Injecția intraosoasă reprezintă introducerea unui ac special în cavitatea medulară a unui os lung pentru a obține o cale de administrare rapidă a fluidelor și medicamentelor, atunci când accesul venos nu poate fi realizat prompt.
Injecția intraosoasă – procedură folosită doar în urgențe majore. Se practică atunci când nu mai există acces venos și viața pacientului depinde de administrarea rapidă a tratamentului. Este dureroasă, de aceea NU se face la pacientul conștient. Prin accesul intraosos se pot administra medicamente și se poate monta chiar o perfuzie, asigurându-se o cale rapidă către circulația sistemică. E o măsură de ultimă instanță, destinată situațiilor critice.
Accesul intraosos NU intră în atribuțiile de rutină ale asistenților medicali generaliști. Este o manevră de urgență avansată, care se face de regulă de către medici (mai ales medicii de urgență, ATI, anesteziști) sau de către personal cu competență specială și instruire dedicată (de exemplu, paramedicii în anumite sisteme de urgență).
Asistenții medicali pot ajuta la pregătirea echipamentului, monitorizarea pacientului și administrarea medicației prin calea deja montată, dar nu montează ei accesul intraosos. Rolul asistenților este extrem de important în monitorizarea pacientului și în administrarea tratamentului prin această cale, însă montarea în sine nu face parte din atribuțiile lor uzuale.
Indicații
- Stop cardiorespirator, șoc sever, traumă majoră, arsură extinsă, status epilepticus.
- Atunci când accesul venos periferic sau central este imposibil ori întârzie.
- În pediatrie, se recomandă rapid IO dacă accesul venos nu este obținut; la nou-născut, prima alegere rămâne vena ombilicală.
Medicamente și fluide administrabile
- Orice medicament ce se administrează intravenos poate fi administrat și intraosos (adrenalină, amiodaronă, vasopresoare, antibiotice etc.).
- Soluții perfuzabile: cristaloide, coloizi, produse sanguine.
- Dozele sunt identice cu cele IV.
- Este obligatoriu un flush energic după fiecare administrare pentru a asigura intrarea în circulație.
Situri de puncție
- Adulți: tibia proximală, humerusul proximal, sternul (cu dispozitive dedicate).
- Copii: tibia proximală, femurul distal, humerus proximal (adolescenți).
- Alegerea sitului depinde de accesibilitate, debit dorit și experiența personalului.
Tehnica pe scurt
- Asepsie riguroasă.
- Alegerea acului corespunzător (15G, lungimi 15–45 mm).
- Inserție la 90° până se simte cedarea cortexului (acul străpunge stratul dur al osului și pătrunde în cavitatea medulară).
- Confirmare prin stabilitatea acului și injectarea ușoară a soluției.
- Flush energic (5–10 mL la adult, 2–5 mL la copil).
- Fixarea acului și aplicarea presiunii pentru perfuzie.
Durere și analgezie
- Inserția și perfuzia sunt dureroase.
- La pacientul conștient se administrează lidocaină 2% intraosos: 20–40 mg la adult, 0,5 mg/kg la copil (maxim 40 mg), urmată de flush și eventual repetare la nevoie.
- Nu se recomandă utilizarea IO la pacient conștient fără analgezie.
Contraindicații
- Fractura osului ales pentru puncție.
- Puncție IO anterioară în același os.
- Infecție, arsuri sau plăgi locale.
- Boli osoase congenitale (osteogeneză imperfectă, osteopetroză).
- Sternotomie recentă (pentru dispozitivele sternale).
Complicații posibile
- Extravasare de soluții → sindrom de compartiment.
- Osteomielită sau abces.
- Fractură osoasă.
- Leziuni nervoase sau vasculare.
- Embolism gras (rar).
Prevenție: alegerea corectă a sitului, utilizarea acului adecvat, flush energic, fixare stabilă și monitorizare atentă a locului de puncție.
Debite și perfuzie
- Perfuzia IO necesită presurizare (pungă cu presiune sau pompă manuală).
- Debitele sunt mai mari pe stern și humerus, mai mici pe tibie.
Durata utilizării
- Accesul IO este temporar.
- Se recomandă îndepărtarea în <24 ore, ideal imediat ce este obținut un acces venos sigur.
- În cazuri excepționale poate fi menținut până la 48 de ore, dar riscul de infecție crește.
Prelevări de laborator
- Se pot folosi pentru hemoglobină, hematocrit, glicemie și anumiți electroliți.
- Rezultatele pot fi alterate (hemoliză, valori diferite față de cele venoase).
- Interpretarea trebuie făcută cu prudență și confirmată prin recoltări venoase/arteriale.
Concluzie
Accesul intraosos este o metodă salvatoare în situațiile critice, atunci când accesul venos este imposibil sau întârzie. Permite administrarea rapidă de medicamente, fluide și produse sanguine, chiar și montarea unei perfuzii complete. Rămâne totuși o cale temporară, care trebuie înlocuită cu acces IV sau central cât mai repede.
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 7000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG
