
Icterul este colorația gălbuie a tegumentelor, sclerelor, mucoaselor datorită creșterii concentrației serice a bilirubinei de peste 1,5 mg/dl.
Este un sindrom clinic observat în bolile ficatului și ale vezicii biliare provocat de pigmenții biliari (bilirubină) aflați în exces în circuitul sanguin (hiperbilirubinemie).
Icterul este de cele mai multe ori singura manifestare a unei afecțiuni hepatice și constituie urgență majoră când apare în urma unei septicemii, șoc sau insuficiență hepatică acută.
Se observă de obicei la:
- periferia conjunctivei oculare
- nivelul mucoasei palatului dur
- nivelul buzelor
- aspectul cromatic al urinei
- scaune decolorate
Cauze
Cele mai frecvente cauze de crestere a bilirubinei:
- boli ale ficatului (hepatite, ciroze)
- procese marcate de hemoliza (hematoame sau anemii hemolitice)
- icter indus medicamentos
- boli genetice (sindrom Gilbert).
Alte semne și simptome care pot însoți icterul
- prurit
- anemie
- scaun decolorat
- urină închisă la culoare
- greață, vărsături
- astenie
- modificări cutanate hepatice
- scădere ponderală
- tahicardie
Tipuri
Creșterea de bilirubină în sânge conduce la trei mari forme de icter:
- hepatocitar
- biliar obstructiv
- mixt: hepatocitar și biliar, hepatocitar și hemolitic
Icterul hepatocitar
Are factori etiologici virali, bacterieni, chimici, hiperbilirubinemiile ereditare. Cele mai frecvente cazuri aparțin diverselor forme de hepatite virale.
Icterul biliar obstructiv
Este determinat de staza biliară cauzată de acțiunea mecanic obstructivă a cheagurilor de sânge, anomaliilor vasculare, calculilor, tumorilor sau paraziților.
Sindromul icteric apare brusc în litiază, fiind precedat de colică.
Icterul mixt
Apare prin combinarea patogeniei hepatice cu cea colestatică mecanică sau prin combinarea patogeniei hemolitice cu cea hepatocitară.
Icterul neonatal
Circa 50-60% dintre nou-născuţi au nivel crescut de bilirubinei în primele 5 zile de viaţă.
Icterul fiziologic al nou-născutului este rezultatul unei producţii crescute de bilirubină cu metabolizare scăzută datorită hepatocitului imatur.
Diagnostic
- analize de laborator (hemogramă, enzime hepatice, examene serologice hepatite. electroliți, hemocultură, examen complet de urină)
- ecografie abdominală, colecistografie, puncție-biopsie ficat, tomografia computerizată.
Tratament
Tratamentul este adresat afecțiunilor de fond în contextul cărora apare sindromul icteric.
În icterul mecanic se intervine chirurgical.
Asistenta medicală intervine și asigură îngrijirile generale, regimul alimentar adecvat, investigațiile și tratamentul prescris.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste grilă.