Șocul anafilactic (anafilaxia) apare în cursul reacțiilor alergice imediate, grave. Reacția poate fi amenințătoare de viață. Șocul anafilactic poate duce la prăbușirea tensiunii arteriale și consecutiv, moartea.
Șocul anafilactic este o reacție alergică severă, sistemică și potențial fatală, caracterizată prin vasodilatație masivă, bronhospasm și colaps circulator. Apare în urma unei expuneri la un alergen, declanșând o reacție imunologică rapidă, mediată de imunoglobulinele E (IgE).
Etiologie
Cel mai frecvent survine în următoarele circumstanțe etiologice:
🔴 Alimente: arahide, fructe de mare, ouă, lapte, nuci, căpșuni.
🔴 Medicamente: antibiotice (peniciline, cefalosporine), antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), anestezice locale, opioide.
🔴 Înțepături de insecte: viespi, albine, furnici roșii.
🔴 Substanțe de contrast: iod, gadoliniu utilizat în investigațiile imagistice.
🔴 Latex: mănuși medicale, dispozitive medicale.
În șocul anafilactic are loc o exsudare mare de lichid de interstițiu care, alături de vasodilatație determină prăbușirea tensiunii arteriale, ce poate fi responsabilă de moartea bolnavului.
Fiziopatologie
1️⃣ Contactul cu alergenul → activarea mastocitelor și bazofilelor.
2️⃣ Eliberarea masivă de histamină și mediatori inflamatori (prostaglandine, leucotriene).
3️⃣ Vasodilatație și permeabilitate vasculară crescută → scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune severă).
4️⃣ Bronhospasm sever → obstrucția căilor respiratorii și insuficiență respiratorie acută.
5️⃣ Colaps circulator → afectarea perfuziei tisulare și insuficiență multiplă de organ.
Semne și simptome în șocul anafilactic
Tabloul clinic arată faptul că debutul este brusc, la câteva minute de la ingerarea alimentului, administrarea substanței, întepăturii și începe cu stare de rău generală. Apar:
🛑 Simptome cutanate: erupții pruriginoase, urticarie, angioedem, eriteme difuze însoțite sau nu de prurit, edem al feței, al pleoapelor.(umflarea feței, buzelor, limbii).
🛑 Simptome respiratorii: dispnee, wheezing, stridor, senzație de sufocare, edem laringian, sindrom de insuficiență respiratorie acută, crize de dispnee cu respirație șuierătoare provocată de bronhoconstricție.
🛑 Simptome cardiovasculare: tahicardie, hipotensiune severă, colaps circulator, șoc.
🛑 Simptome gastrointestinale: greață, vărsături, crampe abdominale, diaree.
🛑 Simptome neurologice: amețeli, confuzie, anxietate, pierderea conștienței.
Șocul anafilactic se poate manifesta și sub formă de reacție anafilactică generând semne clinice de o intensitate redusă, stare care de cele mai multe ori este trecuta cu vederea. Diagnosticarea este extrem de importantă chiar și în aceste condiții, deoarece la alt contact cu alergenul, se va declanșa șocul anafilactic server, posibil fatal. Cadrul mediu este obligat sa observe și să informeze imediat medicul la apariția unor forme ușoare.
Complicații posibile
⚠️ Edem laringian obstructiv → insuficiență respiratorie acută.
⚠️ Șoc hipovolemic → colaps circulator, stop cardiac.
⚠️ Bronhospasm sever → sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA).
⚠️ Reacție bifazică → recurență anafilactică după 6-12 ore.
Profilaxie și prevenție
✔️ Evitarea alergenilor cunoscuți (diete speciale, medicație sigură).
✔️ Testare alergologică la pacienții cu antecedente de anafilaxie.
✔️ Administrarea de adrenalină autoinjectabilă (Epipen) la pacienții cu risc crescut.
✔️ Informarea pacientului și a familiei despre semnele și tratamentul șocului anafilactic.
Șocul anafilactic este o urgență medicală extremă, care necesită intervenție rapidă cu adrenalină IM și asistență avansată de urgență. Recunoașterea precoce a simptomelor și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru salvarea vieții pacientului.
Criterii clinice de diagnostic
📌 Șocul anafilactic este diagnosticat dacă este prezent unul dintre următoarele trei criterii:
1️⃣ Debut rapid (minute – maxim 1 oră) cu:
- Afectare cutanată (urticarie, angioedem) și
- Dificultăți respiratorii (wheezing, edem laringian) sau
- Hipotensiune arterială severă (colaps circulator, sincopă).
2️⃣ Expunerea la un alergen cunoscut și:
- Afectare a două sau mai multe sisteme:
- Respirator (dispnee, stridor, bronhospasm).
- Cardiovascular (tahicardie, hipotensiune).
- Cutaneomucoasă (prurit, urticarie, angioedem).
- Gastrointestinal (greață, vărsături, crampe, diaree).
3️⃣ Hipotensiune severă la câteva minute/ore după expunere la un alergen cunoscut:
- Tensiune arterială sistolică <90 mmHg la adult sau scădere cu >30% față de valoarea normală.
- La copii: tensiunea arterială sub valorile normale pentru vârstă.
Investigații paraclinice
🔬 Determinarea triptazei serice
- Creștere semnificativă în primele 30-90 de minute după reacția anafilactică.
- Utilă pentru confirmarea retrospectivă a diagnosticului.
🔬 Histamina plasmatică
- Nivel crescut timp de 15-60 minute după reacție.
- Mai puțin sensibilă decât triptaza.
- Poate evidenția acidoză metabolică în șoc anafilactic sever.
- Se efectuează la pacienții cu tahicardie severă sau colaps circulator pentru excluderea altor cauze cardiace.
🔬 Radiografie toracică / CT toracic
- Poate fi indicată la pacienții cu suspiciune de edem pulmonar non-cardiogen sau obstrucție laringiană.
Diagnostic diferențial
✔️ Șoc hipovolemic – pierdere masivă de fluide, dar fără urticarie, angioedem sau bronhospasm.
✔️ Criza de astm severă – dispnee și wheezing, dar fără hipotensiune sau afectare cutanată.
✔️ Edem pulmonar acut – insuficiență cardiacă acută cu raluri umede, dar fără urticarie sau reacție alergică.
✔️ Reacții vasovagale – bradicardie, hipotensiune, dar fără urticarie sau bronhospasm.
✔️ Feocromocitom – crize de hipertensiune severă, dar fără expunere la alergen.
Conduita de urgență pentru pacientul cu șoc anafilactic
🔴 Șocul anafilactic este o urgență medicală majoră care necesită intervenție imediată!
1️⃣ Evaluarea și monitorizarea pacientului
✔️ Se evaluează rapid funcțiile vitale:
- Tensiune arterială (TA) – risc crescut de hipotensiune severă.
- Puls – inițial tahicardie, apoi posibil colaps circulator.
- Saturația de oxigen (SpO₂) – risc de hipoxie severă.
- Frecvența respiratorie – risc de bronhospasm, edem laringian.
✔️ Se identifică rapid simptomele specifice:
- Erupții cutanate, angioedem, prurit intens.
- Dispnee, wheezing, stridor, edem laringian.
- Hipotensiune severă, colaps circulator, pierderea stării de conștiență.
2️⃣ Administrarea de adrenalină IM – tratamentul salvator
💉 Doza:
- Adulți: 0,3-0,5 mg intramuscular (IM) în coapsă.
- Copii: 0,01 mg/kg IM, max. 0,5 mg/doză.
🔄 Se repetă la fiecare 5-15 minute dacă simptomele persistă.
⚠️ Administrarea intravenoasă a adrenalinei este rezervată doar pentru stop cardiac!
3️⃣ Asigurarea căilor respiratorii și administrarea de oxigen
✔️ Poziționare:
- Pacient conștient → poziție semisezândă pentru a facilita respirația.
- Pacient inconștient → poziție laterală de siguranță.
- Pacient cu colaps circulator → poziție Trendelenburg (picioarele ridicate).
✔️ Oxigenoterapie:
- 8-10 L/min prin mască cu rezervor pentru prevenirea hipoxiei.
✔️ Pregătirea pentru intubație oro-traheală:
- Dacă există edem laringian sever și stridor.
- Dacă pacientul nu răspunde la tratament și apare insuficiență respiratorie acută.
- Dacă intubația este imposibilă → se pregătește cricotiroidotomie de urgență.
4️⃣ Acces venos și administrarea fluidelor intravenoase
✔️ Se montează două linii venoase de calibru mare (14G-16G).
✔️ Se administrează rapid fluide intravenoase pentru corectarea hipotensiunii:
- Ser fiziologic 0,9% sau Ringer lactat:
- Adulți: 1-2 L rapid IV.
- Copii: 10-20 ml/kg IV.
✔️ Se monitorizează răspunsul pacientului la administrarea fluidelor.
5️⃣ Administrarea medicației adjuvante
💊 Antihistaminice (pentru reducerea simptomelor cutanate și respiratorii):
- Clorfeniramină 10 mg IV sau Dexclorfeniramină 5 mg IV.
- Ranitidină 50 mg IV sau Famotidină 20 mg IV (blocant H2).
💊 Corticosteroizi (pentru prevenirea reacțiilor tardive):
- Hidrocortizon 200 mg IV sau Metilprednisolon 1-2 mg/kg IV.
- Corticosteroizii nu acționează imediat, dar previn reacția bifazică.
💊 Bronhodilatatoare (dacă există bronhospasm sever):
- Salbutamol 2,5 mg prin nebulizare la fiecare 20 de minute, dacă pacientul are wheezing sever.
6️⃣ Monitorizare și prevenirea recurenței
✔️ Pacientul trebuie supravegheat 6-12 ore deoarece poate apărea reacția bifazică anafilactică.
✔️ Se administrează antihistaminice și corticosteroizi pentru prevenirea reapariției simptomelor.
✔️ Se instruiește pacientul despre riscul recurenței și necesitatea unui autoinjector cu adrenalină (Epipen).
✔️ Se recomandă consult alergologic pentru identificarea exactă a alergenilor.
7️⃣ Suport emoțional și educarea pacientului
✔️ Se calmează pacientul și i se explică necesitatea tratamentului.
✔️ Se oferă suport psihologic pentru reducerea anxietății.
✔️ Se educă pacientul și familia privind utilizarea adrenalinei autoinjectabile.
Concluzie
🔴 Șocul anafilactic necesită acțiune rapidă! Adrenalina IM este tratamentul salvator și trebuie administrată fără întârziere.
🔴 Asistentul medical are un rol esențial în recunoașterea precoce, administrarea tratamentului și stabilizarea pacientului.
🔴 Monitorizarea post-șoc este crucială, deoarece simptomele pot reveni în următoarele ore.
Tratamentul de urgență al șocului anafilactic
Tratamentul șocului anafilactic trebuie administrat imediat, deoarece această reacție severă poate duce rapid la insuficiență respiratorie și colaps circulator. Adrenalina este medicamentul salvator și trebuie administrată fără întârziere!
1️⃣ Măsuri imediate
✔️ Oprirea expunerii la alergen (dacă este posibil).
✔️ Poziționarea pacientului – culcat pe spate, cu picioarele ridicate (Trendelenburg) pentru a îmbunătăți perfuzia cerebrală. Dacă există dificultăți respiratorii severe, pacientul trebuie menținut în poziție semisezândă.
✔️ Monitorizarea funcțiilor vitale – tensiune arterială (TA), puls, saturație de oxigen (SpO₂), frecvență respiratorie.
2️⃣ Administrarea de adrenalină (epinefrină) – tratamentul salvator!
💉 Doza:
- Adulți: 0,3-0,5 mg IM (intramuscular) în fața anterolaterală a coapsei (vastul lateral).
- Copii: 0,01 mg/kg IM, maximum 0,5 mg per doză.
🔄 Se poate repeta la fiecare 5-15 minute dacă simptomele persistă!
⚠️ Nu se administrează adrenalină intravenos (IV) decât în cazurile de stop cardiac, deoarece crește riscul de aritmii fatale!
3️⃣ Asigurarea căilor aeriene și oxigenoterapie
✔️ Administrare de oxigen – 8-10 L/min prin mască facială pentru a preveni hipoxia.
✔️ Monitorizare pentru edem laringian – dacă apare stridor, dificultăți respiratorii severe → se pregătește intubația oro-traheală.
✔️ Dacă intubația este imposibilă din cauza edemului sever → se efectuează cricotiroidotomie de urgență.
4️⃣ Administrarea de fluide intravenoase pentru șocul hipovolemic
✔️ Ser fiziologic (NaCl 0,9%) sau Ringer lactat – 1-2 L rapid IV la adulți și 10-20 ml/kg la copii.
✔️ Se repetă perfuzia dacă tensiunea arterială nu se stabilizează.
5️⃣ Administrarea de medicație adjuvantă
💊 Antihistaminice H1 (pentru simptomele cutanate și respiratorii):
- Clorfeniramină 10 mg IV sau Dexclorfeniramină 5 mg IV.
💊 Antihistaminice H2 (pentru reducerea bronhospasmului și vasodilatației):
- Ranitidină 50 mg IV sau Famotidină 20 mg IV.
💊 Corticosteroizi (pentru prevenirea reacțiilor tardive/bifazice):
- Hidrocortizon 200 mg IV sau Metilprednisolon 1-2 mg/kg IV.
- Efectul antiinflamator începe în 4-6 ore, deci nu înlocuiește adrenalina!
💊 Bronhodilatatoare (dacă persistă bronhospasmul sever):
- Salbutamol 2,5 mg prin nebulizare la fiecare 20 de minute, dacă pacientul are wheezing sever.
6️⃣ Monitorizare și prevenirea recurenței
📌 Pacientul trebuie supravegheat timp de 6-12 ore deoarece poate apărea reacția bifazică anafilactică (reapariția simptomelor fără o nouă expunere la alergen).
📌 Administrarea de adrenalină autoinjectabilă (Epipen) la pacienții cu istoric de anafilaxie pentru utilizare de urgență în caz de recurență.
📌 Recomandare către specialist alergolog pentru identificarea exactă a alergenilor și prevenirea episoadelor viitoare.
🔴 Adrenalina intramusculară este tratamentul salvator și trebuie administrată imediat.
🔴 Oxigenoterapia, fluidele intravenoase și antihistaminicele susțin stabilizarea pacientului.
🔴 Monitorizarea prelungită este esențială pentru prevenirea complicațiilor și reacțiilor bifazice.
Conduita de urgență constă în aplicarea de garouri (dacă este posibil), în cazul în care șocul a fost provocat de o injecție sau de o înțepătură pe extremități. Astfel, prin aplicarea de garouri deasupra locului inoculării, se stopează reacția generală. În jurul locului inoculat, se va injecta adrenalină. Se realizează astfel un efect antihistaminic local, precum și o vasoconstricție locală. Garoul trebuie să fie stâns, pentru a bloca întoarcerea venoasă și trebuie să fie desfăcut 2-3 minute,la interval de 10-15 minute pentru evitarea efectelor nedorite ale stazei venoase.
Pacientul va fi așezat in poziție Trendelenburg. Adrenalina (epinefrina) este medicamentul de elecție în cazul șocului anafilactic. Este recomandat ca epinefrină să fie injectată intramuscular în mușchiul coapsei anterolaterale imediat ce se presupune că cineva are șoc anafilactic. Există injecții cu epinefrină pentru autoadministrare pentru persoanele cunoscute cu alergii severe.
Se poate administra și subcutanat, deși în acest caz substanța va fi absorbită destul de lent. În cazuri grave (colaps), se poate administra intravenos foarte lent în soluție diluată (1 ml /min).
Tratamentul mai include administrarea de corticoizi, oxigenoterapie, miofilin. În caz de hipovolemie, se administrează substituenți de plasmă. Se face intubație orotraheală (de către medicul anestezist) în caz de spasm laringian sau bronhospasm prelungit, pentru combaterea hipoxiei, însoțită de cianoză generalizată. Dacă nu se poate aplica manevra de intubație orotraheală, se face traheostomie.
Antihistaminicele sunt folosite ca tratament adjuvant, efectul lor fiind preventiv, nu curativ. Bolnavul trebuie să rămână cel puțin 24 de ore sub supraveghere medicală.
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 6000 de Teste Grilă, cursuri și simulator examene pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro
Infografic:
