuarea examenului.
– Se anunţă medicul (dacă nu este prezent), se administrează medicaţia recomandată
– Se monitorizează pacientul.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.