Ondansetron – antiemetic din clasa antagoniștilor 5-HT3
Ondansetronul (osetron) este un medicament antiemetic, utilizat pentru prevenirea și tratamentul greaței și vărsăturilor de diferite cauze, în special cele apărute postoperator, în timpul tratamentelor oncologice sau în alte situații medicale în care stimularea centrului vomei este intensă.
Ce este ondansetronul
Ondansetronul este un antiemetic folosit pentru prevenirea și tratamentul greaței și vărsăturilor, în special în context postoperator și oncologic. Aparține clasei antagoniștilor receptorilor serotoninergici 5-HT3.
„Osetron” este adesea o prescurtare/denumire comercială folosită informal pentru ondansetron (substanța activă rămâne ondansetron).
Clasa farmacologică
- antiemetic
- antagonist al receptorilor serotoninergici 5-HT3
Această clasă de medicamente este diferită de antiemeticele clasice (metoclopramid, fenotiazine), având un mecanism de acțiune specific și o tolerabilitate bună.
Mecanism de acțiune
În cursul chimioterapiei, radioterapiei sau după anestezie, se eliberează serotonină (5-HT) la nivel intestinal și în zone centrale implicate în reflexul de vomă. Ondansetronul blochează receptorii 5-HT3:
- periferic (în tractul gastrointestinal, pe aferențele vagale),
- și central (în ariile implicate în vărsătură),
scăzând astfel probabilitatea de greață și vărsături.
Indicații
Indicațiile „clasice”:
- prevenirea greței/vărsăturilor induse de chimioterapie (CINV) și radioterapie (RINV);
- prevenirea și tratamentul greței/vărsăturilor postoperatorii (PONV).
În practică mai este folosit și în alte cauze de greață/vărsături, dar decizia rămâne medicală.
Efecte terapeutice
- previne și tratează greața;
- reduce frecvența și intensitatea vărsăturilor;
- are efect predominant antiemetic, fără acțiune sedativă marcată.
Indicații terapeutice
Ondansetronul este indicat în:
- greață și vărsături postoperatorii;
- greață și vărsături induse de chimioterapie;
- greață și vărsături induse de radioterapie;
- greață și vărsături severe de alte cauze, conform indicației medicale;
- migrenă, ca tratament adjuvant pentru componenta de greață.
Forme de prezentare și căi de administrare
Ondansetronul este disponibil sub formă de:
- comprimate;
- comprimate orodispersabile;
- soluție injectabilă.
Căi de administrare:
- oral;
- intravenos;
- intramuscular (mai rar).
În practică spitalicească, administrarea intravenoasă este cea mai frecventă.
Doze uzuale
Dozele diferă după indicație, vârstă și formă farmaceutică. Repere frecvent întâlnite:
Postoperator (adulți)
- 4 mg administrat i.v. sau oral, de 1–3 ori pe zi, în funcție de indicație
- doza zilnică se stabilește de medic, în funcție de contextul clinic.
Chimioterapie (i.v., adulți și copii ≥6 luni)
- regim utilizat frecvent: 0,15 mg/kg/doză, 3 doze (maxim 16 mg/doză), perfuzat i.v. (de regulă în 50 mL) cu administrare fracționată la intervalele din protocol.
Insuficiență hepatică severă
- nu se depășește 8 mg/zi
În insuficiența renală, de regulă nu se impune ajustare de doză (în majoritatea ghidurilor/etichetelor).
Reacții adverse (ce trebuie să știe asistentul medical)
Frecvente
- cefalee;
- amețeli;
- constipație sau diaree;
- senzație de căldură sau disconfort general.
Mai puțin frecvente, dar importante
- modificări ale ritmului cardiac;
- palpitații;
- prelungirea intervalului QT (rar aritmii severe, inclusiv torsada vârfurilor), mai ales la doze mari i.v. sau pacienți cu risc. FDA subliniază riscul dependent de doză și recomandă evitarea dozei i.v. de 32 mg.
- hipotensiune tranzitorie.
Rare
- reacții alergice;
- tulburări de vedere tranzitorii;
- convulsii (foarte rar).
Contraindicații
Ondansetronul este contraindicat în:
- hipersensibilitate la substanța activă;
- asociere cu apomorfină;
- antecedente de reacții alergice severe la antagoniști 5-HT3.
Precauții speciale
Se administrează cu prudență la:
- pacienți cu afecțiuni cardiace;
- pacienți cu tulburări de ritm;
- pacienți cu dezechilibre electrolitice;
- insuficiență hepatică severă;
- vârstnici.
Interacțiuni medicamentoase
Ondansetronul poate interacționa cu:
- medicamente care prelungesc intervalul QT;
- antiaritmice;
- unele antipsihotice;
- medicamente sedative.
Asistentul medical trebuie să verifice schema de tratament a pacientului înainte de administrare.
Contraindicații și precauții cheie
- Hipersensibilitate la ondansetron.
- Asociere cu apomorfină: contraindicată din cauza riscului de hipotensiune profundă și pierdere a conștienței.
- Precauție la pacienți cu:
- QT prelungit congenital, bradicardie marcată,
- tulburări electrolitice (hipokaliemie/hipomagneziemie),
- tratamente care prelungesc QT.
Administrare corectă – puncte practice pentru nursing
- Verifică indicația, doza, calea, diluția și viteza.
- i.v. lent: pentru PONV se poate administra nediluat, lent (ideal 2–5 min), conform etichetării.
- Pentru regimurile oncologice, se diluează și se perfuzează conform protocolului (ex. perfuzie i.v. ~15 min în multe scheme).
- Monitorizează:
- eficiența (scăderea greței/vărsăturilor),
- reacții adverse (cefalee, constipație),
- ECG/SpO₂/TA la pacienți cu risc cardiac sau dacă apar palpitații, lipotimie, durere toracică.
- Corectează/semnalează medicului electroliții anormali înainte de administrare (când există posibilitatea).
Ondansetron în sarcină (mențiune pentru nivel de facultate)
Utilizarea în sarcină se decide medical, după raport beneficiu/risc. EMA a evaluat date care sugerează un posibil risc mic de fisuri oro-faciale în expunerea din primul trimestru și recomandă prudență/evitare în T1 dacă există alternative adecvate.
Rolul asistentului medical – esențial
- evaluare inițială a pacientului (stare generală, hidratare, semne de deshidratare);
- administrare corectă și sigură;
- monitorizarea reacțiilor adverse (în special QT la risc);
- educația pacientului: hidratare, dietă fracționată, semne de alarmă (palpitații, amețeală, sincopă, erupții/edem).
Educația pacientului
Pacientul trebuie informat:
- să anunțe apariția palpitațiilor, amețelii sau durerilor toracice;
- să respecte dozele prescrise;
- să nu asocieze medicamente fără aviz medical;
- că ondansetronul tratează greața, dar nu cauza de bază.
Ondansetron vs metoclopramid
- ondansetron: antiemetic pur, antagonist 5-HT3;
- metoclopramid: antiemetic + prokinetic, antagonist dopaminergic;
- ondansetron: risc extrapiramidal minim;
- metoclopramid: risc de reacții extrapiramidale.
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma Grile AMG cu peste 12.000 de Teste Grilă, cursuri și simulator examene pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG
Infografic
