Furosemid este un medicament diuretic de ansă, cu acțiune intensă, rapidă și puternică. Este considerat unul dintre cele mai importante diuretice utilizate în practica medicală, mai ales în situațiile în care excesul de lichid trebuie eliminat rapid.
Furosemidul este și un saluretic, deoarece favorizează eliminarea sărurilor minerale, în special sodiu și clor, iar apa urmează eliminarea acestor electroliți. Prin acest mecanism, cantitatea de urină crește semnificativ.
Reprezentant principal:
- furosemid.
Este utilizat în tratamentul edemelor, în insuficiența cardiacă congestivă, în edemul pulmonar acut cardiogen, în hipertensiunea arterială importantă și în anumite edeme de cauză renală sau hepatică.
Încadrare farmacologică
Furosemidul aparține grupei diureticelor de ansă. Acestea acționează la nivelul ansei Henle, o porțiune a nefronului cu rol important în reabsorbția electroliților și în reglarea volumului de lichide din organism.
Diureticele de ansă sunt mai puternice decât diureticele tiazidice și produc o eliminare importantă de apă, sodiu, clor și potasiu. Din acest motiv, sunt eficiente în edeme importante, dar pot produce dezechilibre hidroelectrolitice dacă pacientul nu este monitorizat corect.
Mecanism de acțiune
Furosemidul acționează la nivelul ansei Henle, unde inhibă reabsorbția ionilor de sodiu și clor. În mod normal, acești electroliți sunt reabsorbiți din urina primară în sânge. Când reabsorbția lor este blocată, sodiul și clorul rămân în tubul renal, iar apa este eliminată odată cu ei.
Efectul final este creșterea puternică a diurezei.
Prin administrarea furosemidului se obțin următoarele efecte:
- crește eliminarea de apă;
- crește eliminarea de sodiu;
- crește eliminarea de clor;
- crește eliminarea de potasiu;
- scade volumul lichidelor reținute în organism;
- se reduc edemele;
- se reduce supraîncărcarea circulatorie;
- se poate ameliora dispneea produsă de congestia pulmonară.
Efectul este rapid, mai ales când medicamentul este administrat intravenos. De aceea, furosemidul este folosit frecvent în urgențe, în special când excesul de lichid pune rapid în pericol pacientul.
Forme de administrare
Furosemidul se poate administra:
- oral;
- intravenos;
- mai rar, intramuscular.
Administrarea orală este folosită mai ales în tratamentul de întreținere, la pacienții stabili. Administrarea intravenoasă este preferată în urgențe, când este nevoie de efect rapid, cum se întâmplă în edemul pulmonar acut cardiogen sau în decompensarea cardiacă.
Administrarea intravenoasă se face în mediul medical, cu monitorizarea pacientului. Nu se administrează rapid, mai ales în doze mari, deoarece poate crește riscul de tulburări de auz și dezechilibre hemodinamice.
Indicații
Furosemidul este indicat în tratamentul edemelor care trebuie evacuate rapid sau în situațiile în care retenția de lichide agravează starea pacientului.
Indicații importante:
- insuficiență cardiacă congestivă;
- edem pulmonar acut cardiogen;
- edem cerebral acut;
- hipertensiune arterială importantă;
- unele edeme de cauză renală;
- edeme de cauză hepatică;
- retenție hidrosalină importantă;
- situații de supraîncărcare volemică.
Furosemidul în insuficiența cardiacă congestivă
În insuficiența cardiacă congestivă, inima nu mai pompează sângele eficient, iar circulația devine încetinită. Acest lucru favorizează acumularea lichidului în țesuturi și apariția edemelor.
Pacientul poate prezenta:
- edeme la nivelul membrelor inferioare;
- creștere în greutate prin retenție de lichide;
- dispnee;
- oboseală;
- ortopnee;
- raluri pulmonare;
- senzație de sufocare;
- toleranță scăzută la efort.
Furosemidul ajută la eliminarea excesului de lichid, reduce edemele și scade încărcarea circulatorie. În acest fel, pacientul poate respira mai ușor, iar simptomele de congestie se pot ameliora.
Furosemidul în edemul pulmonar acut cardiogen
Edemul pulmonar acut cardiogen este o urgență medicală. Apare atunci când lichidul se acumulează rapid în plămâni, de obicei din cauza afectării funcției inimii stângi. Lichidul ajunge în alveole și împiedică schimburile normale de gaze.
Pacientul poate avea:
- dispnee severă;
- respirație zgomotoasă;
- anxietate intensă;
- tuse cu spută spumoasă, uneori rozată;
- transpirații reci;
- cianoză;
- tahicardie;
- scăderea saturației oxigenului;
- senzație de moarte iminentă.
În această situație, furosemidul este important deoarece ajută la eliminarea excesului de lichid și la reducerea congestiei pulmonare. Se administrează intravenos, la indicația medicului, împreună cu alte măsuri: oxigenoterapie, poziție șezândă sau semișezândă, monitorizare, tratamentul cauzei și susținerea funcțiilor vitale.
Furosemidul în edemul cerebral acut
Furosemidul poate fi folosit în anumite situații de edem cerebral acut, ca parte a tratamentului indicat de medic. Edemul cerebral înseamnă acumularea de lichid la nivelul țesutului cerebral, cu risc de creștere a presiunii intracraniene.
Este o situație gravă, în care pacientul poate prezenta cefalee intensă, vărsături, tulburări de conștiență, tulburări neurologice, convulsii sau comă.
În acest context, furosemidul poate contribui la scăderea excesului de lichid, dar tratamentul este complex și depinde de cauza edemului cerebral.
Furosemidul în edemele renale și hepatice
În unele afecțiuni renale, organismul poate reține apă și sodiu, ceea ce duce la edeme. Furosemidul poate fi indicat pentru reducerea acestora, dar necesită prudență, deoarece funcția renală poate fi deja afectată.
În bolile hepatice, mai ales în ciroză, pot apărea edeme și ascită. Furosemidul poate fi folosit în asociere cu alte diuretice, frecvent cu diuretice economizatoare de potasiu, în funcție de indicația medicului.
La acești pacienți, monitorizarea este foarte importantă, deoarece pot apărea rapid hipovolemie, dezechilibre electrolitice și agravarea funcției renale.
Contraindicații
Furosemidul este contraindicat în:
- hipokaliemie;
- hipovolemie;
- intoxicație cu digitalice;
- hipersensibilitate la furosemid;
- anurie care nu răspunde la tratament;
- deshidratare severă;
- hiponatremie severă.
Aceste contraindicații sunt esențiale, deoarece furosemidul poate agrava dezechilibrele deja existente.
Hipokaliemia înseamnă scăderea potasiului în sânge. Furosemidul favorizează eliminarea potasiului, deci poate accentua hipokaliemia și poate crește riscul de tulburări de ritm cardiac.
Hipovolemia înseamnă scăderea volumului de sânge circulant. Dacă se administrează un diuretic puternic într-o stare de hipovolemie, pacientul se poate decompensa sever, cu hipotensiune, amețeli, sincopă, afectare renală sau șoc.
Intoxicația cu digitalice este o situație periculoasă. Furosemidul poate scădea potasiul, iar hipokaliemia agravează toxicitatea digitalică și favorizează aritmiile. De aceea, la pacientul tratat cu digitalice, potasiul trebuie urmărit atent.
Reacții adverse
Furosemidul poate produce reacții adverse importante, mai ales dacă este administrat în doze mari, timp îndelungat sau la pacienți fragili.
Reacții adverse posibile:
- hipokaliemie;
- hiponatremie;
- deshidratare;
- hipovolemie;
- hipotensiune arterială;
- amețeli;
- lipotimie;
- crampe musculare;
- slăbiciune musculară;
- tulburări de ritm cardiac;
- creșterea acidului uric;
- agravarea gutei;
- tulburări de auz;
- tinitus;
- tulburări digestive;
- tulburări electrolitice;
- afectarea funcției renale.
Hipokaliemia este una dintre cele mai importante reacții adverse. Se poate manifesta prin crampe musculare, oboseală, slăbiciune, palpitații și tulburări de ritm cardiac.
Hiponatremia înseamnă scăderea sodiului în sânge și poate produce cefalee, greață, confuzie, somnolență și, în forme severe, convulsii.
Deshidratarea și hipovolemia apar când eliminarea de apă este prea mare. Pacientul poate avea sete intensă, mucoase uscate, tensiune arterială scăzută, tahicardie, amețeli și scăderea diurezei dacă perfuzia renală se deteriorează.
Tulburările de auz apar mai ales la doze mari sau la administrare intravenoasă rapidă. De aceea, administrarea intravenoasă trebuie făcută cu prudență, conform indicației medicale.
Creșterea acidului uric poate agrava guta sau poate declanșa o criză de gută la pacienții predispuși.
Monitorizarea pacientului
Furosemidul este eficient, dar necesită monitorizare atentă. Asistentul medical are un rol esențial în supravegherea pacientului.
Se monitorizează:
- tensiunea arterială;
- pulsul;
- respirația;
- saturația oxigenului, dacă pacientul are dispnee;
- diureza;
- bilanțul hidric;
- greutatea corporală;
- edemele;
- starea de hidratare;
- mucoasele;
- turgorul cutanat;
- starea generală;
- apariția amețelilor;
- apariția crampelor musculare;
- semnele de tulburări electrolitice;
- semnele de afectare renală.
Biologic, la indicația medicului, se urmăresc:
- potasiu;
- sodiu;
- clor;
- uree;
- creatinină;
- acid uric;
- glicemie, la pacienții diabetici;
- magneziu, dacă există risc de tulburări electrolitice.
Potasiul este foarte important, mai ales la pacienții cardiaci și la cei tratați cu digitalice.
Rolul asistentului medical
Înainte de administrare, asistentul medical verifică:
- prescripția medicală;
- doza;
- calea de administrare;
- ora administrării;
- tensiunea arterială;
- pulsul;
- diureza;
- starea de hidratare;
- prezența edemelor;
- rezultatele analizelor disponibile;
- tratamentul asociat;
- eventualele alergii.
În timpul administrării intravenoase, asistentul urmărește:
- starea generală;
- tensiunea arterială;
- pulsul;
- respirația;
- reacțiile locale;
- apariția amețelilor;
- apariția tulburărilor auditive;
- răspunsul pacientului.
După administrare, asistentul notează:
- ora administrării;
- doza;
- calea de administrare;
- diureza;
- tensiunea arterială;
- evoluția edemelor;
- eventualele reacții adverse;
- starea generală a pacientului.
Dacă pacientul prezintă hipotensiune severă, confuzie, amețeli intense, crampe importante, palpitații, tulburări de auz sau scăderea marcată a diurezei, medicul trebuie anunțat.
Educația pacientului
Pacientul trebuie instruit să ia furosemidul exact conform indicației medicale. Nu trebuie să își modifice singur doza, deoarece riscul de deshidratare și dezechilibre electrolitice este important.
Recomandări pentru pacient:
- să ia medicamentul la ora recomandată;
- să evite administrarea seara, dacă nu există indicație, deoarece poate produce urinări nocturne;
- să se ridice lent din pat sau de pe scaun;
- să anunțe amețelile, crampele, palpitațiile sau slăbiciunea accentuată;
- să respecte recomandările privind consumul de sare și lichide;
- să nu ia antiinflamatoare fără recomandare medicală;
- să își monitorizeze greutatea, dacă are insuficiență cardiacă;
- să anunțe creșterea rapidă în greutate, edemele accentuate sau agravarea dispneei;
- să anunțe apariția țiuitului în urechi sau scăderea auzului.
Diferența dintre furosemid și diureticele economizatoare de potasiu
Furosemidul crește eliminarea de apă, sodiu, clor și potasiu. Din acest motiv, poate produce hipokaliemie.
Diureticele economizatoare de potasiu favorizează eliminarea apei, sodiului și clorului, dar reduc eliminarea potasiului. Astfel, potasiul este menținut în organism.
Această diferență este importantă în practică.
Furosemidul este util când este nevoie de efect diuretic intens și rapid. Diureticele economizatoare de potasiu sunt utile când se dorește evitarea pierderii de potasiu sau când edemele sunt legate de excesul de aldosteron.
Diureticele economizatoare de potasiu
Diureticele economizatoare de potasiu sunt o altă categorie de diuretice. Ele favorizează eliminarea apei, sodiului și clorului, dar rețin potasiul. Acest lucru le diferențiază de tiazide și de diureticele de ansă, care pot favoriza eliminarea potasiului.
Sunt importante mai ales în situațiile în care se dorește evitarea hipokaliemiei sau când există edeme produse prin hiperaldosteronism.
Exemple:
- spironolactonă;
- eplerenonă;
- amilorid;
- triamteren.
Aldosteronul și rolul său
Aldosteronul este un hormon mineralocorticoid produs de glandele suprarenale. Acționează la nivel renal, mai ales la nivelul tubilor contorți distali și al tubilor colectori.
Efectele aldosteronului sunt:
- crește reabsorbția de sodiu;
- crește reabsorbția de apă;
- crește eliminarea de potasiu;
- crește eliminarea de radicali acizi.
Prin aceste efecte, aldosteronul favorizează retenția hidrosalină și pierderea de potasiu.
Când aldosteronul este în exces, organismul poate reține apă și sodiu, iar pacientul poate dezvolta edeme sau hipertensiune. În același timp, potasiul poate scădea.
Mecanismul diureticelor economizatoare de potasiu
Diureticele economizatoare de potasiu antagonizează aldosteronul sau reduc efectele acestuia la nivel renal.
Efectul final este:
- creșterea eliminării de apă;
- creșterea eliminării de sodiu;
- creșterea eliminării de clor;
- reducerea eliminării de potasiu;
- menținerea potasiului în organism.
Aceste medicamente au efect diuretic mai slab decât furosemidul, dar sunt utile deoarece limitează pierderea de potasiu.
Contraindicațiile diureticelor economizatoare de potasiu
Pentru că rețin potasiul, aceste medicamente sunt contraindicate în:
- hiperkaliemie;
- insuficiență renală severă;
- situații cu risc crescut de acumulare a potasiului.
Hiperkaliemia înseamnă creșterea potasiului în sânge. Este periculoasă deoarece poate produce tulburări de ritm cardiac, uneori severe.
În insuficiența renală, eliminarea potasiului este afectată. Dacă pacientul primește un medicament care reține potasiul, riscul de hiperkaliemie crește.
De aceea, administrarea acestor medicamente necesită monitorizarea potasiului și a funcției renale.
Comparație didactică
Furosemidul este un diuretic de ansă, cu efect puternic și rapid. Elimină apă, sodiu, clor și potasiu. Riscul principal este hipokaliemia, alături de hipovolemie, deshidratare și hipotensiune.
Diureticele economizatoare de potasiu au efect diuretic mai blând, dar păstrează potasiul în organism. Riscul principal este hiperkaliemia, mai ales la pacienții cu insuficiență renală.
Această comparație este importantă pentru înțelegerea tratamentului diuretic:
- furosemidul poate scădea potasiul;
- diureticele economizatoare de potasiu pot crește potasiul;
- ambele necesită monitorizare;
- alegerea medicamentului depinde de starea pacientului, indicația medicală, valorile electroliților și funcția renală.
Recapitulare
Furosemidul este un diuretic de ansă și saluretic cu acțiune intensă. Acționează la nivelul ansei Henle, unde inhibă reabsorbția ionilor de sodiu și clor. Apa urmează eliminarea acestor electroliți, iar diureza crește puternic.
Este indicat în insuficiență cardiacă congestivă, edem pulmonar acut cardiogen, edem cerebral acut, hipertensiune arterială importantă și anumite edeme de cauză renală sau hepatică.
Contraindicațiile importante sunt hipokaliemia, hipovolemia și intoxicația cu digitalice. Acestea trebuie cunoscute foarte bine, deoarece furosemidul poate agrava scăderea potasiului, poate accentua scăderea volumului circulant și poate crește riscul de aritmii la pacientul intoxicat cu digitalice.
Reacțiile adverse principale sunt hipokaliemia, hiponatremia, deshidratarea, hipovolemia, hipotensiunea arterială, amețelile, crampele musculare, creșterea acidului uric, agravarea gutei și tulburările de auz.
Pentru asistentul medical, administrarea furosemidului presupune verificarea pacientului înainte de administrare, supravegherea diurezei, monitorizarea tensiunii arteriale, urmărirea semnelor de deshidratare și observarea reacțiilor adverse. Furosemidul este un medicament foarte eficient, dar trebuie administrat și monitorizat cu atenție.
NOU! Instalează aplicația Pagina de Nursing Plus pentru Android sau iOS pentru acces nelimitat la tot conținutul Pagina de Nursing fără reclame, peste 16.000 de teste grilă și cursuri.
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma Grile AMG cu peste 16.000 de Teste Grilă, cursuri și simulator examene pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG
Infografic
