Diabetul insipid este o afecțiune care se declanșează în urma absenței sau acțiunii necorespunzătoare a hormonului antidiuretic ADH numit și vasopresina. Ca urmare se produce funcționarea incorectă a rinichilor. Acest hormon este secretat în hipotalamus apoi este depozitat în glanda hipofiză, de unde se elimină la nevoie.
Dacă acest hormon nu își îndeplinește funcția sau lipsește cu desavârșire, apare fenomenul numit poliurie, adică emiterea unei cantități mari de urină cu densitate scăzută (diluată), însoțit de senzația de sete excesivă.
Diabet insipid vs Diabet zaharat
Diabetul insipid NU ESTE o alta forma a diabetului zaharat. Cele două afecțiuni sunt asemanătoare doar datorita manifestărilor principale – sete si urinare excesivă, dar diabetul insipid nu are nicio legatură cu glicemia.
Diabetul inspid – absența sau functionarea necorespunzătoare a hormonului antidiuretic ADH numit vasopresină.
Diabetul zaharat – insuficiența absolută sau relativă de insulină din organism.
Etiologie
Exista două forme de diabet insipid:
- Diabet insipid central – În diabetul insipid central nu este produsă suficientă vasopresină (există un deficit de ADH hormon anti-diuretic).
Poate apărea în urma afectării hipotalamusului sau tijei hipofizare din cauza unei:
- encefalopatii hipoxice;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- infecții;
- sarcoidoză
- metastaze hipofizare;
- sarcină (în asociere cu preeclampsia);
- intervenţii pe hipofiza
- poate fi ereditar.
- Diabet insipid nefrogen – rinichii nu reacționează corespunzător în prezența hormonului anti-diuretic ADH (insensibilitatea rinichilor la ADH, afectând astfel reabsorbția apei)
Poate apărea:
- ca efect secundar la consumul unor medicamente (de exemplu corticoterapia);
- poate fi o boală ereditară;
- poate fi dobândit în urma pielonefritei, sicklemiei, amiloidozei renale, mielomului, sindromului nefrotic, insuficienței renale.
Manifestări de dependență (Semne și simptome în diabet insipid)
- Poliuria (de la 2 până la 20L de urină/zi);
- Polidipsia;
- Densitate urinară scăzută;
- Hipernatremie, uneori deshidratare;
- Ingestie crescută de lichide;
- Urină deschisă la culoare;
- Slăbiciune;
- Letargie;
- Oboseală;
- Crampe musculare;
- Iritabilitate.
Surse de dificultate
Surse fizice:
• pierderi mari de urina;
• cefalee, febra, agitaţie;
• sete exagerata;
• risc de deshidratare;
• stare generala alterata.
Surse psihologice:
• anxietate si stres;
• pierderea respectului si a stimei de sine;
• neacceptarea bolii;
• frustrare;
• nelinişte fata de diagnostic si tratament.
Îngrijirea pacientului cu diabet insipid
Problemele pacientului cu diabet insipid
• deficit de volum de fluide;
• alterarea confortului;
• alimentatie inadecvata;
• circulatie inadecvata;
• devalorizare(dificultate de adaptare si integrare sociala);
• comunicare ineficienta;
• insomnie;
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu diabet insipid
• Pacientul sa-si menţină echilibrul hidro-electrolitic si nutriţional;
• Sa vorbească deschis despre schimbările sale;
• Sa-si exprime diminuarea disconfortului;
• Sa vorbească despre necesitatea adaptării si integrării sociale;
• Sa demonstreze creşterea abilitaţilor de comunicare si cooperare;
• Sa-si menţină o igiena corporala normala;
• Sa-si exprime cunoaşterea tratamentului, efectele aşteptate si reacţiile secundare.
Independenta pacientului se manifesta prin faptul ca acesta este conştient, are mobilitatea păstrata, tegumentele nemodificate, semnele vitale (respirație, puls, TA.) in limite normale, absenta durerii, somn si odihna normale, comunicare eficienta la nivel senzorio-motor.
Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu diabet insipid
Intervenţii proprii (autonome)
• încurajarea pacientului sa vorbească despre schimbarea vieţii sale;
• Informarea pacientului despre efectele deshidratării si semnele ei;
• informarea pacientului despre importanta tratamentlui;
• asigurarea confortului fizic si psihic in desfăşurarea unor activităţi;
• încurajarea menţinerii rolului social si a responsabilităţilor;
• stimularea pacientului sa vorbească despre boala sa.
Intervenţii delegate
• pregătirea psihica si fizica a pacienţilor pentru analize si investigaţii;
• administrarea tratamentului prescris de medic și observarea eventualelor efecte adverse;
• asigurarea unei diete corespunzătoare afecţiunii si control medical permanent.
Diagnosticul de îngrijire (nursing) = PES. P = problema pacientului; E = etiologia sau sursa de dificultate; S = simptomul sau manifestarea de dependenta.
Diagnostic – Explorări funcționale
Explorarea hipofizei anterioare:
- Examen radiografie al craniului, fata-profil si fronto-occipital pentru a evidenţia saua turceasca, care pot fi completate, la nevoie, cu secţiuni tomografice in plan frontal si sagital, pentru a fi evidenţiate unele semne determinate de procesele tumorale ale glandei;
- Radiografia oaselor lungi pentru depistarea deficientelor funcţionale ale hormonilor somatotropi;
- Examen oftalmologic pentru evidenţierea modificărilor morfo-functionale ale analizatorului vizual, determinate de tumorile hipofizare (determinarea câmpului vizual, acuitatea vizuala, măsurarea tensiunii intraoculare, examen fund de ochi);
Explorarea hipofizei posterioare:
- Explorarea consta in urmărirea eliminării hormonului antidiuretic, adiuretina, ce excita tubii renali mărind reabsorbtia apei, iar in lipsa acestui hormon apare diabetul insipid.
- Stabilirea bilanţului hidric prevede măsurarea zilnica a cantităţilor de lichide ingerate/ eliminate si determinarea densităţii urinare.
Tratament
- Diabetul insipid central visează tratament medicamentos (desmopresina, un hormon de sinteza care inlocuieste actiunea vasopresinei).
- Diabetul insipid nefrogenic vizeaza adoptarea unui regim alimentar sarac în sare, ameliorarea simptomelor cu ajutorul diureticelor sau medicamentelor antiinflamatoare.
Infografic