Cuprins
HIV (Human Immunodeficiency Virus – virusul imunodeficienței umane), reprezintă două specii de Lentivirus din subgrupul retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite, SIDA.
Afectând sistemul imunitar, HIV interferează cu capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor și bolilor.HIV este o infecție cu transmitere sexuală (BTS). Se poate contacta și prin contactul cu sângele infectat sau de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării.
Pot trece ani înainte ca HIV să slăbească sistemul imunitar până la punctul de a produce SIDA.
SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite), afecțiunea provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului.
Nu există un remediu pentru HIV/SIDA, dar medicamentele pot încetini dramatic progresia bolii. Aceste medicamente au redus decesele cauzate de SIDA în multe țări dezvoltate.
Etiologie
HIV este cauzat de un virusul imunodeficienței umane. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării.
Cum se transmite
Virusul HIV (HIV) se transmite prin sânge, spermă, secreții genitale, lichid cefalorahidian (LCR) și lapte matern.
- pe cale sexuală (la nivelul mucoaselor genitale, fie că este vorba de spermă, de lichid prostatic sau de secreții vaginale)
- pe cale sangvină (transfuzia sângelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate)
- pe cale transplacentară (de la mamă seropozitivă la copil, în timpul sarcinii)
- în cursul alăptării materne.
HIV nu se transmite prin contact obișnuit.
Factori de risc
- sex neprotejat. Riscul de a contacta HIV crește dacă aveți mai mulți parteneri sexuali.
- BTS în antecedente. Multe BTS (boli cu transmitere sexuală) produc leziuni deschise pe organele genitale. Aceste leziuni acționează ca porți de intrare HIV.
Cum devine HIV – SIDA
Virusul HIV distruge globulele albe – limfocitele T4 sau CD4 – care constituie baza imunității antiinfecțioase.
CD4 sunt celulele albe din sânge care joacă un rol important în a ajuta organismul să lupte împotriva bolilor. Cu cât sunt mai puține celule T CD4, cu atât sistemul imunitar devine mai slab.
Celulele infectate devin producătoare ale virusului. În felul acesta numărul de celule albe din organism scade treptat și, împreună cu acestea, scade și imunitatea. În timp, organismul pierde capacitatea de rezistență chiar și în fața unei boli obișnuite.
Semne și simptome în HIV/SIDA
Simptomele HIV și SIDA variază în funcție de stadiul infecției.
- Seroconversia (în sângele persoanei infectate apar anticorpi specifici anti-HIV) nu se produce imediat după contactul dintre virus și sistemul imunitar ci între 4 și 12 săptămâni din momentul infectării (această perioadă se numește fereastra imunologică). Anticorpii anti-HIV creați sunt incapabili să distrugă virusul și relevă doar reacția organismului față de virus.
- În săptămânile de după infecție, apar tulburări trecătoare (această etapa este primo-infecția); la alții, infecția trece total neobservată.
- După o perioadă de latență (7 și 11 ani după seroconversie) apar manifestările clinice de SIDA.
Infecție primară (HIV acută)
Faza de infecție cu HIV primară (acută) poate dura câteva săptămâni. Semne și simptome posibile includ:
- posibil debut pseudogripal în decurs de două până la patru săptămâni de la intrarea virusului în organism;
- febră;
- durere de cap;
- dureri musculare și dureri articulare;
- dureri în gât și răni dureroase la nivelul gurii;
- ganglioni limfatici inflamați, în principal pe gât;
- diaree;
- pierdere în greutate;
- tuse;
- transpirații nocturne.
Aceste simptome pot fi atât de ușoare încât pot trece neobservate.
Infecție clinică latentă (HIV cronică)
În această etapă a infecției, HIV este încă prezent în organism. Cu toate acestea, este posibil ca mulți oameni să nu aibă simptome în acest timp.
Această etapă poate dura mulți ani dacă nu se începe terapie antiretrovirală.
Infecția cu HIV simptomatică
Pe măsură ce virusul continuă să se înmulțească și să distrugă celulele imunitare, organismul poate dezvolta infecții ușoare sau semne și simptome cronice, cum ar fi:
- febră
- oboseală
- ganglioni limfatici inflamați- adesea unul dintre primele semne ale infecției cu HIV
- diaree
- pierdere în greutate
- afte
- zona zoster (herpes zoster)
- pneumonie
Progresia spre SIDA
Datorită tratamentelor antivirale, persoanele cu HIV pot să nu dezvolte SIDA. Netratat, HIV se transformă de obicei în SIDA în aproximativ 8 până la 10 ani.
Când se declanșează SIDA, sistemul imunitar a fost deja grav afectat. O persoană cu SIDA poate dezvolta infecții grave sau cancer.
Semnele și simptomele unora dintre aceste infecții pot include:
- frisoane
- ganglioni limfatici inflamați
- pete albe persistente sau leziuni neobișnuite
- oboseală persistentă, inexplicabilă
- erupții cutanate
- pierdere semnificativă în greutate, adesea însoțită de diaree, slăbiciune cronică și febră.
- afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central.
Complicații
Infecția cu HIV slăbește sistemul imunitar, făcând mult mai probabil ca organismul să dezvolte sau să contacteze multe infecții și anumite tipuri de cancer.
Infecții comune HIV/SIDA
- Pneumonie
- Candidoză (afte)
- Tuberculoza (TB)
- Citomegalovirus
- Meningita
- Toxoplasmoza
Alte complicații
- Complicații neurologice (confuzie, uitare, depresie, anxietate și dificultăți de mers).
- simptome ale modificărilor comportamentale și funcționarea mintală redusă până la demență severă care provoacă slăbiciune și incapacitate de funcționare.
- Nefropatia asociată HIV.
- Boala hepatică este, de asemenea, o complicație majoră, în special la persoanele care au și hepatită B sau hepatită C.
- Sarcomul lui Kaposi.
Stadializare
În 1990 OMS a grupat infecțiile și condițiile determinate de HIV prin introducerea unui sistem de stadializare pentru pacienții infectați cu HIV-1:
- stadiul I – infecția HIV este asimptomatică si nu reprezintă SIDA;
- stadiul II – include manifestările mucocutanate minore și infecții recurente ale tractului respirator;
- stadiul III – include diaree cronică inexplicabilă pentru mai mult de o lună, infecții bacteriene severe și tuberculoză pulmonară;
- stadiul IV – cuprinde toxoplasmoza cerebrală, candidoza esofagiană, traheală, bronșică sau pulmonară și sarcom Kaposi.
Diagnostic
Diagnosticarea infecției cu H.I.V. se face prin punerea în evidență în sânge a anticorpilor îndreptați împotriva virusului. Diagnosticul nu poate fi stabilit cu certitudine decât după 3 luni de la momentul infectării (perioada mută în timpul căreia anticorpii sunt prezenți în cantitate prea mică pentru a fi decelabili). ELISA este analiza din serul de sânge de cel mai des folosit pentru depistarea virusului HIV, iar confirmarea acestuia se face prin testul Western Blot. Testul Western-Blot are o senzitivitate de 99,9996%.
Tratament și prevenție
Nu există vaccin care să prevină infecția cu HIV și nici un tratament curativ pentru SIDA. Toate cercetările pentru găsirea unui ser de vaccin au eșuat până acum din cauza ratei mari de mutație a virusului.
Tratamentul antiviral reduce mortalitatea și morbiditatea infecției cu HIV, dar acești agenți sunt scumpi, iar accesul de rutină la antiretrovirali nu este disponibil în toate țările.
Tratamentele preventive sau curative a consecințelor deficitului imunitar (infecții oportuniste, tumori), se bazează pe administrarea de antibiotice, de antifungice si de antimitotice, precum si pe radioterapie si chirurgie.
Seropozitivului i se mai recomandă să-și asigure o urmărire medicala regulată: medicamente administrate preventiv sau precoce și asociate cu o buna igiena a vieții (alimentație corectă, odihnă, abținerea de la medicamente sau de la substanțe care pot deprima suplimentar imunitatea, abținerea de la activități care riscă provocarea unor răniri).
Îngrijirea pacientului cu HIV SIDA
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu HIV SIDA
- Responsabilitatea asistentului medical constă în acordarea de îngrijiri
- Măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
- Recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
- Administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
- Supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
- Educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum se transmite, previne.
- Reducerea fricii și a anxietății și asigurarea suportului psihologic este foarte important, HIV/ SIDA reprezentând o dramă. Diagnosticul creează anxietăți cu consecințe imprevizibile
- Menținerea unei stări de confort;
- Ajutarea pacientului sa treacă peste momentul aflării diagnosticului;
- Educarea acestuia cu privire la îngrijirile ce vor urma;
- Atenție sporită acordată prevenirii contaminării altor persoane;
- Îngrijiri paliative pentru pacienții în faza terminală: ameliorarea efectelor sentimentului de tristețe, menținerea autonomiei în activitățile cotidiene, analgosedare, asigurarea confortului fizic sau psihologic, atenuarea sentimentului de izolare.
- Persoanele cu HIV/ SIDA necesită un spectru vast de îngrijiri paliative precum: alinarea durerii; tratamentul simptomelor, cum ar fi: greţuri, fatigabilitate, slăbiciune generală, etc; sprijinul psihologic în problemele de ordin psihic; sprijinul spiritual şi ajutorul în pregătirea pentru a întâlni moartea; sprijinul familiei şi a persoanelor implicate în îngrijire, asistenţă medicală, controlul infecţiei.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic:
