Diabetul insipid este o afecțiune care se declanșează în urma absenței sau acțiunii necorespunzătoare a hormonului antidiuretic ADH numit și vasopresina. Ca urmare se produce funcționarea incorectă a rinichilor. Acest hormon este secretat în hipotalamus apoi este depozitat în glanda hipofiză, de unde se elimină la nevoie.
Dacă acest hormon nu își îndeplinește funcția sau lipsește cu desăvârșire, apare fenomenul numit poliurie, adică emiterea unei cantități mari de urină cu densitate scăzută (diluată), însoțit de senzația de sete excesivă.
Diabetul insipid este o afecțiune caracterizată prin eliminarea unei cantități mari de urină diluată (poliurie) și sete intensă (polidipsie), determinată de deficitul sau ineficiența hormonului antidiuretic (ADH/vasopresină).
Spre deosebire de diabetul zaharat, glicemia este normală, iar problema este strict legată de echilibrul apei în organism.
Cuprins
Toggle- Diabet insipid vs Diabet zaharat
- Rolul hormonului antidiuretic (ADH)
- Tipuri de diabet insipid
- 1. Diabet insipid central
- 2. Diabet insipid nefrogen
- 3. Diabet insipid gestațional
- 4. Polidipsia primară (psihogenă)
- Manifestări de dependență (Semne și simptome în diabet insipid)
- Surse de dificultate
- Îngrijirea pacientului cu diabet insipid
- Problemele pacientului cu diabet insipid
- Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu diabet insipid
- Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu diabet insipid
- Diagnostic – Explorări funcționale
- Diagnostic diferențial
- Tratament
- Complicații
- Diferența esențială față de diabetul zaharat
Diabet insipid vs Diabet zaharat
Diabetul insipid NU ESTE o alta forma a diabetului zaharat. Cele două afecțiuni sunt asemănătoare doar datorita manifestărilor principale – sete si urinare excesivă, dar diabetul insipid nu are nicio legătură cu glicemia.
Diabetul inspid – absența sau funcționarea necorespunzătoare a hormonului antidiuretic ADH numit vasopresină.
Diabetul zaharat – insuficiența absolută sau relativă de insulină din organism.
Rolul hormonului antidiuretic (ADH)
ADH este produs în hipotalamus și eliberat de neurohipofiză.
Rolul său este de a reabsorbi apa la nivel renal, concentrând urina și menținând volumul lichidian al organismului.
În diabetul insipid:
- ADH lipsește sau
- rinichiul nu răspunde la ADH
Rezultatul este pierderea masivă de apă prin urină.
Tipuri de diabet insipid
1. Diabet insipid central
Apare prin deficit de secreție a ADH. În diabetul insipid central nu este produsă suficientă vasopresină (există un deficit de ADH hormon anti-diuretic).
Poate apărea în urma afectării hipotalamusului sau tijei hipofizare din cauza unei:
- encefalopatii hipoxice;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- infecții;
- sarcoidoză
- metastaze hipofizare;
- sarcină (în asociere cu preeclampsia);
- intervenţii pe hipofiza
- poate fi ereditar.
Cauze frecvente:
- traumatisme cranio-cerebrale
- tumori hipotalamo-hipofizare
- intervenții neurochirurgicale
- infecții SNC
- boli genetice
- idiopatic (fără cauză identificabilă)
2. Diabet insipid nefrogen
ADH este secretat normal, dar rinichiul nu răspunde la el. Rinichii nu reacționează corespunzător în prezența hormonului anti-diuretic ADH (insensibilitatea rinichilor la ADH, afectând astfel reabsorbția apei).
Poate apărea:
- ca efect secundar la consumul unor medicamente (de exemplu corticoterapia);
- poate fi o boală ereditară;
- poate fi dobândit în urma pielonefritei, sicklemiei, amiloidozei renale, mielomului, sindromului nefrotic, insuficienței renale.
Cauze frecvente:
- boli renale cronice
- medicamente (litiu, demeclociclină)
- hipercalcemie
- hipokaliemie
- forme congenitale
3. Diabet insipid gestațional
Apare în sarcină, prin degradarea ADH de către o enzimă placentară (vasopresinază).
Este de obicei reversibil postpartum.
4. Polidipsia primară (psihogenă)
Aport excesiv de apă fără cauză endocrină reală; poate mima diabetul insipid.
Manifestări de dependență (Semne și simptome în diabet insipid)
- Poliuria (de la 2 până la 20L de urină/zi);
- Polidipsia;
- Densitate urinară scăzută;
- Urină clară, foarte diluată
- Hipernatremie, uneori deshidratare;
- Ingestie crescută de lichide;
- Urină deschisă la culoare;
- Slăbiciune;
- Scădere ponderală
- Letargie;
- Oboseală;
- Crampe musculare;
- Iritabilitate.
- Astenie, cefalee
- La copii: iritabilitate, întârziere în creștere, febră inexplicabilă.
Surse de dificultate
Surse fizice:
- pierderi mari de urina;
- cefalee, febra, agitaţie;
- sete exagerata;
- risc de deshidratare;
- stare generala alterata.
Surse psihologice:
- anxietate si stres;
- pierderea respectului si a stimei de sine;
- neacceptarea bolii;
- frustrare;
- nelinişte fata de diagnostic si tratament.
Îngrijirea pacientului cu diabet insipid
Problemele pacientului cu diabet insipid
- deficit de volum de fluide;
- alterarea confortului;
- alimentatie inadecvata;
- circulatie inadecvata;
- devalorizare(dificultate de adaptare si integrare sociala);
- comunicare ineficienta;
- insomnie;
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu diabet insipid
- Pacientul sa-si menţină echilibrul hidro-electrolitic si nutriţional;
- Să vorbească deschis despre schimbările sale;
- Să-si exprime diminuarea disconfortului;
- Să vorbească despre necesitatea adaptării si integrării sociale;
- Să demonstreze creşterea abilitaţilor de comunicare si cooperare;
- Să-și menţină o igiena corporala normala;
- Să-și exprime cunoașterea tratamentului, efectele aşteptate si reacţiile secundare.
Independenta pacientului se manifesta prin faptul ca acesta este conştient, are mobilitatea păstrata, tegumentele nemodificate, semnele vitale (respirație, puls, TA.) in limite normale, absenta durerii, somn si odihna normale, comunicare eficienta la nivel senzorio-motor.
Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu diabet insipid
Intervenţii proprii (autonome)
- încurajarea pacientului sa vorbească despre schimbarea vieţii sale;
- Informarea pacientului despre efectele deshidratării si semnele ei;
- informarea pacientului despre importanta tratamentlui;
- asigurarea confortului fizic si psihic in desfăşurarea unor activităţi;
- încurajarea menţinerii rolului social si a responsabilităţilor;
- stimularea pacientului sa vorbească despre boala sa.
Intervenţii delegate
- pregătirea psihică si fizică a pacienţilor pentru analize si investigaţii;
- administrarea tratamentului prescris de medic și observarea eventualelor efecte adverse;
- asigurarea unei diete corespunzătoare afecţiunii si control medical permanent.
Diagnosticul de îngrijire (nursing) = PES. P = problema pacientului; E = etiologia sau sursa de dificultate; S = simptomul sau manifestarea de dependenta.
Diagnostic – Explorări funcționale
Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile:
- Volum urinar crescut, densitate urinară scăzută
- Osmolaritate urinară mică
- Osmolaritate plasmatică crescută
- Testul de restricție hidrică – diferențiază tipurile de DI
- Test cu desmopresină – diferențiază forma centrală de cea nefrogenă
- RMN hipotalamo-hipofizar – pentru forma centrală
Explorarea hipofizei anterioare:
- Examen radiografie al craniului, fata-profil si fronto-occipital pentru a evidenţia saua turceasca, care pot fi completate, la nevoie, cu secţiuni tomografice in plan frontal si sagital, pentru a fi evidenţiate unele semne determinate de procesele tumorale ale glandei;
- Radiografia oaselor lungi pentru depistarea deficientelor funcţionale ale hormonilor somatotropi;
- Examen oftalmologic pentru evidenţierea modificărilor morfo-functionale ale analizatorului vizual, determinate de tumorile hipofizare (determinarea câmpului vizual, acuitatea vizuala, măsurarea tensiunii intraoculare, examen fund de ochi);
Explorarea hipofizei posterioare:
- Explorarea consta in urmărirea eliminării hormonului antidiuretic, adiuretina, ce excita tubii renali mărind reabsorbtia apei, iar in lipsa acestui hormon apare diabetul insipid.
- Stabilirea bilanţului hidric prevede măsurarea zilnica a cantităţilor de lichide ingerate/ eliminate si determinarea densităţii urinare.
Diagnostic diferențial
- Diabet zaharat
- Polidipsie psihogenă
- Insuficiență renală
- Hipercalcemie
- Hipokaliemie
Tratament
- Diabetul insipid central visează tratament medicamentos (desmopresina, un hormon de sinteza care înlocuiește acțiunea vasopresinei).
- Diabetul insipid nefrogenic vizează adoptarea unui regim alimentar sărac în sare, ameliorarea simptomelor cu ajutorul diureticelor sau medicamentelor antiinflamatoare.
- Diabet insipid gestațional – Desmopresină (sigură în sarcină)
Complicații
- Deshidratare severă
- Hipernatremie
- Tulburări neurologice
- Șoc hipovolemic (rar, în cazuri netratate)
Diferența esențială față de diabetul zaharat
| Diabet zaharat | Diabet insipid |
|---|---|
| Glicemie crescută | Glicemie normală |
| Urină dulce | Urină diluată |
| Insulină implicată | ADH implicat |
| Metabolism glucidic | Echilibru hidric |
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma Grile AMG cu peste 10.000 de Teste Grilă, cursuri și simulator examene pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG
Infografic





