Edemul Quincke (Angioedemul)

Edemul Quincke, cunoscut și sub denumirea de angioedem, este o reacție acută caracterizată prin umflarea bruscă a țesuturilor subcutanate și submucoase, cel mai frecvent localizată la nivelul feței, limbii, buzelor, pleoapelor, căilor respiratorii superioare și, uneori, al organelor genitale sau membrelor.

Această afecțiune este considerată o urgență medicală, în special atunci când compromite căile respiratorii, putând evolua rapid spre insuficiență respiratorie acută și deces dacă nu este tratată prompt.

Angioedemul, cunoscut și sub denumirea de edem Quincke, reprezintă o reacție inflamatorie acută caracterizată prin umflarea bruscă și difuză a dermului profund, hipodermului și mucoaselor, fără apariția de papule urticariene. Leziunile apar frecvent la nivelul feței (pleoape, buze), limbii, gâtului sau organelor genitale, având potențial evolutiv spre obstrucție a căilor aeriene superioare și deces. Este considerat o formă severă de urticarie profundă, însă fără caracter pruriginos în majoritatea cazurilor, ceea ce îl diferențiază clinic de urticaria tipică.

Clasificare

Angioedemul este clasificat în două forme majore:

Angioedem dobândit

  • De natură alergică sau medicamentoasă (AINS, IECA)
  • Apare la adulții tineri, cu predominanță la sexul feminin
  • Se poate asocia cu urticarie și manifestări sistemice

Angioedem ereditar

  • Moștenit autosomal dominant
  • Apare în copilărie sau adolescență
  • Este determinat de deficitul cantitativ (tip I) sau calitativ (tip II) al inhibitorului C1-esterază
  • Nu răspunde la tratamentele clasice (antihistaminice, corticosteroizi)

Fiziopatologie

Mecanismul fiziopatologic implică permeabilizarea excesivă a capilarelor sub influența unor mediatori (histamină, bradikinină), ceea ce determină extravasarea lichidului în spațiile interstițiale.

Tipurile principale de angioedem sunt:

  • Histaminergic – asociat cu reacții alergice (urticarie, anafilaxie).
  • Bradikinergic – implică un deficit sau inhibiție a C1-esterazei (ex. angioedem ereditar sau indus de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei – IECA).
  • Idiopatic – fără cauză clar identificabilă.

Cauze și factori declanșatori

A. Imunologice (reacții de hipersensibilitate de tip I):

  • Alergeni alimentari: ouă, arahide, fructe de mare
  • Medicamente: peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene, opiacee
  • Înțepături de insecte (albine, viespi)
  • Latex, polen

B. Neimunologice:

  • Inhibitori ai enzimei de conversie (IECA): enalapril, ramipril
  • Infecții virale (rare)
  • Stres fizic sau emoțional

C. Angioedem ereditar (deficit de C1-esterază):

  • Boală genetică autosomal dominantă, cu debut frecvent în copilărie/adolescență
  • Nu răspunde la tratamentul cu adrenalină/antihistaminice
  • Crize recurente, cu durată de 2–5 zile

Semne și simptome – manifestări de dependență

Simptome cutanate:

  • Umflături localizate (pleoape, buze, limbă, mâini, organe genitale)
  • Fără prurit, dar cu posibilă senzație de arsură sau parestezii
  • Leziunile pot persista 1–4 zile
  • Tendință la recurență în aceleași zone

Simptome generale:

  • Oboseală, febră, artralgii, hipotensiune, stări lipotimice
  • Manifestări gastrointestinale: dureri abdominale, greață, diaree, vărsături

Afectarea căilor respiratorii (urgență majoră):

  • Tulburări de înghițire
  • Răgușeală
  • Stridor, dispnee, risc de asfixie (în edem glotic)

Diagnostic

Este clinic, bazat pe aspectul tipic și contextul declanșator. Se pot adăuga:

  • Anamneză detaliată (alergeni, medicamente, istoric familial)
  • Testare pentru C4, C1-esterază (în angioedemul ereditar)
  • Evaluare imagistică în forme abdominale (CT, ecografie)

Diagnostic diferențial

  • Anafilaxie (asociată cu prurit, erupții, șoc)
  • Celulită facială (dureroasă, unilaterală)
  • Tromboflebită facială
  • Reacții adverse medicamentoase fără mecanism imunologic
  • Herpes simplex/zoster (periorbital)
  • Eczeme de contact
  •  Trichineloză
  • Lupus eritematos sistemic
  • Edeme palpebrale medicamentoase
  • Neoplasme subiacente

Tratament

Angioedem alergic:

  • Adrenalină intramuscular (0,3–0,5 mg) – în caz de edem glotic
  • Antihistaminice (H1 și H2)
  • Corticosteroizi (IV – metilprednisolon)
  • Oxigenoterapie
  • Traheotomie de urgență – în caz de asfixie iminentă

Angioedem ereditar:

  • Ineficiență la tratamentele clasice

Se administrează:

  • C1-esterază concentrat
  • Icatibant (antagonist bradikinină)
  • Plasmă proaspăt congelată
  • Profilaxie pe termen lung: danazol, acid tranexamic
  • Evitarea IECA și estrogenilor

Măsuri de urgență – angioedem alergic:

  • Evaluarea permeabilității căilor respiratorii – prioritate absolută
  • Adrenalină intramuscular (0,3–0,5 mg la adult, 0,01 mg/kg la copil)
  • Oxigenoterapie
  • Antihistaminice H1 și H2 (ex. clemastină, ranitidină)
  • Corticosteroizi intravenos (ex. metilprednisolon)
  • Monitorizare cardiacă și respiratorie continuă

Complicații

  • Asfixie prin obstrucția căilor aeriene superioare (complicație fatală dacă netratată prompt)
  • Persistența sau recurența crizelor
  • Diagnostice greșite (ex. confuzie cu abdomen acut chirurgical)
  • Colaps cardiovascular în formele severe

Edem generalizat vs Edem localizat 

Angioedemul nu este un edem generalizat. Este un edem localizat, profund, care afectează zone specifice ale corpului, în special:

  • fața (pleoape, buze, obraji),
  • limba și gâtul (cu risc de asfixie),
  • extremitățile (mâini, picioare),
  • organele genitale,
  • uneori mucoasa gastrointestinală (cu dureri abdominale).

Diferența esențială:

  • Edemul generalizat (ex. în insuficiență cardiacă, sindrom nefrotic, hipoproteinemie) afectează întregul organism sau mari suprafețe, este simetric și legat de dezechilibre hidro-electrolitice sau oncotic-coloidosmotice.
  • Angioedemul este brusc, asimetric, localizat, apărut prin mecanism inflamator/imunologic sau genetic, cu durată de 1–4 zile pe aceeași regiune.

Așadar, angioedemul este o urgență localizată, nu o retenție globală de lichid, și nu trebuie confundat cu edemele difuze din boli sistemice.

Prognostic

  • Favorabil în formele ușoare, cu remisie spontană sau după tratament
  • Risc vital crescut în edemele cu afectare laringiană
  • Formele ereditare pot necesita profilaxie pe termen lung (danazol, acid tranexamic)

Prevenție

  • Identificarea și evitarea factorilor declanșatori
  • Informarea pacientului privind auto-administrarea adrenalinei
  • Evitarea IECA la pacienții cu antecedente
  • Screening familial în caz de suspiciune de angioedem ereditar

Edemul Quincke este o patologie potențial letală, care impune recunoaștere rapidă, evaluare a căilor respiratorii și tratament specific în funcție de tipul de angioedem. Cunoașterea diferențelor între formele histaminergice și bradikinergice este crucială pentru evitarea greșelilor terapeutice. Personalul medical trebuie să fie instruit să intervină prompt și eficient în fața acestei urgențe, deoarece minutele pot face diferența între viață și moarte.

edemul quincke angioedem paginadenursing asistent medical

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 7000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG 

Alte Postari

Migrena

Migrena este o afecțiune cronică ce se caracterizează prin cefalee recurentă, de intensitate moderată spre severă, adesea asociată cu o serie de simptome ale sistemului

Citește în continuare

Semnul Chvostek

Semnul Chvostek este o manifestare clinică ce apare prin stimularea nervului facial și se asociază frecvent cu hipocalcemia (scăderea calciului seric). El se caracterizează printr-o

Citește în continuare