Epilepsia este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut și sfârșit brusc, caracterizat, în crizele majore, de pierderea cunoștinței și convulsii tonico – clonice.
Convulsiile paroxistice sunt date de descărcări neuronale excesive.
Etiologie
În ordinea frecvenței, principalele cauze sunt:
- Traumatismul cranio-cerebral, când epilepsia poate apărea imediat (prin edem cerebral precoce), sau după câteva ore (hematom sau edem cerebral), sau tardiv, după câteva luni sau ani;
- Neoformațiile intracraniene, în care crizele sunt la început limitate;
- Tulburările vasculare (encefalopatie hipertensivă, hemoragie meningiană, embolii)
- Epilepsia esențiala, fără o cauză sau leziune care să justifice boala;
- Cauze rare: intoxicații cu alcool, tulburări metabolice, procese infecțioase cerebrale etc.
Factorii care provoacă declanșarea unei crize de epilepsie
Factorii care provoacă declanșarea unei crize epileptice pot fi: stimularea luminoasă, cititul, lipsa somnului, stresul, emoțiile, alcool, medicamentele.
Etapele în criza majoră de epilepsie – Criza Grand Mal
Criza majoră epileptică este o alterare bruscă a activității corticale. Ea poate să apară oricând, este frecvent anunțată de aură.
Etapa 1 – aura – cu câteva secunde înainte – senzații de déjà vu, halucinații, mirosuri, gusturi anormale, parestezii, senzație de soc electric, anxietate, grețuri, vărsături, stare de vis.
Etapa 2– faza tonică 30 sec. – bolnavul strigă, cade pe jos inconștient, sialoree, cianoza fetei, fixează tavanul cu ochii, rigiditate în extensie, încleștarea dinților
Etapa 3 – faza clonică -2-3 min. – convulsii bruște ale membrelor , flexie/extensie, spasme musculare ritmice, incontinenta urinara, spume la gură.
Etapa 4 – stare post criză –revenire gradată, somn de scurta durata 1-2 min, amnezie, oboseala, cefalee, capul greu, febră musculară.
După o criză clasică de epilepsie, bolnavul nu rămâne cu deficit motor (paralizii). Acest lucru nu este valabil și în cazul statusului de rău epileptic (status epilepticus).
În timpul unei crize bolnavul își poate mușca limba.
Dacă o criză depășeste 5 minute, trebuie să apelăm la ajutor medical de urgență (112).
Status epilepticus – Starea de rău epileptic
Status epilepticus reprezintă crize epileptice prelungite și repetate, fără pauză. Poate fi letal.
Este considerat status epilepticus atunci când durata unei crize este mai mare de 30 de minute, până la două ore, fără recuperare între atacuri (lipsește etapa 4). În această situație intervin tulburări respiratorii, cardiace, neurologice, posibile pareze post criză.
Criza minoră de epilepsie – Criza Petit Mal
În crizele petit mal există o oprire bruscă, fără avertisment, a activității mentale, nu mai mult de 30 de secunde.
Apare mai frecvent la copii și se caracterizează, de obicei, prin absențe și contracții musculare parțiale, cu o durată de câteva zeci de secunde, în timpul căruia bolnavul își oprește orice activitate, persistând numai automatismele simple (mersul, deglutiția, mestecatul etc).
În formele ușoare, bolnavul devine palid, scapă obiectele din mână și își revin fără să știe ce s-a întâmplat. Conștiența revine brusc.
Tratament epilepsie
Regimul de viață al bolnavului epileptic trebuie să fie echilibrat, cu un program de somn de 8 ore, fără consum de alcool sau alte excitante. Alegerea profesiei este capitală, natura bolii contraindicând profesiile care impun lucru la înălțime, în apă, mașini, la computer.
Baza medicamentoasă a tratamentului o presupune administrarea de fenobarbital, diazepam sau fenitoină.
Primul ajutor în criza de epilepsie
- Trebuie să poziționăm persoana în poziție laterală de siguranță, pentru a împiedica lichidele să ajungă în plămâni.
- Nu este recomandată introducerea în gură a degetelor, sau a oricărui obiect, deoarece bolnavul poate mușca persoana care acordă primul ajutor.
- Trebuie luate măsuri pentru a preveni și alte răni prin mutarea obiectelor de care se poate răni în timpul crizei.
- Persoana care are o criză, nu se imobilizează.
- În funcție de durata crizei, apelăm la serviciile medicale de urgență.
Îngrijirea pacientului cu epilepsie
Problemele pacientului cu epilepsie
In criză:
- necoordonarea mișcărilor;
- dispnee;
- incontinenta urinara si fecală
- vulnerabilitatea fata de pericole;
- comunicare ineficienta la nivel intelectual;
- risc de sufocare, de accidente;
Intre crize :
- comunicare ineficientă;
- dificultate de a-și asuma anumite roluri sociale;
- risc pentru efectuarea anumitor profesii;
- devalorizare;
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu epilepsie
a) Imediate :
– asigurarea permeabilității cailor respiratorii, protejarea pacientului de eventuale traumatisme.
b) Pe termen lung:
– pacientul să-si administreze corect tratamentul pentru reducerea crizelor;
– pacientul să-si amelioreze depresia;
– pacientul să recunoască stările prodomale;
– pacientul să-și adapteze existenta la condițiile psiho-sociale.
Intervenții asistentului medical pentru pacientul cu epilepsie
a) In cursul crizei :
- nu se părăseşte bolnavul pe timpul crizei;
- se aşază pe plan orizontal in decubit lateral (poziție laterală de siguranță);
- se urmărește prevenirea accidentării;
- se îndepărtează corpurile contondente;
- se anunță medicul printr-o terţă persoană;
- se monitorizează funcțiile vitale și vegetative;
b) După criză:
- se verifică permeabilitatea cailor respiratorii, aspirarea salivei și a secrețiilor;
- pacientul va fi ajutat în orientarea temporo-spatială;
- se lasă bolnavul să doarmă (cca. 2 ore);
- se schimbă lenjeria – în timpul crizei poate să aibă loc descărcarea involuntară a vezicii urinare şi a rectului;
- leziunile traumatice în urma autotraumatizării, sunt tratate corespunzător;
- se liniștește bolnavul (se poate trezi dezorientat şi agresiv);
- rehidratarea – oral şi în cazuri speciale, parenteral, psihoterapie, liniștirea bolnavului;
- administrarea medicamentelor prescrise de medic;
- măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
- educația sanitară a pacientului și a familiei, explicând-i pacientului ca viată trebuie trăită cat mai normal, să evite înotul, condusul mașinii, activitățile la înălțime, consumul de alcool, exces de sare și lichide, să-și administreze corect tratamentul prescris, sa doarmă 8 ore pe zi, să nu ia nici un alt medicament fără avizul specialistului neurolog, să consume legume, fructe, să aibă o alimentație echilibrată și un stil de viață sănătos;
- asistentul medical trebuie să încurajeze pacientul astfel încât acesta să-și recapete stima de sine, să-și reconsidere atitudinea față de boală; se pune accentul pe importanța respectării tratamentului între crize;
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic: