Emfizemul pulmonar este o afecțiune a tractului respirator inferior, caracterizată prin distensia alveolelor care pot varia în dimensiune și pot fi foarte mari. Spațiile sunt cauzate de ruperea pereților alveolelor și înlocuiesc parenchimul pulmonar spongios.
În emfizemul pulmonar, pereții interiori ai alveolelor slăbesc și se rup – creând spații de aer mai mari. Acest lucru reduce suprafața plămânilor și, la rândul său, cantitatea de oxigen care ajunge în sânge.
Forme clinice
- emfizem bulos (bule unice sau multiple care apar în urma obstrucțiilor bronșice prin ruptura pereților alveolari.
- emfizemul compensator (forme localizate în vecinătatea unor leziuni pulmonare).
- emfizemul senil (stare fiziologică la persoanele vârstnice).
- emfizemul obstructiv (dilatație permanentă și generalizată a alveolelor, având cu timpul complicații grave și ireversibile).
Emfizemul și bronșita cronică sunt două afecțiuni care alcătuiesc boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Fumatul este cauza principală a BPOC. Tratamentul poate încetini progresia BPOC, dar nu poate inversa daunele.
Etiologie
- apare mai frecvent după 50 de ani, de obicei la bărbați, după afecțiuni obstructive bronșice (bronșite, astm bronșic, leziuni tuberculoase, etc). acești factori conduc la slăbirea țesutului conjunctivo-elastic pulmonar și la pierderea elasticității pulmonare.
- expunerea pe termen lung la substanțe iritante din aer, inclusiv: fum de țigară, poluarea aerului, vapori chimici și praf;
- rareori, emfizemul poate fi cauzat de o deficiență moștenită a unei proteine care protejează structurile elastice din plămâni.
Semne și simptome Manifestări de dependență în emfizemul pulmonar
Emfizemul poate evolua mulți ani fără a se observa semne sau simptome. Principalul simptom al emfizemului este dificultatea de respirație, care de obicei începe treptat ajungând în cele din urmă la dificultăți de respirație chiar și în repaus:
- debut insidios;
- bronșitele repetate sunt prima manifestare clinică;
- tuse, la început uscată, apoi cu expectorație și dispnee;
- respirație șuierătoare;
- dispnee de repaus (în stadiile avansate);
- forța expiratorie este diminuată;
- în stadii avansate, pacientul este incapabil să stingă un chibrit de la o distanță mică (ex: 5cm);
- paliditate, cianoză a buzelor;
- jugulare turgescente;
- torace globulos, în formă de butoi cu ambele diametre mărite;
- inspirația este scurtă și expirația este mult prelungită, șuierătoare;
- scăderea VEMS și a capacității vitale (disfuncție ventilatorie obstructivă);
Evoluție
- evoluția este lentă și progresivă;
- apar numeroase complicații (bronșite, pneumotorax, insuficiență respiratorie, insuficiență cardiacă dreaptă – cord pulmonar cronic).
Diagnostic
- semne clinice: episoade bronșitice periodice, aspectul toracelui, dispnee;
- examen radiologic.
Profilaxie
- tratarea corespunzătoare a bronșitelor, astmului, tuberculozei;
- renunțarea la fumat.
Tratament
- tratamentul bronșitei cronice de însoțire;
- combaterea infecțiilor;
- bronhodilatatoare;
- corticoterapie;
- oxigenoterapie;
- gimnastică respiratorie.
Îngrijirea pacientului cu emfizem pulmonar
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu emfizem pulmonar
- măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
- supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
- educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum se transmite, tratează, previne;
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;
- face bilanțul zilnic între lichidele ingerate și cele excretate;
- asigurarea unui microclimat corespunzător;
- aerisirea încăperii și umidificarea aerului pentru facilitarea respirației;
- administrarea de oxigen la indicația medicului pentru ca pacientul să respire fără dificultate;
- ajutarea pacientului să adopte poziții care facilitează expectorația și respirația;
- monitorizarea amplitudinii respirației, frecvenței şi ritmului respirator;
- supravegherea respirației, apariției dispneei, palidității;
- ajută pacientul să aleagă activităţile pe care le poate executa;
- monitorizează respirația în timpul activității şi intervine în caz de nevoie;
- monitorizarea saturației oxigenului prin pulsoximetrie, menținerea saturației la un nivel optim, prin terapie O2 în debitul recomandat de medic;
- asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;
- asigurarea unei hidratări corespunzătoare;
- pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;
- furnizează pacientului informațiile necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu;
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic: