Glanda timus este un organ limfoid central esențial pentru dezvoltarea sistemului imunitar, în special în copilărie. Este localizat în mediastinul anterior, imediat posterior de stern și anterior de trahee și vasele mari. Deși face parte din sistemul limfatic, are și funcții endocrine. Numele „timus” provine din grecescul thymos, care înseamnă „energie vitală” sau „suflet”.

Structură și localizare

Timusul are o formă lobulată și este alcătuit din doi lobi principali, înconjurați de o capsulă subțire de țesut conjunctiv. Este organizat în:

• Cortex (zona externă) – bogat în limfocite T imature (timocite).
• Măduvă (zona internă) – conține celule epiteliale, limfocite T mature și corpusculi Hassall (formațiuni specifice timusului).

Timusul atinge dimensiunea maximă la pubertate, apoi suferă un proces de involuție, fiind înlocuit treptat de țesut adipos. Totuși, chiar și la adult rămân porțiuni funcționale.

Funcțiile glandei timus

1. Maturarea limfocitelor T

Rolul principal al timusului este maturarea limfocitelor T, celule fundamentale ale imunității celulare. Limfocitele T provin din măduva osoasă, dar se diferențiază și se „educă” imunologic în timus, unde:

• învață să recunoască antigenele „self” (proprii organismului);
• sunt eliminate cele care reacționează împotriva propriilor structuri (prin procesul de selecție negativă), prevenind astfel autoimunitatea;
• dobândesc capacitatea de a recunoaște antigenele străine.

2. Producția de hormoni timici

Timusul are și funcție endocrină, secretând hormoni care influențează dezvoltarea și diferențierea limfocitelor:

• Timozină
• Timopoietină
• Timulină

Acești hormoni sunt implicați în reglarea activității imunitare și în menținerea echilibrului imunologic.

Involuția timusului

După pubertate, sub influența hormonilor sexuali, glanda începe să își reducă treptat dimensiunea și activitatea funcțională, fiind înlocuită parțial de țesut adipos. Totuși, rămân suficiente celule pentru a susține funcția imunologică la adult.

Această involuție este considerată un factor ce contribuie la scăderea eficienței imunității odată cu vârsta.

Patologia timusului

1. Timomul

Este o tumoră benignă sau malignă care se dezvoltă din celulele epiteliale ale timusului. Poate fi asociat cu miastenia gravis, o boală autoimună în care anticorpii atacă receptorii de acetilcolină.

2. Hipoplazia sau aplazia timică

Apare în sindroame genetice precum DiGeorge, în care lipsa dezvoltării timusului duce la imunodeficiență severă.

3. Timus persistent sau voluminos la adult

De obicei este o descoperire accidentală la imagistică (ex. CT toracic). În absența semnelor clinice sau funcționale, nu necesită tratament.

Glanda timus este un organ esențial în primele decenii de viață, fiind școala limfocitelor T și pilon al imunității celulare. Deși activitatea sa scade odată cu vârsta, influența timusului asupra formării unui sistem imunitar competent este crucială. Afecțiunile timice, deși rare, pot avea impact major asupra stării generale de sănătate, în special prin implicarea în tulburările autoimune și imunodeficiențe.

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 7000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG