Infarctul miocardic acut ( I.M.A.) este provocat de necroza ischemică a unei porțiuni din miocard determinată de obstrucția bruscă a unei artere coronare.
Cauze
Etiologie: ateroscleroză coronariană (în 90%-95% din cazuri)
Factorii de risc care favorizează apariția infarctului miocardic acut sunt:
- sedentarismul;
- obezitatatea;
- fumatul;
- consumul de alcool în exces;
- vârsta;
- factorul genetic;
- hipercolesterolemia;
- hipertensiune arterială;
- diabetul zaharat;
- efortul fizic intens;
- stresul;
- tensiunea nervoasă;
- șocul hipovolemic;
- dislipidemiile;
- leziunile valvulare;
- stenozele congenitale;
- intervențiile chirurgicale.
Factori declanșatori: efort, mese copiose, stres, infecții acute ale tractului respirator, factori meteorologici etc.
Semne clinice
- Durerea
Durerea în infarctul miocardic acut este intensă, atroce, violentă, insuportabilă.
Localizarea durerii are sediu retrosternal, precordial sau parasternal stâng cu iradiere în umărul și brațul stâng, regiunea cervicală, mandibulă.
Durerea mai poate fi localizată și extratoracic, în epigastru, abdomen, brațe, antebrațe și poate iradia în orice regiune a toracelui. depășind în sus gâtul, iar în jos poate iradia în epigastru, hipocondru drept sau stâng.
Aceasta este descrisă de către bolnav ca o senzație de constricție sau “o gheară”, lovitură de pumnal, senzație de presiune, apăsare insuportabilă, corest de fier care împiedică respirația.
Durerea nu se calmează la repaus sau la administarea de nitriți, spre deosebire de angina pectorală.
Durata durerii poate fi de la 30 de minute, până la ore (48 de ore) și apare de obicei în repaus și determină agitația bolnavului.
Poate să apară imediat sau la câteva ore, precedată de o ușoară creștere a tensiunii arteriale. Când tensiunea arterială scade brusc, există pericolul șocului cardiogen. Tensiunea arterială trebuie să fie monitorizată permanent. Hipotensiunea arterială este însoțită de regulă, de tahicardie.
- Durerea este însoțită de:
– dispnee, transpirații reci;
– agitație, teamă de moarte iminentă, anxietate extremă;
– stare de șoc;
– debutul poate fi asimptomatic sau atipic ( durere epigastrică) în special la vârstnici.
– febră, absentă la început și moderată la 24-48 ore după debut (38 grade C)
– greață, vărsături, distensie abdominală.
Evoluție
- Tulburări grave de ritm și conducere (fibrilație atrială, flutter etc)
- Complicații tromboembolitice (pulmonare, cerebrale)
- Moarte subită
Diagnostic
- EKG
- Angiografie
- Coronarografie
- RX toracică
- Examene laborator (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă, enzime de necroză miocardică)
Tratament
1. Repaus ABSOLUT la pat (3-4 săptămăni), sedative
2. Oxigen
3. Combaterea durerii (mialgin, morfină)
4. Tratament anticoagulant, trombolitice.
Util pentru a memora schema de tratament din sindroamele coronariene acute este acronimul MONA.
M -> morfină
O -> oxigen
N -> nitroglicerină
A -> aspirină
Probleme de dependență ale pacientului cu infarct miocardic acut
– disconfort legat de durere
– anxietate legata de senzația morții iminente
– scăderea debitului cardiac legată de obstrucția coronariană
– alterarea perfuziei tisulare legata de prezența zonelor de necroză
– deficit de autoîngrijire legat de intoleranța la efort
– potențial de alterare a nutriției prin deficit legat de grețuri, vărsături
– potențial de complicații.
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu infarct miocardic acut
Vizeaza:
– calmarea durerii;
– combaterea anxietătii;
– prevenirea complicațiilor imediate si tardive;
– limitarea extinderii necrozei;
– recuperare socio-profesională.
Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu infarct miocardic acut
Conduita de urgenţă în faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic și până la momentul sosirii bolnavului în spital):
- Aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
- Interzicerea oricărei mişcări;
- Psihoterapie;
- Urmărirea TA și puls;
- Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
- Transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare (dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare), obligatoriu cu targă și însoțite de cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţiile de terapie coronariană a secţiei de cardiologie care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi reanimare. Secţiile de terapie coronariană sunt dotate cu personal medical calificat în asemenea urgenţe precum şi cu aparatura de specialitate.
La spital
- Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau medicină internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
- Mutarea bolnavului de pe targă în pat (de către personalul sanitar) fără să permită bolnavului nici o mișcare.
- Asistentul medical va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit.
- La indicatia medicului: sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfină, Mialgin), Fortral sau amestecuri litice, anxietatea se combate cu sedative (Fenobarbital, Diazepam). Se evita administrarea concomitenta a sedativelor cu opiaceele. Oxigenoterapie.
- Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a electrocardiogramei, TA, pulsului, respiraţiei, temperaturii.
- Recoltarea probelor de laborator. Se va recolta sânge pentru dozări enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea leucocitozei, VSH, colesterol, acid uric.
- Pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolice, la indicația medicului se administrează anticoagulante (heparină – sub controlul timpului de coagulare; trombostop).
- Administrarea medicației se va face cu punctualitate;
- Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o masă;
- La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese;
- Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă administrata lent cu lingurița, pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal;
- Se interzice fumatul;
- Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun. Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita efort suplimentar. Constipaţia se combate prin laxative uşoare sau clisme uleioase.
- Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
- Igiena presupune baie parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l ridica;
- Crearea unui mediu psihologic favorabil: se vor evita discuţiile cu voce tare, nu se va permite vizitarea în grup, se evită vizitele lungi, nu se comunică veşti neplăcute, se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
Mobilizarea bolnavului:
- Repausul absolut la pat este în prima săptămână în funcţie de evoluţia bolii.
- Durata imobilizării este stabilită de medic.
- Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare, la indicația medicului.
- Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
- Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu, ridicarea în picioare – sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.
Educaţia sanitară
- Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele supradozajului digitalic.
- Se recomandă controlul periodic.
- Se va încerca sa se restabilească încrederea în sine și capacitatea de muncă anterioară imbolnăvirii.
- Se interzice fumatul
- Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
- Se insista asupra respectării regimului alimentar.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste grilă sau instalează aplicația Teste grilă AMG.
Infografic:
