Cuprins
Chistul hidatic hepatic (boala hidatică, hidatioză, boală de echinococoză sau echinococoza) este o formațiune lichidiană benignă, încapsulată, generată de forma larvară a teniei Echinococcus granulosus. Ouăle de tenie ajung în proporție de 70%, iar dacă trec de bariera hepatică, ajung în plămân. Chisturile se pot rupe și pot forma chisturi secundare.
Circumstanțe de apariție
Transmiterea infecției se face pe cale digestivă, prin mâinile și alimentele contaminate cu ouăle parazitului, omul reprezentând gazda intermediară.
Larva de Tenia Echinococcus granulosus infestează câinele. Acesta este gazdă definitivă. Omul este gazda intermediară accidentală, infestarea realizându-se prin ingestia ouălor viermelui, ce prezintă o mare rezistență în mediu, putând supraviețui chiar și 1 an. Ouăle înghițite ajung la nivelul intestinului subțire, traversează peretele enteral și trec în circulația portă. De aici ajung în tot organismul, însă principalul filtru este ficatul;
Echinococcus granulosus provoacă formarea chistului hidatic, un fel de tumoră rotundă de mărime variabilă, mărginita de un perete gros și umplută cu un lichid limpede.
Manifestări de dependență în chistul hidatic hepatic (semne și simptome)
Simptome care pot dura ani. Semnele și simptomele care apar depind de locul și mărimea chistului. Boala începe de obicei în ficat, dar se poate răspândi în alte părți ale corpului cum ar fi plămânii sau creierul. Când ficatul este afectat, pacientul poate întâmpina:
- dureri abdominale difuze;
- meteorism;
- stare subfebrilă;
- icter (ruptura chistului în căile biliare);
- în cazul rupturii în căile biliare apare triada clasica: colica biliară, icter, urticarie;
- ruptura minoră a chistului determină creșterea intensității durerii și reacții alergice (prurit, eritem);
- o ruptura majoră poate determina o reacție anafilactică ce poate fi fatală daca nu e intervenit prompt;
- manifestări specifice infecției chistului (primară sau secundară rupturii ei în arborele biliar).
Diagnostic
Diagnosticul este stabilit întâmplător cu ocazia unei ecografii abdominale pentru alte afecțiuni.
Laborator:
- analize de sânge pentru anticorpii împotriva parazitului (anticorpi anti Echinococcus granulosus IGG)
- ↑ fosfataza alcalină, GGT, bilirubină totală și directă;
- Leucocitoza – infectarea chistului;
- 25% – eozinofilie;
- Teste serodiagnostice: ELISA (are o acuratețe de peste 90 % in cazul chistului hepatic si 40% pentru cel pulmonar), imunoelectroforeza;
Imagistică:
- Ecografie: evidențiază chistul și prezența veziculelor; împarte chisturile și evoluția acestora în patru tipuri posibile: tip 1 – chist clar , tip 2 –chist cu nisip hidatic, tip 3 – chist cu membrană ondulantă și tipul 4 – chist cu masă heterogenă.
- Tomografie computerizată: 98% sensibilitate; diagnostic diferențial cu alte boli chistice hepatice (chist amoebian, abces);
- Biopsie;
- Radiografia simplă de torace arată chisturile în evoluție sau calcificate.
Tratament
Tratamentul chirurgical este tratamentul de elecție (pre și postoperator se administrează medicație antiparazitară).
Prevenție
Se recomandă a se evita consumul de alimente nespălate și cel mai important se recomandă spălarea mâinilor după fiecare contact cu animale.
Îngrijirea pacientului cu chist hidatic hepatic
Problemele pacientului cu chist hidatic hepatic
- disconfort abdominal;
- hipertermie;
- intoleranță digestivă;
- fatigabilitate;
- alterarea integrității tegumentelor;
- risc de complicații (ruptura chistului în cavitatea peritoneală, ceea ce duce la urticarie, șoc anafilactic, eozinofilie și implantare secundară în mezouri sau în alte viscere);
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu chist hidatic hepatic
- pacientul să exprime stare de confort fizic și psihic;
- tegumentele să fie curate, integre, fără leziuni de grataj;
- pacientul să prezinte temperatura în limite normale;
- pacientul să se poată autoîngriji;
- pacientul să fie ferit de complicații.
Intervențiile asistentului medical
- asigură repausul fizic și psihic al pacientului;
- montează perfuzia, supraveghează perfuzia, permeabilitatea cateterului, reacția la cateter;
- efectuează recoltările de probe biologice;
- pregătește pacientul pentru investigații;
- măsoară și notează funcțiile vitale și vegetative;
- ajută pacientul să-și exprime îngrijorarea și teama față de suferinţa actuală;
- menține igiena tegumentară, a lenjeriei și a mucoaselor;
- supraveghează scaunul, urina (cantitatea și culoarea), icterul și le notează în foaia de temperatură;
- asigură alimentația pacientului respectând dieta;
- respectă normele de prevenire a infecțiilor nosocomiale,;
- supraveghează comportamentul pacientului și sesizează semnele apariției complicațiilor;
- administrează medicația prescrisă de medic și va urmări efectul acesteia;
- pregătește pacientul în vederea intervenției chirurgicale (se indica în cazurile care nu se rezolvă prin celelalte metode, în abcesele mai mari de 5cm, în cele cu mai multe compartimente sau în cele care se rup în cavitatea peritoneala);
- acordă îngrijiri postoperator;
- asigură condiţiile de mediu adecvate (cameră izolată, aerisită, temperatură adecvată, semiobscuritate);
- încurajează pacientul să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile, nevoile, frica, opiniile;
- aplică tehnici de psihoterapie adecvate.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic:
