Meteorismul sau excesul de gaze reprezintă una dintre cele mai frecvente manifestări clinice gastrointestinale;
Meteorismul se deosebește de balonarea abdominală, care poate să corespundă unei tensiuni intraabdominale subiective, fără a se însemna întotdeauna o creștere reală a cantității de gaz din intestin.
Eructaţiile, flatulenţa, greţurile sau crampele abdominale sunt atributele producerii de gaze intestinale;
Sindroamele gazoase reprezintă un complex de simptome funcţionale ce definesc disconfortul gastrointestinal în absenţa unui substrat organic decelabil;
Cauze
Meteorismul abdominal se poate datora:
- unor deprinderi: mestecatul de gumă, fumatul
- consumul de băuturi carbogazoase, de glucide neresorbabile sau parţial resorbabile
- legume, fasole, prune
- administrarea de medicamente (narcotice, anticolinergice)
- tulburări neuropsihice (nevroze anxioase)
- chirurgie abdominală
- stres
- înghițirea prea rapidă a alimentelor
Meteorismul abdominal poate să fie observat și în bolile organice digestive precum: colecistita, pancreatita, în bolile funcționale: enterocolite, aerofagie, în care este afectată doar funcția digestivă, fără a fi afectat și organul în sine.
Intervenţiile asistentului medical în îngrijirea pacientului cu meteorism abdominal
- combaterea deprinderilor necorespunzătoare (mestecatul de gumă, fumatul)
- păstrarea igienei bucale
- autoeducaţie în cazul eructaţiei cronice
- restricţii alimentare în funcţie de toleranţă (dietă cu conţinut scăzut de lactoză, evitarea alimentelor care produc flatulente sau care formează gazele: fasolea, mazărea, soia, lintea)
- evitarea fumatului, alcoolului, cafelei
- consumul fructelor pe stomacul gol sau între mese fără a le combina cu alte alimente
- evitarea combinării de multe alimente la o masă.
Tratament
Tratamentul meteorismului este cel al cauzei sale.
Inspecția – Palparea – Percuția – Auscultația
În evaluarea pacientului cu afecţiuni digestive un rol important îl are corelarea informaţiilor obţinute din discuţia cu pacientul cu datele obiective obţinute prin examenul fizic.
1. Inspecţia
– poate evidenţia:
– tipul constituţional (astenic în ulcerul gastric)
– starea de nutriţie (scădere importantă în greutate –neoplasm)
– aspectul şi culoarea tegumentelor (icter –suferinţă hepatică sau biliară)
– aspectul abdomenului (abdomen mărit de volum cu circulaţie colaterală – ciroza hepatică).
2. Palparea abdomenului
– oferă informaţii importante cu privire la posibile afecţiuni abdominale;
– prin palpare se apreciază gradul de sensibilitate al unor puncte dureroase abdominale, element util în orientarea diagnostică;
– contractura musculară abdominală este semnul unei suferinţe acute cu sindrom de iritaţie peritoneală.
3. Percuţia abdominală
Poate evidenţia:
– sonoritate normală
– hipersonoritate (meteorism, ocluzie intestinală)
– motilitate (tumori abdominale, ascită).
4. Ascultaţia abdominală
– în mod normal se percep zgomote intestinale date de activitatea peristaltică a intestinului;
– absenţa zgomotelor intestinale (silenţium abdominal) poate apărea în ocluzia intestinală.
Vezi și
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.
