Angina pectorală (angorul pectoral sau cardiopatia ischemică dureroasă) este o formă clinică a cardiopatiei ischemice caracterizată prin crize dureroase paroxistice, cu sediu retrosternal, care apar la emoții sau efort, durează câteva minute si dispar la încetarea cauzelor, repaus sau la administrarea de nitriți.

Angina pectorală este o durere sau disconfort în piept cauzată de o reducere temporară a fluxului sanguin către mușchiul inimii (miocard). Aceasta este un simptom al bolii coronariene și apare atunci când necesarul de oxigen al inimii depășește aportul oferit de arterele coronare îngustate.

Etiologie

• Ateroscleroză coronariană – principala cauză;
• hipertrofie ventriculară stângă;
• stenoză aortică strânsă;
• cardiomiopatie hipertrofică;
• anemie, hipotensiune arterială;
• vasospasm;
• aritmii cardiace (prin aport scăzut de O2).

Angina este expresia unei insuficiențe coronariene acute, datorită dezechilibrului brusc, apărut la efort, între nevoile miocardului și posibilitățile arterelor coronare.

Miocardul nu primește aportul necesar de oxigen (impus de condițiile declanșatoare: emoții, efort) deoarece arterele coronariene sunt stenozate, iar asta declanșează criza de angină pectorală.

În mod normal, circulația coronariană se adaptează necesităților de O2 ale miocardului, putând crește la efort de 8-10 ori. Condițiile declanșatoare (efort, emoții), impun miocardului un efort suplimentar, deci necesități mai mari de O2, dar circulația coronariană cu leziuni de ateroscleroză este incapabilă să își mărească debitul. Acest lucru duce la impulsul dureros, sau la criza de angină.

Factori de risc 

• Fumatul;
• Obezitatea;
• Sedentarismul;
• Hipercolesterolemia;
• Diabetul zaharat;
• Hipertiroidismul;
• Stresul;

Factori declanșatori

• Efort fizic: Activitatea fizică intensă crește necesarul de oxigen al inimii.
• Stres emoțional: Emoțiile puternice pot crește ritmul cardiac și tensiunea arterială, crescând necesarul de oxigen.
• Mese copioase: Digestia alimentelor grele poate redirecționa fluxul de sânge de la inimă către sistemul digestiv.
• Expunerea la frig: Temperatura scăzută poate provoca vasoconstricție și poate crește necesarul de oxigen al inimii.
• Fumat: Nicotina și alte substanțe din tutun pot provoca constricția arterelor coronare.

Forme clinice de angină pectorală

• de novo – aparută pentru prima oară la efort fizic sau în repaus în decursul primei luni de la prima manifestare
• stabilă – apărută la eforturi fizice foarte mari sau medii, iar episoadele au o frecvenţă, intensitate şi caracter cunoscute
• instabilă – intensitatea, frecvenţa şi durata episoadelor se modifică; durerea apare la eforturi fizice mici şi are o durată mai mare;
• angina Prinzmetall – aparută în repaus, cu orar fix, este consecinţa unui spasm al vaselor coronariene; de obicei nocturnă, este rezistentă la tratament şi însoţită de supradenivelarea intervalului ST
• postinfarct – aparută după IMA, fie precoce – în primele 2 săptămâni după IMA şi este condiţionată de ischemia circulaţiei colaterale, fie tardivă – la peste 2 săptămâni după IMA (mai ales cel non-Q).

Semne și simptome – Manifestări de dependență în angina pectorală

• durere cu caracter constrictiv;
• sediul durerii: retrosternal cu iradiere în umăr, membrul stâng, mandibulă;
•  anxietate;
• teama de moarte iminentă;
• durata crizei: 1-3 minute – până la 10-15 minute;
• durerea dispare la repaus;
• e suprimată prompt de nitriți.
• frecvența crizelor este variabilă
• durerea apare în anumite condiţii: abuz de tutun, crize tahicardice, efort fizic, de obicei la mers, emoţii, mese copioase, frig sau vânt etc. Cedează prompt la repaus şi la administrarea de Nitroglicerină (1 – 2′ rar 3′).
• criza poate fi insoțită de palpitaţii, transpiraţii, paloare, lipotimie, lipsă de aer.

Evoluție

Poate evolua către:

• Infarct miocardic acut 
• Tulburări de ritm și de conducere
• Insuficiență cardiacă

Diagnostic

Diagnosticul este clinic și se bazează pe criza dureroasă cu localizare retrosternală, instalată la efort sau emoții și care dispare în repaus sau la administrarea de nitriți.

• Simptome și antecedente de boli cardiace, hipertensiune arterială, dislipidemii, diabet, obezitate.
• Factori de risc cardiovasculari: fumat, sedentarism, dietă nesănătoasă, alcool.
• Teste diagnostice: electrocardiograma (ECG), test de efort;
• Teste de imagistică: ecocardiografie, scintigrafie miocardică, tomografie computerizată coronariană (CT coronarian), rezonanță magnetică nucleară (RMN) cardiacă, angiografie coronariană (cateterism cardiac).
• Teste de laborator: profil lipidic – nivelurile de colesterol total, LDL, HDL și trigliceride, glicemie, markeri de inflamație – proteina C-reactivă (CRP) pentru a evalua inflamația sistemică, enzime cardiace – în cazul suspiciunii de infarct miocardic, evaluarea nivelurilor de troponină și creatinkinază (CK-MB).
• Evaluarea factorilor de risc și comorbidităților.

Tratament 

Tratamentul anginei pectorale urmărește ameliorarea simptomelor, prevenirea episoadelor de angină și reducerea riscului de infarct miocardic și alte complicații cardiovasculare. Tratamentul poate include modificări ale stilului de viață, medicamente și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale sau proceduri minim invazive.

1. Modificări ale stilului de viață

• Dieta sănătoasă: Adoptarea unei diete sărace în grăsimi saturate, colesterol și sodiu, bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe.
• Exerciții fizice: Activitate fizică moderată (de exemplu, mers pe jos, înot) pentru cel puțin 30 de minute pe zi, majoritatea zilelor săptămânii.
• Renunțarea la fumat: Fumatul este un factor de risc major pentru boala coronariană, iar renunțarea la fumat poate îmbunătăți sănătatea cardiovasculară.
• Controlul greutății: Menținerea unei greutăți corporale sănătoase pentru a reduce riscul de complicații cardiovasculare.
  Gestionarea stresului: Tehnici de relaxare, yoga, meditație și alte strategii de reducere a stresului.

2. Tratament Medicamentos

• Nitroglicerină: Folosită pentru ameliorarea rapidă a durerii anginoase. Poate fi administrată sublingual (comprimat sau spray) în timpul unui episod acut de angină.
• Nitrați cu acțiune lungă: Utilizați pentru prevenirea episoadelor de angină (de exemplu, izosorbid mononitrat).
• Beta-blocante: Reduce frecvența cardiacă, tensiunea arterială și consumul de oxigen al inimii, ameliorând simptomele de angină (de exemplu, metoprolol, atenolol).
• Blocanți ai canalelor de calciu: Relaxează arterele coronare și reduce tensiunea arterială, îmbunătățind fluxul sanguin către inimă (de exemplu, amlodipină, diltiazem).
• Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) și blocanți ai receptorilor de angiotensină (ARB): Reduc tensiunea arterială și protejează inima (de exemplu, ramipril, losartan).
• Statine: Scad nivelul de colesterol LDL și stabilizează plăcile de aterom, reducând riscul de infarct miocardic (de exemplu, atorvastatină, rosuvastatină).
• Antiplachetare și anticoagulante: Aspirină: Utilizată pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge.
• Clopidogrel: Un alt agent antiplachetar, adesea folosit în combinație cu aspirina.
• Anticoagulante: În cazurile cu risc crescut de formare a cheagurilor de sânge (de exemplu, warfarină, heparină).
• Tratamentul anginei pectorale începe cu stabilirea cauzelor și a factorilor care precipită apariția sau favorizează accesul de angor. Deoarece acesta este urmarea aterosclerozei coronariene, tratamentul va viza și acest lucru.
• Tratamentul crizei anginoase începe cu întreruperea efortului sau cauzei declanșatoare și administrare de nitroglicerină sublingual.
• Prevenirea crizei se face prin evitarea situațiilor declanșatoare.

Proceduri minim invazive și chirurgicale

• Angioplastie coronariană cu stentare: O procedură minim invazivă în care un balon este utilizat pentru a dilata artera îngustată, iar un stent (un tub mic de plasă metalică) este plasat pentru a menține artera deschisă.
• Atherectomie: Procedura de îndepărtare mecanică a plăcilor de aterom din arterele îngustate.
• Chirurgie de bypass coronarian: O intervenție chirurgicală majoră în care o arteră sau o venă din altă parte a corpului este folosită pentru a crea un ocol (bypass) în jurul arterelor coronare blocate sau îngustate.

Monitorizare

• Controale medicale regulate: Monitorizarea regulată a simptomelor, tensiunii arteriale, nivelurilor de colesterol și altor factori de risc.
• Teste periodice: Efectuarea de teste de efort și imagistică cardiacă pentru a evalua progresul bolii și eficacitatea tratamentului.

Conduita de urgență în criza de angină pectorală

1. Recunoașterea simptomelor

Observați și identificați simptomele caracteristice ale anginei pectorale:

• Durere sau disconfort în piept, care poate iradia către umăr, braț, spate, gât sau maxilar.
• Senzație de presiune, strângere sau arsură în piept.
• Dificultăți de respirație.
• Transpirație rece.
• Greață sau amețeli.

2. Oprirea activității și repaus

Încurajați pacientul să oprească imediat orice activitate fizică.
Ajutați pacientul să se așeze sau să se culce într-o poziție confortabilă, de preferință semi-șezută, pentru a facilita respirația.

3. Administrarea nitroglicerinei

Verificați dacă pacientul are prescripție pentru nitroglicerină sublinguală (comprimate sau spray).
Administrați o doză de nitroglicerină sublinguală conform prescripției.
Monitorizați pacientul timp de 5 minute. Dacă durerea persistă, administrați o a doua doză.
Dacă durerea nu se ameliorează după încă 5 minute, administrați o a treia doză de nitroglicerină.

4. Apelarea serviciilor de urgență

Dacă durerea toracică nu se ameliorează după 3 doze de nitroglicerină (administrate la intervale de 5 minute) sau dacă simptomele se agravează, sunați imediat la serviciile de urgență (112).
Informați dispecerul despre starea pacientului și tratamentul administrat.

5. Administrarea aspirinei

Dacă nu există contraindicații și pacientul nu este alergic la aspirină, administrați o doză de 300 mg de aspirină pentru a ajuta la prevenirea formării cheagurilor de sânge.
Asigurați-vă că pacientul mestecă aspirina pentru o absorbție mai rapidă.

6. Monitorizarea pacientului

Monitorizați continuu semnele vitale ale pacientului: puls, tensiune arterială, ritm respirator, saturația de oxigen.
Observați orice schimbare în starea pacientului și fiți pregătit pentru eventuale intervenții suplimentare.

7. Repaus și supraveghere

Asigurați pacientului un mediu liniștit și răcoros.
Păstrați calmul și liniștiți pacientul, explicându-i ce măsuri sunt luate pentru a-l ajuta.
Nu lăsați pacientul nesupravegheat.

8. La sosirea echipei medicale

Furnizați echipei de urgență toate informațiile relevante despre simptome, istoricul medical al pacientului și tratamentul administrat (inclusiv dozele de nitroglicerină și aspirină).
Urmați instrucțiunile echipei medicale și asistați la transferul pacientului, asigurând continuitatea îngrijirilor.

Intervenția rapidă și eficientă în cazul unei crize de angina pectorală este esențială pentru a ameliora simptomele pacientului și a preveni complicațiile severe. Ca asistent medical, cunoașterea procedurilor corecte și menținerea calmului sunt cruciale pentru a oferi îngrijiri adecvate și a salva vieți.

Îngrijirea pacientului cu angină pectorală 

Problemele pacientului cu angină pectorală

• disconfort;
• durerea;
• intoleranță la efort;
• dezechilibrului brusc apărut la efort între nevoile miocardului (mai ales în O2) şi posibilitățile arterelor coronare;
• circulație inadecvata;
• insuficientei circulatorii coronariene;
• dispnee;
• alterarea perfuziei tisulare;
• anxietate;
• senzația de ” moarte iminenta „;
• deficit de auto îngrijire;
• potențial de alterare a nutriției: deficit, grețuri, vărsături;
• potențial de complicații;
• devalorizare;
• dificultatea în a participa la activități.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu angină pectorală

• să fie calmată durerea;
• să prezinte circulație adecvată;
• să fie îmbunătățita toleranța la efort;
• să respire eficient;
• să fie echilibrat psihic;
• să fie combătută anxietatea;
• să fie prevenite complicațiile imediate și tardive;
• să fie limitată extinderea necrozei;
• să se recupereze socio-profesional.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu angina pectorală

• în etapa prespitalicească: îndepărtarea cauzei declanșatoare, combaterea durerii, sedare, tratamentul complicațiilor la indicația medicului, transport la spital;
• în spital: asigurarea repausului la pat, oxigenoterapie la nevoie, montarea unei perfuzii, monitorizarea funcțiilor vitale, bilanț hidric;
• administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic și urmărirea efectelor acestuia;
  supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații;
• educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum se tratează, previne;
• ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
• asigurarea alimentației (va fi fracționată în cantități mici, repetate). Regimul va fi echilibrat la normoponderali, hipocaloric la obezi. Se vor evita mesele copioase şi după fiecare masă bolnavul va sta în repaus 60 – 90 minute. În general regimul va fi cel recomandat în ateroscleroză, obezitate;
• se va combate aerogastria şi constipaţia;
• recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator;
• aplicarea masurilor de prevenire a efectelor imobilizării;
•  ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
• combaterea fumatului, obezității, sedentarismului, hipercolesterolemiei, diabetului zaharat, hipertiroidismului, stresului (factorii de risc pentru angină pectorală);
• educația pacientului privind regimul de viată;
• reluarea treptată și progresivă a efortului fizic. Repausul la pat are indicații speciale: crize frecvente, de durată, intense şi rezistente la nitroglicerină, crize de decubit;
• somn și alimentație echilibrată, adecvată;

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 7000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG 

Infografic: