Scarlatina este o boală infecto-contagioasă acută, eruptivă, determinată de o varietate de streptococi betahemolitici de tip A.
Ce este scarlatina?
Scarlatina, cunoscută și ca febra scarlatină, este o boală infecțioasă cauzată de o bacterie numită Streptococcus pyogenes, sau streptococul betahemolitic de grup A. Este o condiție care afectează în principal copiii, dar poate apărea și la adulți. Principalele caracteristici ale scarlatinei includ:
- Erupții cutanate: Unul dintre cele mai distinctive semne ale scarlatinei este o erupție cutanată roșie, care apare de obicei pe gât și pe piept înainte de a se răspândi în alte zone. Erupția poate fi aspră la atingere, similară cu hârtia șmirghel.
- Febra și simptomele asemănătoare gripei: Însoțind erupția, pacienții pot experimenta febră ridicată, dureri de gât și posibil dificultăți la înghițire.
- Limba „zmeurie” sau „de căpșuni”: Apariția unui aspect de „limbă zmeurie” este un alt simptom clasic, unde limba devine roșie strălucitoare cu umflături mici.
- Semne pe linie facială: De obicei, zona din jurul gurii rămâne palidă, formând un contrast evident cu restul feței roșii.
- Descuamarea pielii: În fazele ulterioare ale bolii, pielea afectată de erupție poate începe să se descuameze.
Transmitere – Contagiozitate scarlatină
Scarlatina este contagioasă și se răspândește prin contact direct cu o persoană infectată, prin picături din tuse sau strănut. Tratamentul standard pentru scarlatină include antibiotice pentru a combate infecția bacteriană. Este important ca tratamentul să fie urmat complet pentru a preveni complicații precum febra reumatică sau nefrita.
De asemenea, este important să se ia măsuri de prevenire a răspândirii bolii, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor și evitarea contactului strâns cu persoanele infectate.
Cauzele scarlatinei
Etiologie: Streptococ betahemolitic de tip A
Incubație: 1-4 zile
Cale transmitere: aerogenă, picături nazofaringiene, obiecte contaminate.
Streptococ beta hemolitic grup A Scarlatina
Streptococcus pyogenes, cunoscut și ca streptococul beta-hemolitic de grup A, este un tip de bacterie care poate cauza mai multe boli, inclusiv scarlatina. Iată câteva aspecte importante despre acest microorganism:
- Clasificare: Streptococul beta hemolitic grup A aparține grupului de bacterii cunoscute sub numele de streptococi, care sunt clasificați în funcție de proprietățile lor de hemoliză (capacitatea de a descompune celulele roșii din sânge) și de structura lor antigenică. Streptococul de grup A produce o hemoliză completă (beta-hemoliză), ceea ce înseamnă că poate descompune complet celulele roșii din sânge.
- Modalitatea de transmitere: Streptococul beta hemolitic grup A se transmite de obicei prin contact direct cu secreții nazale sau faringiene de la o persoană infectată sau prin contact cu obiecte contaminate. De asemenea, infecția se poate răspândi prin picături aeropurtate de la persoanele care tușesc sau strănută.
- Perioada de incubație Streptococ beta hemolitic grup A – Perioada de incubație a Streptococcus pyogenes, streptococul beta-hemolitic de grup A, variază în funcție de tipul de infecție pe care o produce. În general, perioadele de incubație pentru diferitele afecțiuni cauzate de această bacterie sunt aproximativ următoarele:
- Faringita streptococică: Perioada de incubație este în general între 2 și 5 zile. Simptomele încep de obicei brusc și pot include dureri de gât, febră, dureri de cap, și uneori greață și vărsături, mai ales la copii.
- Scarlatina: Având în vedere că scarlatina este o manifestare a faringitei streptococice și este cauzată de toxinele produse de Streptococcus pyogenes, perioada de incubație este similară, de aproximativ 1-4 zile. Simptomele inițiale sunt similare cu faringita streptococică, urmate de apariția unei erupții cutanate.
- Impetigo: Pentru impetigo, o infecție a pielii adesea cauzată de Streptococcus pyogenes, perioada de incubație poate fi de obicei între 1 și 3 zile.
- Boli cauzate de Streptococul beta hemolitic grup A: În afară de scarlatină, Streptococul beta hemolitic grup A poate cauza faringită streptococică (amigdalită), erizipel (o infecție a pielii), febră reumatică, glomerulonefrită post-streptococică și alte infecții. Se poate manifesta și sub forme mai severe, precum fasciita necrozantă sau sindromul de șoc toxic streptococic.
- Toxine și virulență: Această bacterie produce mai multe toxine, inclusiv toxinele pirogene streptococice, care sunt responsabile pentru erupția tipică a scarlatinei. Capacitatea sa de a cauza boli este legată de capacitatea sa de a evita sistemul imunitar uman și de a produce aceste toxine.
- Tratament: Infecțiile cauzate de Streptococul beta hemolitic grup A sunt de obicei tratate cu antibiotice, cum ar fi penicilina sau eritromicina. Este esențial ca tratamentul cu antibiotice să fie completat pentru a preveni reapariția infecției sau apariția de complicații.
- Prevenire: Măsurile de igienă, cum ar fi spălatul mâinilor și evitarea contactului strâns cu persoanele infectate, sunt importante pentru prevenirea răspândirii infecțiilor streptococice.
În concluzie, Streptococul beta hemolitic grup A este un patogen important care poate cauza o varietate de boli, de la infecții minore până la afecțiuni severe. Monitorizarea și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea infecțiilor cauzate de acest microorganism.
Incubație
Perioada de incubație în scarlatina este de aproximativ 1-4 zile. Debutul în scarlatină este brusc, după perioada de incubație. Simptomele inițiale sunt similare cu faringita streptococică, urmate de apariția unei erupții cutanate. Aceste perioade de incubație pot varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv de sistemul imunitar al persoanei infectate și de cantitatea de bacterii la care a fost expusă.
După perioada de incubație, persoanele infectate devin contagioase, chiar și înainte de apariția simptomelor în unele cazuri. De aceea, este important să se ia măsuri de prevenire, cum ar fi spălarea mâinilor și evitarea contactului strâns cu persoanele bolnave, pentru a limita răspândirea infecției.
Semne si simptome în scarlatină
- debut pseudogripal, brusc;
- febră mare (39-40 grade C), frisoane;
- durere în gât; gât roșu și dureros: faringita este un simptom comun, cu roșeață și umflături în gât.
- pete roșii în gât și amigdale umflate: adesea, scarlatina începe cu dureri în gât și amigdale umflate, care pot avea pete roșii sau puroi;
- adenopatii latero-cervicale;
- greață, vărsături; acestea sunt mai puțin frecvente, dar pot apărea, mai ales la copii.
- limbă acoperită cu depozite albicioase (limbă de porțelan); după care se descuamează și capătă aspect de limbă depapilată zmeurie; În primele zile ale bolii, limba poate fi acoperită cu un strat alb sau galben, urmat de apariția unui aspect de limbă roșie și umflată, cunoscută drept ” limbă zmeurie” sau „limba de căpșuni”.
- erupție eritematoasă care se extinde de la gât, axile, abdomen către extremități – apare la 12-48 ore de la debut;
- unul dintre cele mai distinctive semne ale scarlatinei este o erupție cutanată fină, roșie, care apare inițial de obicei pe gât și piept, apoi se răspândește pe corp. Erupția poate fi aspră la atingere, similară cu hârtia șmirghel, și palidizează la presiune.
- inapetență;
- obraji eritematoși;
- descuamare furfacee a pielii (tip fulgi de tărâțe) pe față, trunchi, membre. Descuamarea pielii: După ce erupția începe să dispară, de obicei după aproximativ 6 zile, pielea afectată poate începe să se descuameze, în special pe degete și în jurul unghiilor.
- masca Filatov (facies pălmuit);
- prurit;
- oligurie;
- tahicardie, agitație.
- dureri de cap și dureri corporale: Acestea sunt frecvente și pot fi însoțite de oboseală generală.
Semne patognomonice în scarlatină
Semnele patognomonice sunt simptome sau caracteristici unice care sunt foarte specifice pentru o anumită boală, facilitând astfel diagnosticul. În cazul scarlatinei, care este cauzată de infecția cu streptococul beta-hemolitic de grup A, există câteva semne distinctive:
- Erupția cutanată specifică scarlatinei: Aceasta este probabil cel mai caracteristic semn al scarlatinei. Erupția apare inițial pe gât și piept și se răspândește rapid pe restul corpului. Este formată din pete roșii mici, care conferă pielii o textură aspră, similară cu hârtia șmirghel.
- Limba „de căpșuni” sau „de zmeură”: În primele zile ale bolii, limba poate fi acoperită cu un strat alb, urmat de apariția unui aspect de limbă roșie, umflată și cu proeminențe asemănătoare semințelor de zmeură sau căpșuni. Acesta este un semn distinctiv al scarlatinei.
- Liniile Pastia: Un semn mai puțin cunoscut, dar distinctiv al scarlatinei, sunt liniile Pastia – liniile roșii sau petele care se formează în pliurile naturale ale pielii, în special în zona axilelor și a coturilor.
- Masca Filatov, denumită și „semnul Filatov” sau „masca palidă a scarlatinei”, este un semn clinic asociat cu scarlatina. Acest semn descrie o caracteristică distinctivă a feței pacienților cu scarlatină: zona din jurul gurii rămâne neobișnuit de palidă în timp ce restul feței devine roșu din cauza febrei și a erupției cutanate. Această paliditate contrastantă creează un fel de „mască” pe fața pacientului. Acest semn este unul dintre aspectele patognomonice ale scarlatinei și poate ajuta medicii să diferențieze scarlatina de alte boli care prezintă erupții cutanate și febră. Semnul Filatov, alături de alte caracteristici clinice, cum ar fi erupția cutanată specifică, limba de căpșuni și liniile Pastia, contribuie la diagnosticul clinic al scarlatinei.
Scarlatina la adulți
Scarlatina, deși este mai frecventă la copii, în special între vârstele de 5 și 15 ani, poate afecta și adulții. Deși simptomele și tratamentul sunt similare cu cele la copii, există câteva aspecte specifice în cazul scarlatinei la adulți:
- Simptome: Adulții cu scarlatină prezintă simptome similare cu cele ale copiilor, cum ar fi erupție cutanată, febră, dureri de gât și limba de căpșuni. Cu toate acestea, simptomele pot varia ca severitate.
- Rata de incidență: Scarlatina la adulți este mai puțin comună, probabil datorită imunității dobândite din expuneri anterioare la streptococul de grup A.
- Diagnostic: La fel ca și la copii, diagnosticul de scarlatină la adulți se bazează pe simptome și poate fi confirmat prin teste rapide pentru antigenul streptococic sau culturi faringiene.
- Tratament: Tratamentul pentru scarlatină la adulți implică, de asemenea, utilizarea de antibiotice, cum ar fi penicilina, pentru a eradică bacteria streptococică. Este important ca adulții să finalizeze întregul curs de antibiotice prescris.
- Complicații: Adulții pot fi la un risc mai mare de a dezvolta anumite complicații comparativ cu copiii. Acestea pot include infecții ale pielii, reumatism articular acut, glomerulonefrită post-streptococică și, în cazuri rare, sindromul de șoc toxic streptococic.
- Prevenirea răspândirii: Adulții cu scarlatină ar trebui să urmeze aceleași măsuri de precauție ca și copiii pentru a preveni răspândirea infecției, cum ar fi spălarea mâinilor frecventă și evitarea contactului strâns cu alte persoane până când sunt contagioși.
- Factori de risc: Adulții care lucrează în medii cu risc ridicat, cum ar fi școli sau facilități de îngrijire a copiilor, sunt mai predispuși să fie expuși la streptococul de grup A.
- Recuperarea: Adulții ar trebui să se odihnească suficient și să se hidrateze corespunzător pentru a sprijini recuperarea.
Este important ca orice adult care suspectează că are scarlatină să consulte un medic pentru un diagnostic corect și pentru a începe tratamentul adecvat. Scarlatina la adulți poate fi ușor trecută cu vederea datorită frecvenței mai scăzute comparativ cu copiii, dar tratamentul prompt este crucial pentru prevenirea complicațiilor.
Scarlatina – Complicații
Scarlatina, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la diverse complicații, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Complicațiile pot apărea atunci când bacteria streptococică se răspândește la alte părți ale corpului sau când răspunsul imunitar al organismului cauzează probleme. Iată câteva dintre complicațiile posibile ale scarlatinei:
- Complicații la nivelul gâtului: Infecția poate să se extindă la amigdale (amigdalită), sinusuri (sinuzită), sau urechi (otită medie).
- Infecții ale pielii: Bacteriile pot cauza infecții ale pielii, cum ar fi celulita sau impetigo.
- Ganglioni limfatici umflați: Infecția poate duce la inflamarea ganglionilor limfatici din jurul gâtului.
- Reumatism articular acut: Aceasta este o complicație gravă, dar rară, care poate apărea la câteva săptămâni după infecția streptococică. Afectează inima, articulațiile, pielea și sistemul nervos.
- Glomerulonefrita poststreptococică: O altă complicație rară, dar gravă, care afectează rinichii. Aceasta poate apărea la câteva săptămâni după infecția inițială și poate duce la probleme renale pe termen lung.
- Pneumonie: Streptococul de grup A poate, în cazuri rare, să cauzeze pneumonie.
- Sindromul de șoc toxic streptococic: O complicație foarte gravă și rară, care poate pune viața în pericol, caracterizată prin scăderea bruscă a tensiunii arteriale și insuficiență multi-organică.
- Meningită: Extrem de rar, infecția poate afecta și membrana care înconjoară creierul și măduva spinării.
- Alte complicații: adenite, diseminări la distanţă, abcese pulmonare, hepatita toxică, nefrita, encefalita, artrita.
Pentru a preveni aceste complicații, este crucial ca scarlatina să fie tratată corespunzător cu antibiotice, și ca pacienții să urmeze întregul curs al tratamentului prescris. De asemenea, este important ca persoanele care prezintă simptomele scarlatinei să consulte un medic pentru diagnostic și tratament adecvat. Monitorizarea și tratamentul precoce sunt cheia prevenirii complicațiilor.
Diagnostic
Diagnosticul scarlatinei se bazează în primul rând pe evaluarea clinică a simptomelor și a semnelor fizice, iar apoi poate fi confirmat prin analize medicale sau teste de laborator. Iată cum se procedează de obicei:
- Evaluarea clinică: Medicul va începe prin a evalua simptomele raportate, cum ar fi febra, durerile de gât și caracteristicile erupției cutanate. Semnele distinctive ale scarlatinei, cum ar fi erupția cutanată aspră, limba de căpșuni și paliditatea circumorală (masca Filatov), sunt indicii importante pentru diagnostic.
- Examinarea fizică: Medicul va examina gâtul pentru a verifica prezența roșeții sau umflăturilor, va observa caracteristicile erupției cutanate și va căuta alte semne, cum ar fi mărirea ganglionilor limfatici.
Teste de laborator:
- Test rapid pentru scarlatina – test rapid pentru antigenul streptococic (test rapid strep, test rapid scarlatină): Acest test se face prin prelevarea unei probe din gât cu un tampon și poate detecta prezența bacteriei streptococice de grup A în câteva minute.
- Cultura faringiană (exsudat faringian): Dacă testul rapid este negativ, dar suspiciunea de scarlatină rămâne ridicată, se poate face o cultură a gâtului. Acest test implică trimisul unui eșantion din gât la laborator, unde va fi cultivat pentru a vedea dacă streptococul de grup A crește. Rezultatele pot dura câteva zile.
- Alte teste: În cazuri rare sau dacă există suspiciuni de complicații, se pot efectua alte teste, cum ar fi analize de sânge, pentru a evalua răspunsul inflamator sau pentru a verifica funcția renală.
- Excluderea altor cauze: Deoarece simptomele scarlatinei pot seamăna cu cele ale altor boli infecțioase, cum ar fi rujeola sau mononucleoza, medicul poate efectua teste suplimentare pentru a exclude aceste condiții.
Diagnosticul precis este important pentru a începe tratamentul adecvat cât mai curând posibil și pentru a preveni răspândirea infecției și complicațiile. Este recomandat ca pacienții cu simptome sugestive de scarlatină să consulte un medic pentru o evaluare completă și un diagnostic corect.
Tratament
Tratamentul pentru scarlatină se concentrează în principal pe eradicarea bacteriei Streptococ betahemolitic grup A, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Iată principalele aspecte ale tratamentului:
- Antibiotice: Tratamentul standard pentru scarlatină include administrarea de antibiotice. Penicilina, fie sub formă orală fie intramusculară, este adesea antibioticele de primă alegere. Pentru persoanele alergice la penicilină, pot fi utilizate alte antibiotice, cum ar fi eritromicina, azitromicina sau claritromicina.
- Ameliorarea simptomelor: Pentru febră și dureri, se pot administra medicamente antipiretice și analgezice, cum ar fi acetaminofenul (paracetamolul) sau ibuprofenul. Este important să se evite aspirina la copii și adolescenți din cauza riscului asociat cu sindromul Reye, o afecțiune rară, dar gravă.
- Hidratare și odihnă: Asigurarea unei hidratări adecvate și odihnă suficientă sunt esențiale pentru recuperare.
- Igienă riguroasă: Pentru a preveni răspândirea infecției, este important să se practice o igienă bună, inclusiv spălarea frecventă a mâinilor și evitarea partajării articolelor personale.
- Izolare: Pacienții cu scarlatină ar trebui să rămână acasă de la școală sau de la locul de muncă până când au luat antibiotice pentru cel puțin 24 de ore și simptomele încep să se amelioreze, pentru a reduce riscul de răspândire a infecției.
- Monitorizarea pentru complicații: Este important ca pacienții să fie monitorizați pentru orice semne de complicații, cum ar fi dificultăți respiratorii sau erupții cutanate care se agravează.
- Tratamentul cu antibiotice nu numai că ajută la accelerarea recuperării, dar reduce și contagiozitatea bolii și riscul de complicații, cum ar fi febra reumatică sau glomerulonefrita. Este esențial ca pacienții să finalizeze întregul curs de antibiotice prescris, chiar dacă se simt mai bine înainte de a termina medicamentul.
Dacă aveți suspiciuni de scarlatină, consultați un medic pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.
Îngrijirea pacientului cu scarlatină
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu scarlatină
Plan de îngrijire scarlatină
- măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinari de laborator;
- educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum se transmite, tratează, previne;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
- atenuarea febrei prin aplicarea de comprese reci pe frunte, aerisirea camerei, antitermice;
- diminuarea durerii de cap și a inflamației prin analgezice și antiinflamatoare, la recomandarea medicului;
- supravegherea stării pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
- combaterea pruritului prin aplicarea de mixturi mentolate;
- echilibrare hidro-electrolitică prin hidratarea corespunzătoare a pacientului (2-3l/24h);
- regim hidro-lacto-zaharat, supe, vitamine;
- prevenirea infecțiilor și a complicațiilor prin asigurarea igienei mucoaselor și a tegumentelor
- izolare, repaus la pat;
- exsudat faringian atât pacientul, cât și familia sau persoanele care au avut contact;
- administrarea tratamentului (de obicei penicilină, eritromicină, moldamin, la recomandarea medicului);
- asigurarea confortului și combaterea anxietății prin suport psihologic.
Regim în scarlatină
În cazul scarlatinei, regimul alimentar joacă un rol important în confortul și recuperarea pacientului. Nu există un regim alimentar specific recomandat pentru scarlatină, dar sunt câteva sfaturi generale care pot ajuta în gestionarea simptomelor și în susținerea recuperării:
- Alimente moi și ușor de înghițit: Deoarece scarlatina cauzează adesea dureri de gât, alimentele moi și ușor de înghițit pot fi mai confortabile. Exemple includ supe cremoase, iaurt, piureuri, ovăz fiert, și budinci.
- Evitarea alimentelor iritante: Alimentele foarte sărate, picante sau acide (cum ar fi citricele) pot irita un gât deja inflamat și ar trebui evitate.
- Hidratarea adecvată: Este esențial să se mențină o bună hidratare. Apa, sucurile diluate și ceaiurile calde (nu fierbinți) pot ajuta la menținerea hidratării și pot oferi un confort pentru gât. Băuturile cu efect calmant, cum ar fi ceaiul cu miere și lămâie, pot fi benefice.
- Alimentație echilibrată și nutritivă: O alimentație echilibrată, bogată în vitamine și minerale, poate ajuta la susținerea sistemului imunitar. Includeți fructe și legume proaspete, cereale integrale, proteine slabe și produse lactate.
- Evitarea alimentelor dure sau crocante: Alimentele dure sau crocante pot fi dificil de mâncat și pot irita gâtul. Este mai bine să se evite chipsurile, pâinea prăjită dură și alimentele similare.
- Alimente care nu necesită multă masticare: Dacă există durere severă în gât, alimentele care nu necesită multă masticare, cum ar fi smoothie-urile sau supele, pot fi o opțiune bună.
- Evitarea deshidratării: Evitați băuturile cu cafeină sau zaharuri adăugate, care pot contribui la deshidratare.
Este important să se țină cont de preferințele individuale și de toleranța alimentară, deoarece apetitul și capacitatea de a mânca pot varia în funcție de severitatea simptomelor. În plus, dacă pacientul este pe antibiotice, este important să urmeze instrucțiunile medicului cu privire la administrarea medicamentelor, inclusiv dacă acestea trebuie luate cu mâncare sau pe stomacul gol.
Test Grila
Infografic: