Cuprins
Osteoporoza (gr „oase poroase”) este o afecțiune caracterizată prin reducerea densității minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase, ceea ce predispune osul la fracturi chiar și în urma traumatismelor de mică intensitate sau în stadii grave chiar și în lipsa acestora.
Osteoporoza, cea mai frecventă boală metabolică a osului, este caracterizată prin reducerea masei osoase și deteriorarea microarhitecturii țesutului osos, cu creșterea fragilității osoase.
Osteoporoza este asimptomatică și, de regulă este diagnosticată abia după apariția fracturilor.
Etiologie
Oasele sunt într-o stare constantă de reînnoire – se formează os nou și osul vechi este descompus. Treptat, acest proces încetinește și majoritatea oamenilor ating nivelul maxim de masă osoasă până la vârsta de 30 de ani. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, masa osoasă se pierde mai repede decât este creată. Osteoporoza apare atunci când există un dezechilibru între formarea osoasă nouă și resorbția osoasă veche.
Probabilitatea de a dezvolta osteoporoză depinde parțial de cât de multă masă osoasă a fost obținută în tinerețe. Masa osoasă maximă este parțial moștenită și variază și în funcție de grupul etnic. Cu cât este mai mare masa osoasă maximă, cu atât este mai puțin probabilă apariția osteoporozei la vârstă înaintată.
Pierderea oaselor este o parte normală a îmbătrânirii, dar unii oameni pierd mult mai repede decât în mod normal. De asemenea, femeile sunt mai expuse riscului de osteoporoză decât bărbații, mai ales dacă menopauza începe devreme.
Factori de risc osteoporoză
- vârsta înaintată (peste 50 de ani);
- menopauza înainte de 45 de ani;
- sexul feminin;
- tratament cronic cu corticosteroizi;
- aport inadecvat de calciu alimentar;
- activitate fizică insuficientă;
- greutate corporală prea mică, statura mică;
- menarha târzie;
- amenoreea;
- inactivitatea fizică;
- asocierea fumător – consumator de alcool;
- antecedente familiale de osteoporoză (în special mama);
- histerectomie şi ovarectomie în antecedente.
Osteopenia
Osteopenia este pierderea osoasă înainte de osteoporoză. Stadiul dinaintea osteoporozei se numește osteopenie. Acesta este momentul în care o scanare a densității osoase arată o densitate osoasă mai mică decât media, dar nu suficient de mică pentru a fi clasificată drept osteoporoză. Osteopenia nu duce întotdeauna la osteoporoză.
Clasificare osteoporoză
Osteoporoza a fost clasificată după mai multe criterii, cele mai importante fiind localizarea la nivelul scheletului și etiologia.
Osteoporoza primară
Osteoporoza primară este clasificată astfel:
- Osteoporoza juvenilă: la tineri (8-14 ani). Semn caracteristic: debutul brusc al durerii osoase și/sau producerea unei fracturi după un traumatism minim.
- Osteoporoza postmenopauză: apare la femeia cu deficit de estrogeni. Favorizează de obicei fracturi ale antebrațului distal, șoldului și fracturi ale corpilor vertebrali.
- Osteoporoza senilă: Apare la ambele sexe din cauza diminuării cu vârsta a densității minerale osoase. Reprezintă pierderea de os asociată îmbătrânirii.
Osteoporoza secundară
Osteoporoza secundară poate să aibă drept cauze o serie de afecțiuni, cum ar fi:
- Cauze genetice: hipercalciuria renală, fibroza christică, boala Gaucher, etc
- Boli endocrine: sindromul Cushing, diabetul, menopauza prematură, hipertiroidismul, hiperparatiroidismul
- Deficiența calciului, a vitaminei D şi a proteinelor: malabsorbție, gastrectomia, malnutriție, deficiența de calciu, vitamina d, magneziu, în alimentație
- Boli inflamatorii cronice: spondilita anchilozantă, artrita reumatoidă, LES
- Boli neoplazice: leucemia, limfomul, mielomul multiplu
- Medicamente administrate pe termen lung: anticonvulsivante, antipsihotice, chimioterapice, corticoizi, heparină, tiroxină (în doză mare şi pe termen lung)
- Cauze diverse: alcoolismul, depresia, emfizemul, insuficiența cardiacă congestivă, boala renală cronică, sarcina şi lactația.
Semne și simptome Manifestări de dependență în osteoporoză
- Boala este silențioasă clinic, până la apariția fracturilor produse de traumatisme minime.
- Simptomele timpurii pot fi: putere de prindere slaba, unghii slabe si fragile.
Screening și prevenție
Screening-ul populației cu risc este esențial.
Măsuri de prevenție:
- făcând exerciții fizice regulate
- alimentație sănătoasă – inclusiv alimente bogate în calciu și vitamina D
- un aport de calciu și vitamina D corespunzător.
- stil de viață sănătos, cum ar fi renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool.
Diagnostic
- Tomografia computerizată cantitativă
- Osteodensitometria DEXA
- Densitometria ultrasonică, un tip specializat de ecografie;
Diagnosticul de osteoporoză se pune prin compararea DMO a pacientului examinat cu valoarea normală a unei persoane sănătoase. Astfel, se obține scorul T, cel mai relevant indicator al prezenței osteoporozei și al riscului de fractură.
Valorile scorului T:
- Scorul T normal este mai mare sau egal cu -1
- Scorul T între -1 și -2,5 indică osteopenie
- Scorul T mai mic de -2,5 indică osteoporoză
Tratament
Tratamentul pentru osteoporoză se bazează pe tratarea și prevenirea fracturilor oaselor și administrarea de medicamente pentru întărirea oaselor. Tratamentul se va baza pe o serie de factori, cum ar fi vârsta, sexul și rezultatele scanării densității osoase.
Odată instalată osteoporoza, nu este posibilă refacerea masei osoase. Totuși tratamentul precoce poate preveni osteoporoza și poate opri progresia bolii. Daca este prezentă o cauză secundară tratamentul specific are scopul îndepărtării cauzei.
Tratament în faza acută:
- analgezice, miorelaxante, căldura, masaj, repaus conform indicatiilor medicului
Tratamentul farmacologic (numai la indicațiile medicului de specialitate) :
- Calciu
- Estrogeni
- Calcitonina
- Bifosfonați
- Vitamina D și metaboliții acesteia.
Îngrijirea pacientului cu osteoporoză
Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu osteoporoză
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu osteoporoză
- măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
- recoltarea de produse biologice și patologice pentru examinări de laborator;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic și urmărirea efectelor acestuia;
- supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
- asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;
- pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;
- face bilanțul zilnic intre lichidele ingerate și cele excretate;
- educație sanitară: pacientul să efectueze mișcare zilnic, să aibă o alimentație echilibrată bogată în vitamine și să renunțe la obiceiurile dăunătoare (fumat).
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste Grilă AMG Pagina de Nursing.
Infografic:
