Bronșiolita este o infecție pulmonară frecventă la copiii mai mici de 2 ani și sugari, care provoacă inflamație și congestie în căile respiratorii mici (bronhiole) ale plămânului. Bronșiolita este blocarea căilor respiratorii mici din plămâni.
Bronșiolita este aproape întotdeauna cauzată de un virus. De obicei, perioada de vârf pentru bronșiolită este în lunile de iarnă.
Majoritatea cazurilor sunt ușoare și simptomele dispar în 2 până la 3 săptămâni fără a fi nevoie de tratament, dar unii copii pot avea simptome severe și spitalizarea poate fi necesară.
Etiologie
Bronșiolita acută este de obicei rezultatul infecției cu virusul respirator sincițial (72% din cazuri). Alți agenți care provoacă această boală includ: rinovirus uman, coronavirusul, adenovirusul și alții.
Bronșiolita este cauzată de un virus cunoscut sub numele de virusul sincițial respirator (VSR), care se răspândește prin picături mici de lichid de la tuse sau strănut ale unei persoane infectate (picăturile Flugge).
Infecția face ca cele mai mici căi respiratorii din plămâni (bronhiole) să devină infectate și inflamate. Inflamația reduce cantitatea de aer care intră în plămâni, ceea ce face dificilă respirația.
Mecanism
Bronșiolita apare atunci când un virus infectează bronhiolele, care sunt cele mai mici căi respiratorii din plămâni. Infecția face ca bronhiolele să se umfle și să devină inflamate. Mucusul se adună în aceste căi respiratorii, ceea ce face dificilă curgerea liberă a aerului în și din plămâni.
Semne și simptome în bronșiolită
- debut cu simptome asemănătoare cu cele ale unei răceli obișnuite;
- progresează spre tuse, respirație șuierătoare;
- uneori dificultăți de respirație;
- o temperatură ușor ridicată (febră);
- congestie nazală;
- rinoree;
- tuse uscată/ productivă și persistentă;
- dificultăți de hrănire; apetit scăzut;
- respirație rapidă sau zgomotoasă (wheezing);
- mulți sugari pot dezvolta și o infecție a urechii (otita medie).
- iratibilitate;
Complicații
Următoarele semne și simptome în bronșiolită sunt motive pentru a solicita asistență medicală:
- Sunete șuierătoare ale respirației;
- Frecvență respiratorie >70/min
- Lentoare sau letargie;
- Refuzul de a bea sau de a mânca; malnutriție;
- Cianoză.
- Retracție inspiratorie a coastelor (semnul lui Hoover)
- Saturația de oxigen sub 90%-92% măsurată cu pulsoximetrul este indicator al necesității de spitalizare.
Factori de risc pentru forme severe
Copiii sunt expuși unui risc crescut de a evolua către boli respiratorii severe dacă au oricare dintre următorii factori suplimentari:
- Sugar prematur (vârsta gestațională mai mică de 37 de săptămâni);
- Vârsta mai mică la debutul bolii (vârsta mai mică de 3 luni);
- Boală cardiacă congenitală;
- Imunodeficiență;
- Boala pulmonară cronică;
- Expunerea la fumul de tutun.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează în general pe simptome și se face de obicei prin examen clinic. Se poate face o radiografie toracică sau testarea virală. Radiografia toracică este uneori utilă pentru a exclude pneumonia bacteriană.
Se poate face testarea pentru cauza virală specifică. Identificarea celor care sunt RSV-pozitivi (Virusul sincițial respirator) poate ajuta la supravegherea bolii, gruparea persoanelor împreună în secțiile de spital pentru a preveni infecțiile încrucișate.
Tratament
- hidratare;
- antiinflamatoare, analgezice, antipiretice (tratament simptomatic).
- majoritatea cazurilor sunt ușoare și simptomele dispar în 2 până la 3 săptămâni fără a fi nevoie de spitalizare
- în unele cazuri pot apărea simptome severe și spitalizarea poate fi necesară (cu oxigenoterapie, nutriție parenterală).
Prevenție
- spălați frecvent mâinile;
- spălați sau ștergeți în mod regulat jucăriile și suprafețele;
- evitați contactul nou-născuților cu persoane răcite.
Imunizări pentru RSV sunt în curs de dezvoltare, dar nu sunt disponibile în prezent.
Îngrijirea copilului spitalizat cu bronșiolită
Intervențiile asistentului medical pentru copilul cu bronșiolită
- Asigurarea condițiilor de mediu: microclimat corespunzător (temperatura, luminozitate, umiditate); mediu securizant (îndepărtarea pericolelor);
- Abordarea copilului cu calm, blândețe, răbdare;
- Asigurarea unui program echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie, alimentație;
- Pregătirea copilului pentru intervenții si tratamente: explicarea tehnicilor pe înțelesul copilului; pe cât posibil se vor evita măsurile de constrângere; copilul va fi felicitat și recompensat pentru comportamentul din timpul intervenției.
- Oferirea de activități de destindere utilizând materialele care pot fi aduse: jucării, cărți, desene animate;
- Încurajarea comunicării cu ceilalți copii din salon;
- Supravegherea copilului: măsurarea funcțiilor vitale și vegetative; observarea tegumentelor si mucoaselor; observarea stării generale; recoltarea produselor biologice si patologice;
- Asigurarea alimentarii copilului: verificarea alimentelor primate (dacă corespund regimului); supravegherea alimentației, alimentarea sau ajutarea în alimentație a copiilor mici; observarea apetitului, a cantității de alimente consumate și apariției unor simptome (greața, vărsături, diaree).
- Aplicarea tratamentului prescris de medic;
- Aplicarea masurilor de prevenire a infecțiilor nosocomiale: curățenie, dezinfecție, sterilizare, izolare; purtarea echipamentului de protecție, respectarea circuitelor funcționale;
- Prevenirea accidentelor: nu se vor lasă medicamente la îndemâna copiilor; se va verifica temperatura alimentelor și lichidelor ce urmează a fi oferite, supraveghere;
- Educația mamei privind îngrijirile ulterioare la domiciliu.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic:
