Demența este o categorie largă de boli cerebrale care cauzează o scădere pe termen lung și adesea graduală a memoriei și a capacității de a gândi, afectând modul de desfășurare a activităților uzuale de zi cu zi. Demenţa este o disfuncţie intelectuală dobândită, persistentă şi cu evoluţie progresivă, afectând cel puţin două din următoarele procese mentale: limbajul, memoria, orientarea temporo-spaţială, comportamentul emoţional şi personalitatea, cogniţia (calculul, raţionamentul, gândirea abstractă, etc.)
Demența este una dintre cele mai comune cauze de invaliditate în rândul persoanelor vârstnice.
Semne și simptome
Cea mai precoce manifestare a demenţei este de obicei uitarea. Urmează apoi pierderea memoriei recente mai ales, şi în final dezorientarea şi dezinserţia socială. Problemele emoționale, dificultățile de comunicare și scăderea voinței sunt alte simptome comune ale bolii.
Pacientii se simt stânjeniţi şi frustraţi de pierderea abilităţilor, refuzând să fie ajutaţi. Acest fapt duce la încercarea de a-şi ascunde dificultăţile, la rezistenţă în a primi ajutor şi la refuzul de a mai face unele activităţi.
Forma cea mai comună a demenței este boala Alzheimer, care reprezintă între 50% și 70% din cazuri.
Diagnostic și tratament
Tipul de demenţă (Alzheimer, demenţe vasculare) influenţează evoluţia şi tratamentul acesteia. In numeroase cazuri demenţa coexistă cu depresia şi cu delirul. Demența este o tulburare neurocognitivă, cu diferite grade de severitate.
Diagnosticul se bazează pe:
- istoricul bolii
- examenul fizic şi al stării mentale
- revizuirea atentă a medicaţiei administrate şi a consumului de alcool
- investigaţii de laborator pentru a elimina alte cauze ale disfuncţiilor cognitive: dozarea hormonilor tiroidieni, VDRL, teste hepatice şi renale, RMN-ul sau CT sunt recomandate în cazurile cu semne precoce de demenţă apărute într-un interval de timp relativ scurt, de câteva luni până la 1-2 ani; ambele investigaţii sunt utile pentru excluderea unor boli ce pot mima demenţa de tip Alzheimer cum sunt hematoamele şi tumorile cerebrale, accidentele vasculare ischemice sau hemoragice.
Nu există niciun remediu cunoscut pentru demență.
Intervenții în îngrijirea pacientului cu demenţă
- se menţine independenţa pacientului prin încurajarea acestuia să facă singur anumite activităţi care sunt mai uşor de rezolvat; ajută la menţinerea stimei de sine şi previne frustrarea.
- se evită confruntările de câte ori este posibil. Se încearcă să nu fie contraziși dacă spun lucruri ciudate sau prosteşti. Li se distrage atenţia dacă doresc să facă ceva nepotrivit, schimbând subiectul sau îndepărtându-l de sursa interesului său.
- se stabilesc rutine în îngrijirea persoanei cu demenţă, făcând aceleaşi lucruri la aceleaşi ore şi asigurând o anumită predictibilitate în îndeplinirea activităţilor.
- se asigură un mediu sigur pentru pacientul cu demenţă. Confuzia, pierderea coordonării fizice cresc posibilitatea de a cădea, de aceea trebuie verificate zonele periculoase ca podelele alunecoase, mobila plasată incomod, mochetele fixate necorespunzător.
- activităţile zilnice au un risc crescut pentru pacienti: aceştia pot deschide gazul, lăsa lumina aprinsă, arunca chibrituri aprinse într-un coş cu hârtie, etc. De aceea, anumite atenţionări scrise („închideţi gazul”, „opriţi apa”) ca şi eliminarea obiectelor periculoase pot diminua riscul accidentelor casnice.
- se menţin canalele de comunicare deschise. Pe măsură ce boala evoluează, problemele de comunicare între pacient şi ceilalţi vor fi din ce în ce mai mari.
Pacienții vor avea dificultăţi în a se exprima şi a purta o conversaţie. Pentru a menţine canalele de comunicare deschise se recomandă:
- să se verifice dacă pacientul nu este afectat de tulburări de auz, vedere, sau de probleme stomatologice; să se vorbească simplu, clar, rar, numai despre un singur subiect;
- să se acorde persoanei mai mult timp pentru a răspunde;
- dacă persoana este confuză, să i se amintească, cu răbdare, informaţiile esenţiale folosind un obiect sau o imagine;
- să se încerce, prin vocabular adecvat, să nu se simtă contraziți sau să-i jigniţi, corectându-i cu bruscheţe.
- să se folosească privirea şi atingerea pentru exprimarea sentimentelor.
Prevenție
Eforturile de a preveni demența urmăresc reducerea factorilor de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, fumatul, diabetul zaharat și obezitatea.
Infografic
Vezi și
Referințe
