Cuprins
Esofagita este inflamația mucoasei care căptușește esofagul.
Etiologie
Cel mai frecvent, esofagita este de cauza toxică, fiind provocată de ingerarea unor substanțe caustice (acid clorhidric, sulfuric, azotic, sodă caustică).
Se mai poate produce și prin ingerarea unor lichide fierbinți sau prin înghițirea unor corpi străini. Mai poate fi provocată de propagarea unor infecții din vecinătate, de contactul cu acidul clorhidric gastric (regurgitații, vărsături frecvente, reflux gastroesofagian), masticație ineficientă, medicamente, abuz de alcool sau tutun.
Alți factorii de risc în esofagita sunt: hernia hiatală, obezitatea, diabetul zaharat, distrofia musculară, boli de colagen (sclerodermia, dermatomiozita), sindromul intestinului iritabil.
Semne și simptome – Manifestări de dependență
Tabloul clinic este dominat de disfagie și durere retrosternală. Disfagia poate fi ușoară sau atât de pronunțată încât bolnavul nu se poate alimenta. Durerea retrosternală este uneori foarte intensă. Salivația este intensă. În esofagitele caustice, apar vărsături brune, hematemeze și vărsături care conțin resturi tisulare necrozate.
- pirozis – arsura retrosternală – este o senzaţie de arsură de la nivelul pieptului care are o acţiune iritantă. Apare mai des după mâncare sau în poziţie de decubit dorsal. Se întâmplă frecvent să fie însoţit de regurgitarea (vomă) conţinutului din stomac ce ajunge până în gât, bolnavul acuzând faptul că simte gust de amar sau acru în gură.
- durerea toracică – se prezintă ca o presiune ce apasă pieptul, fiind definită greu de către bolnavi. Intensitatea durerii este variabilă, uneori poate imita angina pectorală, infarctul miocardic şi anevrismul aortic;
- disfagia ( dificultate la înghiţire) – mai rar întâlnită şi demonstrează de obicei o stenoză esofagiană sau tulburări motorii
- eructații, greţuri , vărsături, balonări, flatulență;
- hipersalivație;
- manifestări extradigestive: tuse nocturnă, manifestări respiratorii, disfonie, senzație de corp străin în faringe.
Evoluție
Esofagitele pot evolua acut sau cronic.
Cu evoluție acută sunt de obicei cele toxice și provocate de iritații mecanice sau termice. Esofagitele caustice pot evolua către o perforare în mediastin, sau spre vindecare cu cicatrice stenozate progresive.
Esofagitele cronice au în general o evoluție mai benignă, putând totuși duce, cu timpul, la stenozări.
Tratament
Tratamentul se adresează, în primul rând, intoxicațiilor cu substanțe caustice, fiind contraindicate spălăturile gastrice.
Se urmărește neutralizarea toxicului sau eliminarea cauzelor.
Tratamentul simptomatic urmărește calmarea durerii și combaterea șocului. Pentru prevenirea cicatricelor retractile, stenozate, se prescrie, în general, corticoterapie.
Inițial alimentația pe gură este imposibilă, de aceea se va proceda la alimentația parenterală. După un timp, se va relua alimentația normală, începându-se treptat cu alimente lichide, apoi semilichide, în funcție de cum poate înghiți bolnavul.
Diagnostic
Investigații paraclinice:
- examenele de laborator;
- examen radiologic;
- examenul endoscopic arată prezenţa leziunilor esofagiene;
- pH-metria
Complicații esofagita
Complicaţiile ce pot apare pe parcursul bolii sunt:
- sindromul Barret;
- cancerul esofagian;
- stenoza esofagiană;
- hemoragia;
- ulcerul esofagian.
Îngrijirea pacientului cu esofagită
Problemele pacientului cu esofagită
- disconfort abdominal;
- deficit de volum lichidian;
- alimentație inadecvata prin deficit;
- intoleranta digestiva;
- fatigabilitate;
- deficit de auto îngrijire;
- alterarea funcțiilor vitale – circulație inadecvată;
- risc de complicații (hemoragie digestiva superioara, perforație, malignizare.
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu esofagita
- pacientul să prezinte stare de confort fizic si psihic;
- pacientul să cunoască modul de viață, de alimentație;
- pacientul să se poată auto îngriji;
- pacientul să se alimenteze corespunzător perioadei de evoluție a bolii, nevoilor sale calitative si cantitative;
- pacientul să fie ferit de complicații.
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu esofagită
- măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
- supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
- educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, tratează, previne;
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
- asistentul medical asigură repausul la pat în poziție semișezand;
- menține igiena tegumentară, a lenjeriei și a mucoaselor, îngrijește cavitatea bucală, îndeosebi în caz regurgitație, vomă, gust neplăcut;
- supraveghează scaunul, urina, greutatea corporala și le notează în foaia de temperatură;
- educa pacientul și antrenează familia pentru a respecta alimentația și normele de viată impuse, în funcție de stadiul bolii și să renunțe la obiceiurile dăunătoare (alcool, tutun);
- hidratează, alimentează pe cale parenterală pacientul, respectând indicația medicului;
- supraveghează comportamentul pacientului și sesizează semnele de agravare a stării sale;
- face bilanțul zilnic intre lichidele ingerate și cele excretate;
- pregătește pacientul preoperator, când se impune necesitatea operației chirurgicale;
- educă pacientul pentru a recunoaște semnele complicațiilor (scaunul melenic, caracterul durerii în caz de perforație, vărsăturile alimentare cu conținut vechi în caz de stenoză);
- alimentaţia: regimul alimentar ocupă un loc important, evitându-se grăsimile în exces, alimentele acide. Mâncarea trebuie porţionată, nu se mănâncă abundent; masa de seară trebuie să fie cu 2-3 ore înainte de culcare. Alcoolul şi cafeaua sunt contraindicate.
Indicaţiile pentru a face tratament chirurgical sunt:
- esofagita ulcerativă;
- esofagita hemoragică;
- stenoza esofagiană;
- aspiraţia bronhopulmonară;
- sindromul Barret cu displazie severă.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Pentru mai multe teste, accesați secțiunea Teste Grilă.
Infografic:
