Cuprins
Deficitul de volum lichidian
Se datoreaza pierderilor excesive (vărsături, diaforeză, arsuri, diuretice).
Manifestări de dependență în deficit lichidian
– piele uscată;
– membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă;
– ochii adânciţi, moi;
– letargie ;
– sete;
– scăderea eliminării urinare;
– tahicardie;
– hipotensiune arterială;
– scăderea presiunii venoase centrale;
– creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin hemoconcentraţie;
– creşterea ureei sanguine;
– urină concentrată cu densitate mare.
Intervenţiile asistentei medicale
– măsoară şi notează zilnic ingestia şi eliminarea;
– cântăreşte zilnic pacientul;
– monitorizează semnele vitale, nivelul de conştienţă, parametrii clinici, rezultatele de laborator, slăbiciune, nelinişte, agitaţie riguroasă;
– menţine integritatea membranelor mucoase prin igienă riguroasă;
– îngrijeşte tegumentele cu atenţie pentru evitarea atingerii integrităţii lor;
– inspectează zilnic zonele de presiune de poziţie şi le masează la fiecare două ore;
– asigură aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os.
Excesul de volum lichidian
– merge în sectorul extracelular, dând naştere la edeme;
– se datoreaza creşterii Na şi a cantităţii de apă prin retenţie şi/sau ingestie excesivă, scăderii excreţiei renale de Na si apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spaţiului intravascular.
Manifestări de dependență
– creşterea acută în greutate;
– edem periferic;
– pleoape edematiate;
– creşterea presiunii venoase centrale;
– hipertensiune arterială, puls puternic;
– dispnee;
– raluri crepitante;
– turgescenţa jugularelor;
– scăderea hemoglobinei şi a hematocritului;
– scăderea densitaţii urinare.
Intervenţiile asistentei medicale
– educă pacienţii cronici, privind apariţia acestor semne;
– educă pacientul şi familia privind importanţa aportului scăzut de lichide şi Na;
– măsoară zilnic ingestia şi eliminarea;
– cântăreşte zilnic pacientul;
– observă edemul periferic;
– ascultă frecvent respiraţia;
– evaluează semnele şi simptomele de edem pulmonar;
– stabileşte cantitatea de lichide pentru fiecare tură;
– educă pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolilic;
– învaţă pacientul care sunt lichidele şi alimentele cu conţinut crescut în Na;
TULBURĂRI ELECTROLITICE
Hiponatremia
Concentraţia normală a sodiului seric este de 135 – 145 mEq/l.
Hiponatremia apare când nivelul de sodiu seric scade sub 135 mEq/l;
Cauzele hiponatremiei:
– vărsături, diaree
– transpirații excesive
– arsuri
– poliurii
– pancreatite, ocluzii intestinale
– afectiuni ale inimii, rinichilor sau ficatului
– tulburări hormonale
– activități fizice intense
Manifestări:
– deficit de Na sub 135 mEq/l;
– cefalee, confuzie, apatie, letargie
– anxietate, piele umedă.
– grețuri, vărsături, tulburări psihotice, comă.
– edem cerebral, deces.
Simptomele se agravează treptat în paralel cu agravarea hiponatremiei.
Intervenţiile asistentei medicale:
– creează un mediu de siguranţă, pacientul fiind agitat şi confuz;
– recunoaşte modificările de comportament;
– acordă suport psihologic;
– acordă suport moral familiei;
– monitorizează soluţiile intravenoase şi rata de flux a acestora.
Hipernatremia
Hipernatremia apare când nivelul de sodiu seric crește peste 145 mEq/l;
Tipuri
- hipovolemică (deficit de apă și sodiu, însă deficitul de apă este mai mare decât deficitul de sodiu., astfel cantitatea totală de sodiu a organismului este scăzută, deși sodiul plasmatic este crescut)
- izovolemică (pierderi de apă)
- hipervolemică (exces de apă și sodiu)
Cauze
– aport inadecvat de apă
– pierderi excesive de apă la nivelul tractului urinar, poliurie
– transpirații excesive
– diaree severă
– diabet insipid
– administrarea de soluții hipertone
Manifestări:
– excesul de Na: peste 145 mEq/l;
– sete intensă
– agitaţie ce poate progresa spre convulsii;
– membrane, mucoase uscate;
– lipsă apetit, hiperemia feţei;
– tahicardie, hipertensiune arterială ;
Intervenţiile asistentei medicale:
– reduce ingestia de Na;
– la recomandarea medicului, administrează soluţii cu conţinut scăzut de Na, diuretice;
– creează un mediu de siguranţă.
Hipopotasemia (Hipokaliemia)
Poate pune viața pacienților în pericol.
Concentraţia normală de potasiu este de 3,5 – 5 mEq/l.
Manifestări:
– nivelul redus de K sub 3,5 mEq/l;
– slăbiciune, scăderea peristaltismului până la ileus;
– scăderea poftei de mâncare;
– crampe musculare la extremităţi;
– greţuri, fatigabilitate.
Hipopotasemia severă apare la valori < 2,5 mEq/l. La aceste valori se identifică modificări pe electrocardiogramă. Pot să apară aritmii fatale.
Intervenţiile asistentei medicale:
– la indicația medicului, administrează intravenos K cu mare prudenţă;
– monitorizează aritmiile cardiace;
– asigură mediul de siguranţă;
– monitorizează sunetele intestinale;
– măsoară cu atenţie ingestia şi excreţia;
– educă pacientul să evite alimentele bogate în K (banane, spanac, varză de Bruxelles, citrice, piersici, caise).
Hiperpotasemia (Hiperkaliemia)
Hiperpotasemia apare la valori de peste 5 mEq/l. O valoare peste 7 mEq/l conduce la semne de risc vital, iar peste 9 mEq/l este letală.
Manifestări:
– exces de potasiu peste 5 mEq/l;
– greaţă, crampe abdominale;
– diaree (hiperactivitate intestinală);
– parestezii, slăbiciune, iritabilitate;
– aritmii cardiace severe;
Intervenţiile asistentei:
– la indicația medicului, administrează perfuzii de glucoza şi insulina sau bicarbonat (scad nivelul de K prin uşurarea pătrunderii lui în celulă);
– monitorizează aritmiile cardiace;
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste grilă.
