Mobilizarea pacientului
Mobilizarea pacientului se efectuează pentru a se preveni complicațiile survenite în urma imobilizării prelungite (tromboze, escare, pneumonii) pentru dobândirea stării de independență și pentru grăbirea procesului de vindecare.
Momentul în care se va începe mobilizarea, precum și ritmul în care e efectuată, vor fi hotărâte de către medic, iar executarea ține de competența asistentului medical.
Scop
- Prevenirea complicațiilor;
- Stimularea tonusului muscular, fizic și psihic.
- Menținerea mobilității articulare;
- Asigurarea stării de bine și a independenței bolnavului;
- Stimularea metabolismului;
- Favorizarea eliminărilor;
- Stimularea circulației sangvine pentru prevenirea trombozelor, pneumoniilor, escarelor;
- Accelerarea peristaltismului intestinal;
Principii de respectat
Mobilizarea se face în funcţie de:
- Mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii, starea generală;
- Perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet, mărindu-se treptat, în funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului, semne de slăbiciune musculară, diaforeză)
- Exerciţiile se fac înainte de mese
- Pacientul trebuie învăţat să intercaleze exercițiile de mişcare cu exercițiile de respiraţie
- Momentul în care se începe mobilizarea precum şi ritmul vor fi hotărâte de medic
- În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc halat, papuci, fotoliu, cârje. Se informeaza pacientul despre procedeu, scop etc. Se măsoară pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia).
- Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului, degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi
schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare, păstrând poziţia de decubit.
Pașii mobilizării pacientului
Mobilizarea face parte din terapia prescrisă de medic. Aceasta se efectează progresiv, în funcție de afecțiunile pacientului. Se va începe cu
- mișcari ale capului, mișcari ale degetelor și încheieturilor
- mișcarea membrelor inferioare si superioare, mișcari de flexie și extensie, bolnavul păstrând poziția decubit dorsal
- se așază pacientul în poziția șezand în pat
- se așază în poziția șezand la marginea patului
- ridicarea bolnavului în poziția ortostatica.
Materiale necesare
- cadru mobil;
- baston sau cârje
- tensiometru.
Pregătirea pacientului
- Se cere acordul medicului privind tipul şi durata mobilizării (paralizaţi, operaţi, cu infarct miocardic).
- Se anunţă pacientul şi se explică importanța mobilizării precoce în procesul de vindecare
- Se măsoară înainte de mobilizare tensiunea arterială, pulsul, frecvența respiratorie, se evaluează faciesul bolnavului cât și starea acestuia.
Mobilizarea pasivă
- se fac mişcări de flexie, extensie, rotaţie, abductie, adducţie, supinaţie, pronaţie;
- se masează membrele în sensul circulaţiei de întoarcere;
- se comunică permanent cu pacientul pentru a afla dacă are dureri;
Ridicarea în poziţia şezând
a) Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă în pat
- se ridică după tehnica schimbării poziţiei;
- se sprijină cu perne;
- se poate ridica singur cu ajutorul unei agăţători.
b) Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la margine patului
Executarea de către o singură persoană
- Asistenta se aşază la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi
- introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee
- Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie de gâtul asistentei
- odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezânda, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia
În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:
- Asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen
- Membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă
- Asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub genunchii acestuia
- ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia.
- Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute.
- Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute.
Executarea de către două persoane
- se introduce câte o mână sub omoplaţi, iar cealaltă sub regiunea poplitee;
- se ridică pacientul în poziţie şezând şi se roteşte cu un unghi de 90°, fiind adus la marginea patului;
- reaşezarea în pat se face executând mişcările în ordine inversă.
Aşezarea pacientului în fotoliu
- se aşază pacientul la marginea patului;
- asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului
- persoana se aşază în faţa pacientului, introduce mâinile sub axilă;
- pacientul se ridică uşor în picioare (ajutat de către una sau două persoane);
- se întoarce pacientul cu spatele spre fotoliu şi se aşază cu grijă;
- se acoperă cu un pled;
- sub picioare se poate aşeza un scăunel
- readucerea în pat se face executând mişcările în sens invers.
Ridicarea pacientului în poziţie ortostatică
- se aduce pacientul la marginea patului;
- se susţine şi se ridică în picioare fiind susţinut;
- se observă pacientul, se aşază în pat daca are ameţeli;
- reaşezarea în pat se face executând mişcările în sens invers.
Efectuarea primilor paşi
- se întreabă medicul dacă pacientul poate fi mobilizat;
- se ridică întâi în poziţie şezând, apoi este adus la marginea patului;
- se ridică în picioare şi se observă comportamentul;
- se sprijină de braţ sau se oferă un cadru mobil şi se parcurge distanţa recomandată de medic;
- se creşte distanţa progresiv;
- pacientul este încurajat sa se deplaseze și singur pe măsură ce starea sa permite.
Vezi și
Poziții ale pacientului în pat
Schimbarea poziției pacientului
