Pericardita reprezintă inflamația acută a celor două foițe ale pericardului. Evoluează cu apariția la început a unui exsudat fibrinos (pericardită uscată) și apoi serofibrinos (pericardită cu lichid). Apare rar izolată, fiind de obicei asociată unei leziuni endocardice sau miocardice.
Pericardul
Inima este înconjurată la exterior de un sac numit pericard.
Pericardul este format din două foițe lucioase și alunecoase: una se mulează perfect pe cord și se numește viscerală, iar cealaltă o înconjoară pe cea dintâi și se numește parietală.
Pericardul conține o cantitate mică de lichid – maxim 15-40 ml. Funcția lichidului pericardic este de a asigura alunecarea celor două foițe pericardice în timpul mișcărilor cordului.
Pericardul are roluri fiziologice importante:
• de fixare a cordului;
• de apărare față de traumatisme, infecții;
• de prevenire a dilatației cordului;
• de cuplare diastolică a ventriculilor.
Tipuri
- Pericardită uscată
- Pericardită exsudativă (cu lichid). După natura lichidului poate fi:
- serofibrinoasă, hemoragică, purulentă.
Etiologie
- idiopatice – cauze neidentificate
- reumatismul articular acut ;
- tuberculoza;
- infecții bacteriene (pneumococ, stafilococ);
- infecții parazitare, fungice;
- infecții virale;
- infarctul miocardic acut ;
- mixedem;
- neoplasme metastazate;
- insuficiența renală;
- posttraumatic – traumatisme sau intervenții chirurgicale pe torace;
- boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoidă, sclerodermie.
Semne și simptome în pericardita
- durere retrosternală (pericardică), cu iradiere spre umărul și zona supraclaviculară stângă, agravată de inspirația profundă și pretând la confuzia cu infarctul miocardic acut;
- frecătura pericardică (zgomot independent de sistolă și diastolă). Dispare pe măsură ce apare lichidul;
- pericardita uscată se poate vindeca sau poate evolua către pericardită exsudativă (cu lichid), caz în care dispare durerea precordială și se accentuează dispneea;
- dispnee severă care obligă bolnavul să ia anumite poziții pentru ameliorare: șezând și aplecat înainte sau poziția genupectorală;
- în funcție de boala de fond apar: febră cu frisoane, transpirații, astenie, tahicardie și semne de compresiune a organelor din jur.
Diagnostic
- La examenul fizic:
- se percepe frecătura pericardică – zgomot de tonalitate joasa suprapus peste zgomotele cardiace.
- la percuție – mărirea matității cardiace;
- la auscultație – asurzirea zgomotelor inimii, persistența frecăturii
- Examen radiologic
- Volumul crescut al inimii, inima ia formă triunghiulară.
- Când volumul lichidului devine abundent, comprimând inima, apare tamponada cardiacă. Tamponada impune, de urgență, puncția evacuatoare a pericardului.
- Ecocardiografia – în cazul pericarditei lichidiene diagnosticul de certitudine se face prin ecocardiografie transtoracică: se poate vizualiza o cantitate crescută de lichid la nivelul pericardului.
- CT sau RMN
- Cateterism si angiografie cardiaca
- Pericardiocenteza
Prognostic
Depinde de forma clinică și de afecțiunea de fond. Prognosticul este sever în tamponada cardiacă.
Tratament
În cazul pericarditelor cu cantități mari de lichid, tratamentul de ejecție este evacuarea promptă a lichidului din sacul pericardic prin pericardiocenteză. După drenajul pericardic este necesar tratamentul etiologic care consta în:
- Tratamentul bolii de bază;
- În pericardita infecțioasă – antibiotice;
- Corticoterapie;
- Drenaj chirurgical;
- Sedarea durerii cu analgezice.
Îngrijirea pacientului cu pericardita
Problemele pacientului cu pericardita
- disconfort creat de durere;
- scăderea debitului cardiac;
- alterarea volumului lichidian;
- potențial de complicații;
- deficit de îngrijire legat de slăbiciune, oboseală;
- hipertermie;
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu pericardita
- să fie combătută infecția;
- să se asigure o respirație eficientă;
- să se stabilizeze funcțiile vitale;
- să fie promovate confortul fizic şi psihic al pacientului;
- pacientul să fie ferit de complicații;
- să se asigure unui aport nutrițional adecvat;
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu pericardita
- repaus la pat;
- aerisirea salonului, asigurarea unui microclimat corespunzător;
- asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;
- asigurarea unei alimentații uşor digerabile ;
- supravegherea funcțiilor vitale, a stării mentale;
- supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații;
- oxigenoterapie la recomandarea medicului;
- observarea semnelor de tamponadă cardiacă;
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;
- va menține și va corecta echilibrul hidroelectrolitic și acido-bazic prin perfuzii IV;
- pregătirea pacientului pentru explorări radiologice, explorări funcționale, puncție pericardică;
- recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
- educația pacientului privind prevenirea recidivelor și oferirea informațiilor necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu;
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic:
