Scleroza multiplă (SM) este o boală cronică, progresivă și autoimună care afectează sistemul nervos central (creierul și măduva spinării).

În această afecțiune, sistemul imunitar atacă teaca de mielină, stratul protector din jurul fibrelor nervoase, provocând inflamație și leziuni. Aceste leziuni perturbă capacitatea nervilor de a transmite semnale între creier și restul corpului, ceea ce duce la o varietate de simptome. Această deteriorare afectează capacitatea sistemului nervos de a comunica, producând o plajă largă de semne și simptome, incluzând handicapuri fizice, mentale și uneori probleme psihice.

Scleroza multiplă (MS) este numită și scleroză în plăci, scleroză diseminată sau encefalomielită diseminată, este o boală inflamatorie în care tecile izolatoare ale celulelor nervoase din creier și măduva spinării sunt deteriorate.

Etiologie și factori de risc

În timp ce cauza bolii nu este clară, se crede că mecanismul ei ar fi fie o boală autoimună, fie un defect al celulelor care produc mielină. Cauza exactă a SM nu este cunoscută, dar se crede că este rezultatul unei combinații de factori genetici și de mediu:

• Genetică: Persoanele cu rude de gradul întâi cu SM au un risc mai mare.
• Infecții virale: Anumite virusuri, cum ar fi virusul Epstein-Barr, pot declanșa boala.
• Factori de mediu: Lipsa expunerii la soare și deficiența de vitamina D, fumatul și alte expuneri toxice pot crește riscul.
• Genul: Femeile sunt de două până la trei ori mai predispuse să dezvolte SM decât bărbații.

Tipuri de scleroză multiplă

• Scleroza multiplă recidivant-remitentă (SMRR):
  • Cel mai comun tip, caracterizat prin episoade de simptome noi sau înrăutățirea simptomelor existente (recidive) urmate de perioade de remisiune.
• Scleroza multiplă secundar-progresivă (SMSP):
  • Se dezvoltă în timp la pacienții cu SMRR. Caracterizată printr-o progresie constantă a dizabilității, cu sau fără recidive.
• Scleroza multiplă primar-progresivă (SMPP):
  • Progresia constantă a simptomelor de la debutul bolii, fără recidive distincte.
• Scleroza multiplă progresiv-recidivantă (SMPR):
  • Cel mai rar tip, caracterizat printr-o progresie constantă a dizabilității de la început, cu recidive clare.

Semne și simptome – manifestări de dependență în scleroza multiplă

SM ia diferite forme, simptomele apărând fie în atacuri sporadice (forme de recădere) sau agravându-se cu trecerea timpului (forme progresive). Între episoade, simptomele pot dispărea complet; totuși, adesea rezultă probleme neurologice permanente, în special în stadii mai avansate ale bolii.

Simptomele SM variază foarte mult de la o persoană la alta și pot include:

• probleme de vedere: vedere încețoșată, dublă sau pierderea vederii.
• slăbiciune musculară: mai ales în membre, dificultăți în mișcare sau coordonare.
• amorțeală și furnicături: senzații anormale în brațe, picioare sau față.
• probleme de echilibru și coordonare: dificultăți la mers, tremurături.
• oboseală extremă: una dintre cele mai comune și debilitante simptome.
• probleme cognitive: tulburări de memorie, concentrare și procesare a informațiilor.
• durere: durere neuropată sau musculară.
• spasme musculare și rigiditate: mai ales în picioare.
• probleme de vezică și intestine: nevoia urgentă de a urina, incontinență.
• probleme de vorbire și dificultăți la înghițire.

O persoană cu SM poate avea aproape orice fel de simptom sau semn neurologic. Simptomele specifice sunt determinate prin locația leziunilor din cadrul sistemului nervos și pot include pierderi ale sensibilității sau modificări ale senzațiilor cum ar fi:

• înțepături, furnicături sau amorțeli;
• slăbiciune musculară;
• reflexe foarte pronunțate;
• spasme musculare sau dificultăți de mișcare;
• dificultăți de coordonare și echilibru (ataxie);
• probleme în vorbire sau de înghițire;
• probleme vizuale (nistagmus, nevropatie optică sau vedere dublă);
• oboseală, dureri acute sau cronice;
• afectarea vezicii urinare și a intestinelor, etc;
• dificultățile cognitive;
• problemele emoționale cum ar fi depresia.

Diagnostic

Diagnosticul sclerozei multiple se bazează pe:

• Examen neurologic: Evaluarea simptomelor și a reflexelor.
• Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN): Detectează leziuni în creier și măduva spinării.
• Puncție lombară: Analiza lichidului cefalorahidian pentru prezența anomaliilor caracteristice SM.

Tratament

Nu există un tratament curativ pentru SM, dar există multiple opțiuni pentru gestionarea bolii și ameliorarea simptomelor:

• Medicamente modificatoare ale bolii (DMT): Reduc frecvența și severitatea recidivelor și încetinesc progresia bolii (ex: interferon beta, glatiramer acetat, anticorpi monoclonali, ocrelizumab).
• Medicamente simptomatice: Tratează simptomele specifice, cum ar fi spasticitatea, durerea, oboseala, depresia și problemele vezicii urinare.
• Tratamentul recăderilor: corticosteroizi, plasmafereză.
• Terapie fizică și ocupațională: Ajută la menținerea mobilității și independenței.
• Consiliere și suport psihologic: Sprijină gestionarea impactului emoțional și mental al bolii.

Stil de viață și suport

• Dieta și nutriție: Alimentația echilibrată poate contribui la starea generală de sănătate.
• Exercițiu fizic: Activitățile fizice regulate, adaptate nevoilor individuale, pot ajuta la menținerea forței musculare și flexibilității.
• Suport social: Grupurile de suport și consilierea pot fi benefice pentru pacienți și familiile lor.

Terapii alternative

• suplimentele și regimurile alimentare;
• tehnicile de relaxare, cum ar fi yoga;
• medicina naturistă;
• terapia cu oxigen hiperbaric;
• reflexologia și acupunctura.

Prognostic

Speranța medie de viață este de 30 de ani de la debutul bolii, cu 5-10 ani mai scăzută decât în cazul persoanelor neafectate de boală. Aproximativ 40% dintre persoanele cu SM ating vârsta de șaptezeci de ani.

Test Grilă

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro