Tiroidita Hashimoto, cunoscută și sub numele de boala Hashimoto, este o boală autoimună în care glanda tiroidă este distrusă treptat. Ea se caracterizează prin inflamația tiroidiană și distrugerea treptată a țesutului tiroidian de către celulele sistemului imunitar.
O afecțiune autoimună este o boală cauzată de sistemul imunitar care atacă țesuturile sănătoase. În boala Hashimoto, celulele sistemului imunitar atacă celulelor producătoare de hormoni tiroidei. Boala are ca rezultat, de obicei, o scădere a producției de hormoni (hipotiroidism).
Deși oricine poate dezvolta boala Hashimoto, aceasta este cel mai frecventă în rândul femeilor de vârstă mijlocie. Tratamentul principal este substituția hormonilor tiroidieni.
Etiologie
Tiroidita autoimună este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului în condiții de iod suficient.
Oricine poate dezvolta această boală, dar tiroidita autoimună afectează femeile mai des decât bărbații de aproximativ 10 ori. Diferența de prevalență între sexe se datorează efectelor hormonilor sexuali.
Ce determină sistemul imunitar să atace celulele tiroidiene nu este clar. Etiologia tiroiditei Hashimoto implică o componentă autoimună, care implică o combinație de factori genetici și de mediu:
- Predispoziție genetică: Persoanele cu o istorie familială de tiroidită Hashimoto sau alte afecțiuni autoimune, cum ar fi diabetul de tip 1, ar putea avea o predispoziție genetică la dezvoltarea acestei afecțiuni.
- Factori de mediu: Anumiți factori de mediu pot declanșa reacția autoimună într-o persoană cu predispoziție genetică. Acești factori pot include expunerea la infecții virale, expunerea la substanțe chimice sau metale grele, precum și stresul psihologic.
- Interacțiuni între factorii de mediu și cei genetici.
- Factori hormonali: Schimbările hormonale pot juca un rol în dezvoltarea sau agravarea tiroiditei Hashimoto.
Factori de risc
Următorii factori sunt asociați cu un risc crescut de apariție a bolii Hashimoto:
- Femeile sunt mult mai susceptibile de a face boala Hashimoto.
- Boala Hashimoto poate apărea la orice vârstă, dar apare mai frecvent la vârsta mijlocie.
- Alte boli autoimune în antecedente (artrita reumatoidă, diabetul de tip 1 sau lupusul, vitiligo, anemie Biermer, polimiozită, miastenia gravis, glomerulopatii,etc)
- Factori ereditari. Există un risc mai mare de a dezvolta boala Hashimoto dacă alți membri ai familiei au tulburări tiroidiene sau alte boli autoimune.
- Schimbările tipice ale funcției imunitare în timpul sarcinii pot fi un factor în declanșarea bolii.
- Aport excesiv de iod. Prea mult iod în dietă poate funcționa ca un factor declanșator.
- Expunerea la radiații.
Semne și simptome în Tiroidita Hashimoto
- oboseală;
- creștere în greutate;
- fața palida sau umflată;
- dureri articulare și musculare;
- constipație;
- păr uscat și subțire;
- depresie;
- tulburare de panică;
- bradicardie;
- infertilitate;
- avorturi spontane;
- intoleranță la frig;
- mixedem;
- tulburări menstruale;
- slăbiciune musculară.
Dianostic
Examen clinic
Stadiile incipiente ale tiroiditei autoimune pot avea un examen fizic normal, cu sau fără gușă. Gușa este o umflare difuză, adesea simetrică, a glandei tiroide, vizibilă în partea anterioară a gâtului.
Analize de laborator
În tiroidita Hashimoto, anticorpii majori implicaţi în această patologie sunt: anticorpii anti peroxidazici (anti-TPO) şi anticorpii anti-tiroglobulină. Testul de baza pentru diagnosticarea bolii autoimune Hashimoto este testul aTPO, care indică ce cantitate de anticorpi împotriva peroxidaziei tiroidiene exista la nivelul organismului. Peroxidazia este o enzimă cu rol esențial în producerea hormonilor tiroidieni: tiroxinei (T4) si a triiodotironinei (T3). Anticorpii împotriva peroxidazei tiroidiene sau tiroglobulinei sunt relevanți, deoarece servesc ca markeri pentru detectarea bolii și a severității acesteia.
Diagnosticarea bolii autoimune Hashimoto se face în urma unui consult endocrinologic, precum și pe baza rezultatelor testelor serice și a ecografiei.
- Testul TSH
- Test ft4
- Test anti-TPO
- Test ATG – anticorpi anti-tiroglobulină
- Ecografie tiroidiană.
Complicații
Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru funcționarea normală a multor sisteme ale organismului. Prin urmare, atunci când boala Hashimoto și hipotiroidismul sunt lăsate netratate, pot apărea multe complicații. Acestea includ:
- Guşă.
- Funcționare slabă a inimii, cardiomegalie și bătăi neregulate ale inimii.
- Niveluri ridicate de colesterol din lipoproteine cu densitate joasă (LDL) – colesterolul „rău” – care este un factor de risc pentru boli cardiovasculare și insuficiență cardiacă.
- Depresia sau alte tulburări de sănătate mintală.
- Disfuncție sexuală și reproductivă.
- Risc de avort spontan sau de naștere prematură.
- Bebelușii născuți de femei cu hipotiroidism netratat sunt expuși riscului de scădere a abilităților intelectuale, autism, întârzieri de vorbire și alte tulburări de dezvoltare.
- Mixedem, cea mai severa forma de insuficiență tiroidiană. Această afecțiune rară, care pune viața în pericol, se poate dezvolta din cauza hipotiroidismului pe termen lung, sever, netratat. Semnele și simptomele sale includ somnolență urmată de letargie profundă și inconștiență. Necesită tratament medical de urgență.
Tratament
Boala autoimuna Hashimoto nu poate fi vindecată și nu este reversibilă. Însă, cu tratament, majoritatea persoanelor cu tiroidită Hashimoto pot duce o viață normală. Neglijarea tratamentului sau absența acestuia poate duce la complicații.
În funcție de rezultatele investigațiilor de laborator, dacă nivelul de hormoni secretați de tiroidă indică existența hipotiroidismului, tiroidita Hashimoto se va trata medicamentos cu levotiroxină. În cele mai multe cazuri, tratamentul trebuie luat pentru tot restul vieții. Acești hormoni înlocuiesc hormonii tiroidieni pe care glanda tiroidă nu îi mai produce suficient, menținând astfel nivelurile hormonilor tiroidieni în limite normale. Doza de levotiroxină trebuie ajustată în mod regulat sub supravegherea medicului pentru a asigura că nivelurile hormonilor tiroidieni rămân stabile.
Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu tiroidita Hashimoto
- Intervenții proprii (autonome): comunicare, hidratare, alimentațe, igienă, asigurarea confortului fizic şi psihic, prevenirea complicaţiilor, educaţia pacientului/familiei.
- Recoltarea de produse biologice și patologice pentru examinări de laborator;
- Administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
- Supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
- Pentru îmbunătățirea capacității de cooperare ajută pacientul să înțeleagă că starea de anxietate este legată de procesul de boală şi se așteaptă o schimbare datorită tratamentului;
- Asistentul medical îşi rezervă timp pentru a sta de vorbă cu pacientul, îi oferă posibilitatea să-şi exprime gândurile; îl antrenează într-o activitate relaxantă; sfătuieşte familia şi vizitatorii să evite discuţiile şi situaţiile tensionate, veştile neplăcute;
- Pentru menținerea şi îmbunătățirea proceselor de gândire explică pacientului cauzele bolii la nivelul actual de înţelegere
- Asigură condiții de mediu, care să liniștească bolnavul: lumină difuză, muzică relaxantă, limitarea vizitelor sau evitarea celor nedorite.
- Pentru creşterea confortului, se asigură: cameră mai caldă sau mai răcoroasă, în funcţie de tulburările de termoreglare; îmbrăcăminte adecvată, schimbarea lenjeriei; igiena corporală;
- Pentru îmbunătăţirea stării nutriţionale asigură un regim alimentar adecvat cantitativ şi calitativ; dacă este posibil, ţine seama de preferinţele bolnavului;
- Supraveghează respectarea regimului alimentar;
- Cântăreşte pacientul și notează greutatea;
- În vederea menţinerii echilibrului hidric şi electrolitic identifică semnele de deshidratare prin cercetarea turgorului; (persistenţa pliului cutanat mai mult de 20 de secunde arată deshidratare);
- Ține evidenţa intrărilor şi ieşirilor de lichide (bilanţ hidric), asigurarea eliminărilor intestinale prin creşterea cantităţii de lichide si a fibrelor alimentare;
- Asigură echilibrul hidric normal prin hidratare orală, dacă tolerează, administrare frecventă de lichide sau hidratarea parenterală, la nevoie, conform prescripţiilor medicale;
- Supravegherea funcțiilor vitale (tensiune arterială, puls, respirație) și notarea lor în foaia de temperatură;
- Sprijină pacientul în desfăşurarea unor activităţi zilnice, îl încurajează;
- Pentru educaţia pacientului, va realiza informarea pacientului privind modul de producere a bolii, factorii favorizanţi şi agravanţi, instruirea pacientului referitor la tratamentul la domiciliu: medicamente prescrise (denumirea); doze, orar, cale de administrare, efectul terapeutic şi reacţiile adverse;
- Pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;
- Pregătirea preoperatorie si îngrijirea postoperatorie, dacă este cazul.
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro
Infografic:
