Primul ajutor în caz de înec
Primul ajutor în caz de înec
Înecul este provocat de inundarea căilor aeriene cu apă; Asfixia (stopul respirator) este urmată de stopul cardiac.
Se cunosc două mecanisme prin care înecul generează decesul:
- înecul propriu-zis prin submersie (înecul albastru);
- hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa ( numită și ‘înecul alb’; fără aspirație de lichid; trecerea bruscă de la temperatura ambiantă la temperatura scăzută a apei care poate crea o stare de șoc numită „hidrocuție”; se caracterizează prin sincopă cardiorespiratorie înaintea înecului)
La acestea se mai pot adăuga:
- traumatismele grave sub apă sau la suprafața apei (căderea pe plex după o săritură în apă de la înălțime mare, traumatisme craniene, toracice, abdominale etc);
- accidente acute mortale survenite întâmplător în timpul înotului (IMA, AVC, criză epileptică etc.)
Semne și simptome la înecul propriu zis
- apnee reflexă cu spasm glotic
- dispnee cu inundarea plămânilor cu apă
- hipertensiune arterială
- tahicardie
- pierderea cunoștinței
- stop respirator cu relaxare musculară
- stop cardiac
Primul ajutor în caz de înec
- Ventilația trebuie începută cât mai rapid posibil, în condiții de siguranță pentru salvator (în apă de adâncime mică sau la mal);
- Se deschide calea aeriană și se administrează ventilații (respirație gură la gură sau gură la nas);
- Se încearcă aducerea cât mai rapidă a victimei la mal;
- La scoaterea din apă se va examina rapid dacă există respirație și dacă există puls la carotidă;
- Dacă se observă că insuflația nu e urmată de expansiunea toracelui, se încearcă eliberarea căilor respiratorii. Manevrele de eliberare a căilor respiratorii nu trebuie să depășească 5 secunde;
- Se încearcă eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziție ventrală sau laterală astfel: copiii pot fi ținuți cu capul în jos de glezne câteva secunde, adulții pot fi sprijiniți pe coapse cu genunchiul îndoit al salvatorului, având toracele și capul decliv sau victima răsturnată cu fața în jos, prinsa de salvator pe la spate de abdomen, ridicată de la sol și scuturată pentru ca apa să se scurgă în afara. Se pot aplica câteva lovituri între omoplați pentru evacuarea apei;
- Dacă respiră, victima este culcată apoi pe sol cu capul așezat pe o parte;
- Dacă victima nu respiră, se așază în poziție pentru efectuarea manevrelor de resuscitare. În timpul respirației artificiale la un înecat, insuflația de aer se face mai greu decât la un plămân normal. Se efectuează manevrele de resuscitare până la sosirea echipajului de urgență;
- Dacă există trusele necesare, se execută intubația traheala, aspirația traheobronșică.
În caz de înec timpul de intervenție util nu trebuie să depășească 3 minute datorită leziunilor cerebrale ireversibile apar rapid. Acordarea primului ajutor în caz de înec constă în efectuarea, cât mai rapidă, a următoarelor operațiuni:
- alarmarea echipei medicale de salvare;
- eliberarea căilor oro-faringiene;
- efectuarea respirației artificiale;
- efectuarea masajului cardiac extern;
Înecul cu apă dulce
La înecul în apă dulce, apa fiind mult mai puțin concentrată-hipotonă față de sânge determină următoarele consecințe: hemodiluție cu creșterea volumului circulant și hemoliză (distrugerea masivă a globulelor roșii).
Înecul cu apă sărată
Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare, fiind mai concentrată în săruri (hipertonă) decât sângele, va atrage apa plasmatică în alveolele și căile aeriene, producând un edem pulmonar acut.
Observații
- Persoana care se îneacă trebuie să fie prinsă din spate pentru a fi salvată pentru că există posibilitatea ca aceasta să se prindă de salvator pentru a se salva și îl bage sub apă involuntar.
- La suprafața apei, până la mal, mențineți capul victimei deasupra apei.
- Începeți cât mai repede manevrele de RCP.
Vezi și
