Hipertensiunea intracraniană – HIC (Îngrijirea pacientului cu HIC)

Hipertensiunea intracraniană (HIC) reprezintă creșterea presiunii intracraniene din cauza dereglării mecanismelor de echilibru presional intracranian.

Cuprins

Etiologie

Simptomatologia este determinată de creșterea presiunii intracraniene și corelată cu afecțiunea cauzală.

Cutia craniană conține encefalul, lichidul cefalo-rahidian și vasele de sânge. Orice mărire a volumului conținutului cutiei craniene produce creșterea presiunii intracraniene, deoarece aceasta este închisă și rigidă. Fiecare din cele trei sectoare: parenchimatos, lichidian și vascular, pot fi interesate.

HIC poate apărea prin:

acumulare de lichid transsudativ în țesutul cerebral (edem cerebral) în intoxicații, neuroinfecții, alergii, tulburări de vaso-motricitate;
prin LCR în exces (hidrocefalie) în meningite, hemoragii subarahnoidiene, traumatisme cranio-cerebrale.
leziuni înlocuitoare de spațiu intraparenchimatoase : hematom intracerebral, tumoră cerebrală, abces
cauză vasculară: obstacol pe căile venoase, vasodilatație marcată („creier congestiv“ , distensie.
leziuni mixte traumatice : dilacerare cerebrală.

Presiunea intracraniană este normală prin menținerea constantă a volumelor intracraniene: parenchimul cerebral, lichidul cefalo-rahidian LCR și conținutul sanguin.

Creșterea volumului unei componente normale intracraniene fără scăderea corespunzătoare a volumului celorlalte două componente și / sau apariția unui volum suplimentar endocranian constituie mecanismul patogenic al HIC.

Clasificare

Clasificarea HIC în raport de etiologie și de mecanismul patogen prin care se produce dereglarea relației volum-presiune intracraniană este :

HIC parenchimatoasă apare în procesele expansive intracraniene ( tumori cerebrale, hematoame intracraniene, abcese cerebrale etc.)
HIC vasculară. Creșterea volumului sanguin cerebral apare în cazul unui aport sanguin arterial crescut intracranian sau în scăderea ori blocarea drenajului venos. Ex: Encefalopatia hipertensivă acută.
HIC prin tulburările dinamicii LCR-ului
HIC idiopatică. Apare în boli endocrine, tulburări metabolice sau diverse boli hematologice etc.

Semne și simptome – Manifestări de dependență în hipertensiunea intracraniană HIC

cefalee;
- intensitatea durerilor se accentuează progresiv în a doua parte a nopții, spre dimineață, după strănut, tuse, schimbarea poziției capului;
- localizarea este occipito-cervicală sau fronto-supraorbitară, sau cele două zone asociate;
- se diminuează după vărsături;
- nu cedează la antialgice;
- apare la 90% dintre pacienți, dar poate să și lipsească din tabloul clinic al HIC.
vărsăturile;
- spontane, explozive (în jet „tipic”), neprecedate de greață și fără legătură cu alimentația;
- provocate de mișcarea capului;
vertij; stare de amețeală
tulburări vizuale (diplopie, vedere estompată).
edem papilar (dilatarea venelor retiniene, zone hemoragice în retină
semnul pupilei (inegalitate pupilară, midriază unilaterală)
tulburări psihice (apatie, indiferență, somnolență, dezorientare, confuzie)
tulburări vegetative (bradicardie, tahicardie, bradipnee, hipoxie)
crize epileptice

Diagnostic

Examen fund de ochi (FO)
Radiografia craniană
Electroencefalografia (EEG)
Ventriculografia
Angiografie cu substanță de contrast
CT, RMN
Puncție lombară

Tratament

Tratamentul este cel al cauzei, în funcție de etiologie (medicamente antihipertensive, ablația tumorii, diminuarea edemului prin manitol și corticosteroizi).

Problemele pacientului cu HIC

cefalee, disconfort din cauza tensiunii exercitată asupra vaselor sanguine;
vărsături;
modificări ale respirației, circulației;
dezechilibru fizic;
modificarea percepției senzoriale: vederea;
modificarea procesului gândirii;
complicații potențiale: hipoxie, modificarea integrității fizice.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu HIC

să i se reducă presiunea intracraniană;
să se diminueze durerea de cap;
să se diminueze vărsăturile;
să se mențină funcțiile vitale în limite normale;
să fie menținută orientarea pacientului;
să nu prezinte complicații.

Îngrijirea pacientului cu hipertensiune intracraniană

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu HIC

asistentul medical poziționează pacientul cu capul puțin mai ridicat față de pat, la 15-30 grade (facilitează drenajul venos)
sfătuiește pacientul să reducă activitățile care măresc presiunea intracraniană, să evite flectarea coapselor, gâtului, rotirea capului, contracțiile izometrice, întoarcerea în pat;
pentru prevenirea efortului de defecație, administrează la indicația medicului un laxativ ușor;
monitorizează echilibrul hidric și limitează consumul de lichide;
monitorizează funcțiile vitale;
se pot aplica comprese reci pe frunte pentru ameliorarea durerii;
asigură menținerea oxigenării creierului prin menținerea funcționalității căilor respiratorii;
asistentul medical stabilește o comunicare calmă și liniștită cu pacientul, îi asigură securitatea și îi oferă sprijin;
administrează oxigen și lichide intravenos (manitol, glucoză hipertonă, corticosteroizi, soluții clorurate izotone) la indicația medicului;
intervenția asistentului medical de schimbare a poziției, de aspirație, trebuie să se facă la intervale de timp mari și numai când este necesar pentru a permite pacientului să se odihnească.