Coma hipoglicemică este datorată scăderii excesive a glicemiei și se caracterizează prin pierderea conștienței însoțită de convulsii, contracturi musculare și transpirații abundente.
Hipoglicemia este o scădere a concentrației de glucoză din sânge (glicemie) sub 70 mg/dl. Cantitatea de glucoza din sânge este reglată în principal, de trei hormoni: insulina, glucagonul și adrenalina. Aceștia controlează producția de glucoză la nivel hepatic, precum și utilizarea ei.
Etiologie
- tratament neadecvat cu insulină în cazul pacientului diabetici;
- alcoolism acut (alcoolul produce hipoglicemie);
- evoluția proceselor hepatice, tiroidiene sau suprarinohipofizare;
- prezența unor tumori insulinosecretante (toracice sau abdominale);
- prezența unui proces pancreatic hipogliceminant prin hiperinsulinism (pancreatită cronică);
- sarcină, epuizare fizică, denutriție.
Semne și simptome – Manifestări de dependență în coma hipoglicemică
- transpirații profuze;
- senzație de foame;
- tremor al extremităților;
- salivație;
- iritabilitate sau comportament neobișnuit;
- amețeli sau palpitații;
- oboseală accentuată, somnolență;
- obnubilare;
- slăbiciune;
- parestezii;
- agitație psihomotorie;
- cefalee, vertij;
- diplopie;
- convulsii;
- delir, stare confuzională;
- contractură generalizată.
- slăbiciune.
În timpul comei pacientul prezintă:
- pierderea conștienței, sfinctere incontinente, tegumente ude, palide și reci;
- convulsii, midriază;
- Babinski bilateral, hiperreflexie;
- tulburări respiratorii, hipotonie musculară cu colaps circulator.
Dacă hipoglicemia nu este tratată prompt, poate duce la leziuni cerebrale permanente sau chiar deces.
Spre deosebire de coma diabetică, în coma hipoglicemică pielea este umedă din cauza transpirațiilor profuze, gura datorită hipersalivației, nu există miros acetonic, iar hipertonia musculară este prezentă cu contracturi generalizate, convulsii de tip epileptic, de unde și numele de comă „umedă” și „hipertonică”.
Diagnostic – Triada Whipple
Diagnosticarea hipoglicemiei se bazează pe Triada Whiple:
- simptome și semne sugestive de hipoglicemie;
- valori scăzute ale glicemiei (< 70 mg/dl);
- dispariția simptomelor după administrarea de glucoză.
Obiective în coma hipoglicemică
Obiectivele și conduita terapeutică specială în cazul unei come hipoglicemice constau în ridicarea valorilor glicemiei prin injecții iv sau perfuzii cu glucoză în soluții hipertonice.
Măsuri de prevenție și tratament
- Monitorizarea glicemiei: Măsurarea frecventă a nivelului de zahăr din sânge și ajustarea dozelor de insulină sau a medicației conform necesităților.
- Transportul de surse rapide de glucoză: Persoanele cu risc de hipoglicemie ar trebui să aibă la îndemână tablete de glucoză, suc sau alte surse rapide de zahăr.
- Instruirea apropiaților: Prietenii, familia sau colegii ar trebui să știe cum să recunoască simptomele hipoglicemiei și să acționeze rapid, oferind alimente sau băuturi bogate în zahăr.
- Glucagon: Persoanele cu diabet ar trebui să aibă un kit de injecție cu glucagon, iar apropiații să știe cum să-l folosească în caz de urgență.
- Intervenția rapidă și corectă este esențială pentru prevenirea complicațiilor și recuperarea rapidă dintr-o criză de hipoglicemie.
Prognostic
Prognosticul este excelent dacă glicemia este corectată prompt în primele minute de la pierderea cunoștinței. Cu cât tratamentul este instituit mai târziu, cu atât riscul de leziuni cerebrale ireversibile, sechele neurologice sau deces crește semnificativ.
Factorii care agravează prognosticul includ: durata hipoglicemiei, lipsa accesului la glucoză intravenoasă, vârsta înaintată, boli asociate și întârzierea recunoașterii simptomelor.
Intervenția corectă în primele minute poate însemna recuperare completă, în timp ce o hipoglicemie profundă și netratată poate duce la comă prelungită, stare vegetativă sau moarte cerebrală.
Intervenții de urgentă în coma hipoglicemică
Conduita de urgență
- se stabilește nivelul de conștiență;
- se face evaluarea primară: A,B,C,D; E;
- dacă pacientul este conștient, se recomandă consumul de zahăr cât de repede posibil. Imediat ce starea generală se ameliorează, este indicată măsurarea glicemiei;
- dacă este un pacient comatos se recomandă abord venos cu 30-50 ml soluție glucoză 33% administrată intravenos urmată de instituirea perfuziei cu glucoză 10-20%; 1 mg glucagon subcutantat sau intramuscular.
- Este important să se evite administrarea de glucoză intravenoasă în exces, în special la copii, la care efectele osmotice ale hiperglicemiei rezultate pot duce la leziuni cerebrale.
Tratament
Tratamentul urmărește corectarea rapidă a hipoglicemiei și prevenirea leziunilor cerebrale. Este o urgență medicală și trebuie instituit imediat:
1. Administrare de glucoză intravenos (IV):
- Bolus cu 30–50 ml glucoză 33% IV, administrată lent (sau glucoză 40%, în unele protocoale).
- Se continuă cu perfuzii cu glucoză 10–20% pentru menținerea glicemiei și prevenirea recăderii.
- Se monitorizează glicemia capilară la 15–30 de minute, apoi periodic.
2. Administrare de glucagon (dacă nu se poate stabili acces venos imediat):
- 1 mg glucagon IM sau SC.
- Se poate administra de către personal instruit sau aparținători, în caz de urgență.
3. Măsuri de susținere:
- Asigurarea căilor aeriene și prevenirea bronhoaspirației (poziție laterală de siguranță, aspirarea secrețiilor).
- Oprirea tratamentului hipoglicemiant (insulină sau antidiabetice orale), dacă este cazul.
- Monitorizarea semnelor vitale, stării neurologice și a diurezei.
4. Prevenirea recidivelor:
- Identificarea cauzei hipoglicemiei: supradozaj insulinic, aport alimentar insuficient, efort fizic exagerat etc.
- Ajustarea tratamentului antidiabetic.
- Educație pacient și familie privind semnele precoce ale hipoglicemiei și gestionarea corectă.
Test Grilă
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 7000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro
Infografic:
Vezi și
