Embolia pulmonară este obstrucția arterei pulmonare sau a unor ramuri ale arterei pulmonare. Această afecțiune produce rapid o insuficiență cardiacă dreaptă, numită și cord pulmonar acut.

Embolia pulmonară (EP) este o afecțiune gravă și potențial fatală cauzată de blocarea bruscă a unei artere din plămâni, de obicei de către un cheag de sânge (tromb) care s-a deplasat dintr-o altă parte a corpului, cel mai frecvent din venele profunde ale picioarelor (tromboză venoasă profundă – TVP). Această blocare afectează fluxul de sânge către plămâni, limitând schimbul de oxigen și putând provoca leziuni la nivelul inimii și al plămânilor.

Etiologie

Obstrucția arterei pulmonare sau a ramurilor acesteia este dată în 90% din cazuri de mobilizarea unor cheaguri (trombi), care au ca punct de plecare o tromboză venoasă profundă a membrelor inferioare sau într-un număr restrâns de cazuri, venele pelvine.

Apariția trombozei venoase e favorizată de:

• insuficiență cardiacă, infarct miocardic acut;
• intervenții chirurgicale;
• traumatisme;
• nașteri, neoplasme, imobilizări prelungite.

Obstrucția circulației arteriale pulmonare poate fi dată și prin emobolie gazoasă prin:

• injecții, perfuzii, catetere;
• în insuflații de aer (retropneumoperitoneu, histerosalpingografie);
• intervenții chirurgicale;

Factori de risc

• Imobilizarea prelungită:

Perioade lungi de imobilizare (cum ar fi zboruri lungi sau repaus la pat după intervenții chirurgicale) cresc riscul formării cheagurilor de sânge în venele picioarelor.

• Intervenții chirurgicale și traume:

Operațiile majore, în special cele ortopedice (șold, genunchi), cresc riscul de tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară.

• Bolile cronice:

Afectiuni precum insuficiența cardiacă, cancerul, bolile inflamatorii cronice și infecțiile severe cresc riscul de embolie.

• Factori hormonali:

Sarcina, terapia de substituție hormonală sau utilizarea contraceptivelor orale pot crește riscul de formare a cheagurilor de sânge.
Istoricul de TVP sau embolie pulmonară:

Pacienții care au avut anterior episoade de tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară prezintă un risc crescut de recurență.

• Obezitatea și fumatul:

Acestea sunt factori de risc majori pentru embolia pulmonară.

Semne și simptome în embolia pulmonară

Simptomele emboliei pulmonare pot varia în funcție de dimensiunea cheagului și de gradul de blocare a fluxului sanguin, dar includ adesea:

• Dispnee (dificultăți de respirație): Simptomul cel mai frecvent. Apare brusc și nu are o cauză aparentă.
• Cianoză, stare de șoc
• Durere toracică: Durere ascuțită sau de tip pleuritic, care se agravează la respirație profundă sau la tuse. Durerea e constrictivă, intensă, sub formă de junghi și este însoțită de anxietate marcată;
• Tuse: Uneori însoțită de sânge (hemoptizie).
• Tahicardie: Bătăi rapide ale inimii.
• Amețeli sau leșin: În cazurile severe, embolia pulmonară poate duce la scăderea tensiunii arteriale și colaps circulator (șoc).
• Transpirație și anxietate: Pacienții pot experimenta o senzație de teamă intensă sau transpirații abundente.
• Hipotensiune arterială;
• Turgescența jugularelor.

Diagnostic

Diagnosticul emboliei pulmonare poate fi dificil, deoarece simptomele pot fi nespecifice și similare cu cele ale altor afecțiuni pulmonare sau cardiace. Investigațiile utilizate pentru confirmarea diagnosticului includ:

• Tomografie computerizată cu angiografie pulmonară (CT):

Este metoda preferată pentru diagnosticarea emboliei pulmonare, oferind imagini detaliate ale arterelor pulmonare și permițând detectarea cheagurilor de sânge.

• Ecocardiografie:

Utilizată pentru a evalua funcția inimii și pentru a detecta eventualele tensiuni asupra ventriculului drept, provocate de embolie.

• Testul D-dimer:

Acesta măsoară nivelurile de fibrină degradată din sânge. Un rezultat ridicat poate indica prezența unui cheag de sânge, dar testul nu este specific pentru embolie pulmonară.

• Scanarea de ventilatie/perfuzie (V/Q):

Evaluează circulația aerului și a sângelui în plămâni și poate detecta un dezechilibru între ventilatie și perfuzie cauzat de un embol.

• Ecografia membrelor inferioare (Doppler venos):

Utilizată pentru a detecta cheagurile de sânge în venele profunde ale picioarelor, sursa frecventă a embolilor pulmonari.

• Electrocardiograma (ECG):

Deși nespecifică pentru embolia pulmonară, ECG-ul poate ajuta la excluderea altor cauze ale simptomelor, cum ar fi infarctul miocardic.

 Diagnostic diferențial 

Diagnostic diferențial se face cu infarctul miocardic, pneumotoraxul spontan, bronhopneumopatia cronic obstructivă, anevrismul disecant de aortă și alte afecțiuni care evoluează cu durere toracică (ex: zona Zoster) și stare de șoc.

Conduită de urgență în embolia pulmonară

Orice bolnav suspect de embolie pulmonară trebuie internat de urgență. Embolia pulmonară este o afecțiune amenințătoare de viață.

Măsurile care trebuie aplicate imediat sunt:

• repaus total la pat și combaterea durerii severe prin analgezice.
• oxigen pe sondă nazofaringiană 6-8 l/min sau pe mască 10-15 l/min.

Tratament

• Anticoagulante (heparină), trombolitice și tratament chirurgical.

Tratamentul emboliei pulmonare se concentrează pe prevenirea extinderii cheagului de sânge, dizolvarea acestuia și prevenirea altor embolii. Intervențiile includ:

1. Anticoagulante:

Medicamente precum heparina sau warfarina sunt utilizate pentru a subția sângele și a preveni formarea altor cheaguri.
Heparina este adesea administrată inițial, urmată de anticoagulante orale pe termen lung, cum ar fi warfarina sau anticoagulantele directe (DOAC) (de exemplu, rivaroxaban, apixaban).

2. Trombolitice:

În cazuri severe, medicamente trombolitice, cum ar fi alteplaza sau streptokinaza, pot fi administrate pentru a dizolva rapid cheagul de sânge.
Acestea sunt utilizate în situații de urgență atunci când embolia pulmonară provoacă tensiuni severe asupra inimii sau pune viața în pericol.

3. Intervenții chirurgicale sau minim invazive:

Embolectomia: O intervenție chirurgicală de urgență pentru îndepărtarea unui cheag de sânge mare din arterele pulmonare, efectuată în cazurile severe care nu răspund la tratament medicamentos.
Filtre de venă cavă: Un dispozitiv plasat în vena cavă inferioară pentru a împiedica cheagurile de sânge din venele profunde ale picioarelor să ajungă în plămâni. Este utilizat în cazurile în care anticoagularea nu este posibilă.

4. Oxigenoterapie și suport ventilator:

Pacienții cu dificultăți de respirație severe pot necesita supliment de oxigen sau, în cazuri grave, ventilație mecanică pentru a susține funcția respiratorie.

Prognostic

Prognosticul emboliei pulmonare (EP) variază în funcție de severitatea emboliei, de starea generală de sănătate a pacientului și de rapiditatea cu care este administrat tratamentul. Cu toate că embolia pulmonară poate fi o afecțiune gravă și potențial fatală, prognosticul poate fi favorabil dacă diagnosticul și tratamentul sunt aplicate prompt și corect.

Factori care influențează prognosticul

• Dimensiunea cheagului și severitatea emboliei:

Embolia masivă: Când un cheag mare blochează una sau mai multe artere pulmonare mari, aceasta poate provoca insuficiență cardiacă acută și poate duce la colaps circulator sau moarte subită. Prognosticul în acest caz este grav, iar mortalitatea este ridicată, mai ales în absența tratamentului prompt.

Embolia non-masivă: Dacă blocajul este parțial sau implică artere pulmonare mai mici, simptomele pot fi mai ușoare, iar prognosticul este în general mai bun.

• Starea generală de sănătate a pacientului:

Pacienții cu afecțiuni preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), sau alte afecțiuni cronice au un risc mai mare de complicații și un prognostic mai rezervat.
Pacienții tineri și fără comorbidități au un prognostic mai bun și pot reveni complet la normal după tratament.

• Timpul până la intervenția medicală:

Cu cât tratamentul este aplicat mai rapid după debutul simptomelor, cu atât prognosticul este mai bun. Tratamentul prompt cu anticoagulante sau trombolitice poate preveni complicațiile grave și îmbunătăți șansele de supraviețuire.
Întârzierea tratamentului poate duce la creșterea riscului de deces sau de complicații pe termen lung.

• Recidivele:

Pacienții care au avut o embolie pulmonară au un risc crescut de a dezvolta alte episoade în viitor, în special dacă nu sunt tratați cu anticoagulante pe termen lung.

• Complicații:

Una dintre complicațiile pe termen lung ale emboliei pulmonare este hipertensiunea pulmonară cronică tromboembolică, care poate duce la insuficiență cardiacă pe termen lung și la un prognostic rezervat.
Pacienții care dezvoltă această complicație necesită tratamente complexe, inclusiv posibile intervenții chirurgicale, și au un prognostic mai puțin favorabil.

• Rata de supraviețuire:

Embolia pulmonară masivă are o rată de mortalitate ridicată, care poate ajunge până la 25-30% dacă nu este tratată rapid. Cu tratament adecvat, mortalitatea scade considerabil.

Embolia pulmonară minoră sau moderată are o rată de supraviețuire mult mai mare, iar majoritatea pacienților răspund bine la tratament cu anticoagulante, având o șansă foarte bună de recuperare completă.

• Tratamentul pe termen lung și prevenirea recurenței:

Pacienții care au avut o embolie pulmonară necesită adesea tratament pe termen lung cu anticoagulante pentru a preveni formarea altor cheaguri de sânge. Prognosticul este favorabil la pacienții care urmează cu strictețe tratamentul recomandat și care sunt monitorizați regulat.

Durata tratamentului cu anticoagulante: De obicei, între 3 și 6 luni, dar în funcție de riscul de recurență, tratamentul poate fi prelungit sau chiar necesar pe viață.

Filtrele de venă cavă: În cazurile în care anticoagularea nu este posibilă sau nu este eficientă, un filtru poate fi plasat în vena cavă pentru a preveni migrarea cheagurilor către plămâni.

Prognosticul emboliei pulmonare depinde de rapiditatea cu care este administrat tratamentul, de severitatea afecțiunii și de starea generală de sănătate a pacientului. În cazurile de embolie pulmonară masivă, prognosticul poate fi grav, dar tratamentul rapid și eficient îmbunătățește semnificativ șansele de supraviețuire. Majoritatea pacienților cu embolie pulmonară non-masivă și tratament adecvat se recuperează complet, dar riscul de recurență necesită monitorizare și tratament pe termen lung.

Conduita de urgență pentru embolia pulmonară

Embolia pulmonară este o urgență medicală care necesită intervenție imediată. Pașii de urmat pentru acordarea primului ajutor și managementul inițial includ:

• Apelarea de urgență la 112:

Solicitați ajutor medical imediat, menționând simptomele și suspiciunea de embolie pulmonară. Transportul rapid la spital este esențial pentru supraviețuirea pacientului.

• Poziționarea pacientului:

Așezați pacientul într-o poziție semi-șezută pentru a facilita respirația. Monitorizați constant starea de conștiență și semnele vitale (puls, tensiune arterială, respirație).

• Administrarea de oxigen:

Dacă este disponibil, administrați oxigen pentru a îmbunătăți saturația de oxigen din sânge și pentru a reduce stresul asupra inimii și plămânilor.

• Monitorizarea atentă:

Observați evoluția simptomelor, inclusiv dificultatea respiratorie, durerea toracică și semnele de instabilitate hemodinamică (tahicardie, scăderea tensiunii arteriale).

• Evitarea mișcării:

Limitați mișcările pacientului pentru a preveni dislocarea sau migrarea altor cheaguri de sânge.
Intervenția medicală la spital:

Odată ajuns la spital, pacientul va fi evaluat prin teste imagistice (CT pulmonar) și va primi tratament de urgență, cum ar fi anticoagulante (heparină) pentru a opri creșterea cheagurilor, iar în cazurile severe, trombolitice sau intervenții chirurgicale (embolectomie) pentru a dizolva sau îndepărta cheagul. Conduita rapidă și intervenția medicală imediată sunt esențiale pentru a salva viața pacientului și a preveni complicațiile fatale.

Prevenție

Prevenirea emboliei pulmonare este crucială, mai ales la pacienții cu factori de risc cunoscuți. Măsurile preventive includ:

• Anticoagulante preventive: Administrate înainte și după intervenții chirurgicale majore sau în cazurile de imobilizare prelungită.
• Dispozitive de compresie pneumatică: Utilizate pentru a îmbunătăți circulația sângelui în picioare în timpul spitalizării prelungite sau în alte situații de imobilitate.
• Activitate fizică: Mobilizarea precoce după intervenții chirurgicale sau perioade lungi de repaus la pat poate reduce riscul de formare a cheagurilor.
• Evitarea statului prelungit: În timpul călătoriilor lungi, pacienții sunt încurajați să facă pauze pentru a se mișca și a stimula circulația sanguină.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu embolie pulmonară

• Asistentul medical  asigură repaus total la pat;
• Administrarea tratamentului medicamentos prescris și supravegherea efectului pentru prevenirea complicațiilor; combaterea durerii severe prin analgezice.
• Asistentul medical supraveghează starea pacientului, se ocupă de măsurarea și urmărirea funcțiilor vitale și vegetative și notarea în foaia de temperatură;
• Recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator;
• Asistentul medical asigură suportul funcțiilor vitale ale pacientului și anunță medicul la orice modificare;
• Se urmărește diureza;
• Va menține și va corecta echilibrul hidroelectrolitic și acido-bazic prin perfuzii IV;
• Asigură un regim alimentar bogat în vitamine.
• Efectuează îngrijirile postoperatorii;
• Asigură suport psihologic având în vedere că embolia pulmonară este o afecțiune amenințătoare de viață.

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro

Infografic: