Vegetațiile adenoide, cunoscute și sub numele de polipi nazali sau adenoidita, sunt masă de țesut limfoid situată între nas și gât. În context genetic, ele nu sunt rezultatul unei malformații congenitale specifice, ci mai degrabă rezultatul interacțiunii complexe dintre genetica individului și expoziția la diverși factori de mediu.

Adenoiditele sunt inflamaţii ale amigdalei faringiene, formaţiune limfoidă unică, situată median pe plafonul faringelui (invizibilă la examenul cavităţii bucale). Apar mai frecvent la sugar, copilul mic şi preşcolar. Pot fi acute sau cronice. Creșterea vegetațiilor adenoide poate fi influențată de predispoziția genetică a unei persoane.

Fiecare individ moștenește de la părinții săi un set unic de gene care poate afecta sistemul imunitar. Aceasta include modul în care sistemul imunitar răspunde la infecții, ceea ce poate conduce la o probabilitate crescută de mărire a vegetațiilor adenoide în cazul expunerii repetate la agenți patogeni.

Ce sunt vegetațiile adenoide?

Vegetațiile adenoide, cunoscute și sub numele de polipi nazali, sunt structuri limfatice localizate în partea superioară a gâtului, în spatele nasului. Ele fac parte din sistemul limfatic și contribuie la sistemul imunitar.

Acestea își încep dezvoltarea de la naștere și pot crește în dimensiune în primii ani de viață ai unui copil.

• Localizare: Vegetațiile adenoide se află între cavitatea nazală și faringe.
• Funcție: Rolul lor principal este de a filtra și capta microorganisme și particule străine, acționând ca o primă linie de apărare împotriva infecțiilor.
• Evoluție: În condiții normale, vegetațiile adenoide involuează (diminuă în dimensiune) pe măsură ce copilul ajunge la pubertate.

În unele cazuri, vegetațiile adenoide pot deveni hiperplaziate (mărite excesiv), ceea ce poate conduce la dificultăți respiratorii, probleme de auz sau infecții recurente ale urechii.

Când aceste probleme apar, pot fi necesare consult medical și, uneori, intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea vegetațiilor.

Factori 

Factori Genetici Contributivi:

• Imunitatea: Anumite gene influențează capacitatea corpului de a lupta împotriva infecțiilor.
• Inflamația: Genele pot să regleze răspunsul inflamator, care poate duce la mărirea vegetațiilor.
• Dezvoltarea Țesutului: Variabilitatea în genele care controlează dezvoltarea țesutului limfoid poate contribui la mărimea acestora.

Deși cercetarea în continuare explorează legătura dintre genetica umană și vegetațiile adenoide, este recunoscut că factorii ereditari pot juca un rol în frecvența și severitatea creșterii vegetațiilor adenoide la copii. Acest aspect este susținut de observația că vegetațiile adenoide apar cu o incidență familială mai mare.

Predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în apariția vegetațiilor adenoide, copiii având rude de gradul întâi cu astfel de probleme fiind mai susceptibili la dezvoltarea lor.

Infecțiile frecvente ale tractului respirator superior, precum răcelile sau gripa, sunt de asemenea factori importanți, ele putând contribui la inflamația și mărirea polipilor nazali.

Acest lucru este susținut de evidența clinică prin care se observă o corelație între infecțiile repetitive și creșterea în dimensiune a vegetațiilor adenoide.

Un alt factor de risc ar putea fi limfatismul, o condiție caracterizată printr-o tendință la inflamații și mărire în dimensiune a țesuturilor limfatice, care la copii pot duce la instalarea adenoiditei cronice.

Rezumând, predispoziția genetică poate influența dezvoltarea vegetațiilor adenoide, în timp ce factorii de mediu, precum infecțiile, sunt cei care de obicei declanșează acest proces.

Etiologie / cauze

Vegetațiile adenoide sunt formațiuni limfatice situate în partea superioară a gâtului, în spatele nasului. Ele fac parte din sistemul imunitar al copilului și sunt prezente la naștere, dar pot deveni problematici atunci când se măresc excesiv sau se infamează.

Printre cauzele hipertrofiei vegetațiilor adenoide (cunoscute și sub denumirea de „polipi”), se numără:

• Expunerea la virusuri și bacterii: Aceasta este una dintre principalele cauze ale adenoiditei și poate duce la inflamații repetate.
• Alergiile respiratorii: Reacțiile alergice pot contribui la inflamația și mărirea vegetațiilor adenoide.
• Expunerea la noxe fizice și chimice: Factorii de mediu, precum fumul de țigară, pot irita vegetațiile adenoide și pot exacerba probleme.

Fumatul pasiv sau fumatul la mâna a doua este asociat cu expunerea la particulele de fum care s-au depus pe haine sau alte suprafețe și poate fi o cauză importantă pentru creșterea vegetațiilor adenoide. De asemenea,  expunerea la particulele de fum din mediu, poate influența starea vegetațiilor adenoide.

Recunoașterea și tratamentul timpuriu al cauzelor pot reduce riscul de complicații asociate cu vegetațiile adenoide mărite.

Semne și simptome – Manifestări de dependență în vegetațiile adenoide

Vegetațiile adenoide, denumite și polipi la copii, sunt structuri limfoide situate în partea posterioară a nasului. Semnele și simptomele acestora pot varia, însă anumite manifestări sunt mai frecvent întâlnite:

• Obstrucția nazală: Mărirea polipilor poate duce la obstrucția căilor nazale, determinând copilul să respire pe gură.
• Sforăit nocturn: Inflamația vegetațiilor adenoide poate cauza sforăitul în timpul somnului.
• Voce nazonată: Presiunea polipilor inflamate poate modifica timbrul vocii, un fenomen cunoscut sub numele de rinolalie sau stomatolalie.
• Infecții repetate ale urechilor: Datorită proximității față de tuba eustachiană, adenoida mărită poate favoriza infecții ale urechii medii, cum ar fi otita.
• Respirație orală nocturnă și/sau diurnă: Copiii cu polipi măriți pot să respire pe gură, în loc de nas, mai ales când dorm.

Adenoidita acută și adenoidita cronică

Adenoidita acută este mai rară decât cea cronică. Se manifestă prin:

• obstrucţie nazală intensă, însoţită de rinoree mucopurulentă, care pe sugar îl obligă să respire cu gura deschisă şi îl deranjează la supt;
• febra este mică sau absentă.
• sunt indicate instilaţii nazale cu ser fiziologic.

Adenoidita cronică este mai frecventă decât cea acută. Simptomatologia constă în:

• obstrucţie nazală cronică persistentă;
• copilul stă permanent cu gura deschisă pentru a putea respira;
• în tipul somnului se adaugă şi un sforăit discret;
• faţa are un aspect caracteristic (facies adenoidian) cu gura permanent deschisă şi o expresie parcă de mirare;
• frecvent are şi perioade de rinoree mucopurulentă;
• copilul suferă şi o întârziere în creştere.

Prevenție

Prevenirea vegetațiilor adenoide implică mai mulți pași, având ca scop menținerea sănătății tractului respirator superior:

• Reducerea expunerii la infecții este esențială, astfel părinții ar trebui să încurajeze spălarea frecventă a mâinilor și să evite contactul copilului cu persoane răcite sau bolnave.
• O altă componentă importantă este menținerea unui mediu sănătos în interiorul locuinței.
• Este vitală evitarea fumatului pasiv, un factor de risc în dezvoltarea vegetațiilor adenoide.
• Se recomandă eliminarea alergenilor comuni, precum acarienii de praf și blana animalelor de companie, prin curățenie regulată și utilizarea filtrelor de aer.
• O alimentație echilibrată, bogată în vitamine și minerale, poate sprijini răspunsul imun.
• Somnul adecvat și activitatea fizică regulată pot îmbunătăți funcționarea sistemului imunitar.

Diagnostic

Diagnosticarea corectă și la timp poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții copiilor afectați de vegetațiile adenoide. Diagnosticul vegetațiilor adenoide începe adesea cu o discuție detaliată între medic și pacient sau părinți, în cazul copiilor.

Medicul va lua în considerare simptomele descrise, precum respirație dificilă, sforăit sau infecții frecvente ale urechii. Examinarea fizică este următorul pas important.

În cele mai multe cazuri, diagnosticul se bazează pe o examinare numită rinoscopia anterioară, care examinează interiorul nasului pentru identificarea posibilelor inflamații a țesutului limfoid.

Metode de diagnostic utilizate:

• Anamneză: dialog între medic și pacient/părinți;
• Examen fizic: evaluarea simptomelor fizice;
• Rinoscopia anterioară: o inspecție a cavitații nazale;
• Fibroscopia nazală: o tehnică mai avansată ce permite o vizualizare directă a vegetațiilor.

În unele situații, dacă aceste metode nu sunt conclusive, poate fi necesară utilizarea unor tehnici imagistice cum ar fi radiografia sau tomografia computerizată.

Diagnosticele pot fi confirmate și prin corelare cu simptomele pacientului și uneori prin istoricul medical al copilului sau al adulte și simptomelor asociate ca o recuperare auditivă afectată sau otită recurentă.

Prognostic

Vegetațiile adenoide reprezintă o condiție frecvent întâlnită la copii, iar evoluția acestei probleme de sănătate variază în funcție de mai mulți factori, inclusiv de răspunsul la tratament și de prezența altor afecțiuni.

În general, vegetațiile adenoide tind să involueze odată cu vârsta copilului. Aceasta înseamnă că, pe măsură ce copilul se apropie de adolescență, țesutul limfoid se poate micșora în mod natural.

Totuși, acesta nu este întotdeauna cazul, iar pentru unii copii, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a preveni complicații.

Simptomele pot varia, fiecare caz fiind unic, dar cele mai comune sunt respirația orală, sforăitul și infecțiile repetate ale urechii sau ale tractului respirator superior.

Tratamentul adecvat și prompt poate contribui la o ameliorare semnificativă a simptomelor și a calității vieții copilului.

Se recomandă consultarea unui specialist dacă simptomele sunt persistente sau dacă există suspiciunea unei hipertrofii adenoide.

Astfel, pot fi evitate complicațiile și se poate îmbunătăți prognosticul pe termen lung.

În concluzie, cu un diagnostic corect și un management eficient, majoritatea copiilor cu vegetații adenoide se pot aștepta la o evoluție bună, cu o minimizare a impactului afecțiunii în viața de zi cu zi.

Complicații

Complicațiile apar în sfera ORL:

• amigdalită cronică hipertrofică,
• otită medie seroasă sau purulentă.
• hemoragii;
• infecții recurente;
• deformări ale piramidei nazale;
• sinuzite recurente sau cornice;
• sindrom de apnee de somn;
• meningite;
• encefalite.

Tratament

Tratamentul pentru vegetațiile adenoide depinde în mare măsură de severitatea simptomelor și de cauza subiacentă care a condus la mărirea acestora.

În cazuri mai ușoare, managementul poate include metode conservatoare, cum ar fi:

• Medicație: Se poate opta pentru antihistaminice sau spray-uri nazale cu corticosteroizi pentru a trata alergiile.
• Antibioticele pot fi prescrise în cazul infecțiilor bacteriene.
• Terapie antiinflamatoare și decongestionante: Pentru reducerea inflamației și ameliorarea congestiei nazale, se poate recomanda tratament antiinflamator.
• Cure helio-marine repetate, vara, pe litoral.

În cazul în care terapia medicamentoasă nu este suficientă şi simptomele persistă, afectând calitatea vieții pacientului, interventia chirurgicală poate deveni necesară:

• Adenoidectomia (ablație chirurgicală): O procedură chirurgicală în care vegetațiile adenoide sunt îndepărtate.

Tratamentul trebuie să fie personalizat în funcție de nevoile individuale ale pacientului, luând în considerare vârsta acestuia și frecvența episoadelor de infecție sau altor complicații.

Îngrijirea pacientului cu vegetații adenoide 

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu vegetații adenoide

• Asistentul medical face pregătirea preoperatorie a pacientului (pregătirea psihică; pregătirea fizică; urmarirea funcțională, vitală si vegetativă, precum și observarea schimbarii în starea bolnavului; regimul dietetic preoperator);
• Bolnavul este informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul, eventualele
  complicații și i se cere consimțământul;
• Bolnavul este încurajat și se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniște, i se crează o stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut;
• Urmărirea funcțiilor vitale: măsurarea și notarea temperaturii; măsurarea și notarea pulsului; observarea și notarea respirației; măsurarea și notarea T.A.;
• Se asigura repaus fizic, psihic și intelectual;
• La prescripția medicului, seara, se administrează un calmant;
• Asigurarea alimentației necesare normale, alimente ușor digerabile;
• Asigurarea igienei corporale;
• Pregătirea din dimineața intervenției: se întrerupe alimentația. Bolnavul nu mănâncă cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale;
• Se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital). Se administrează un vagolitic (atropină). Dozele și ora injectării sunt indicate de medicul
  anestezist;
• Îngrijirea postoperatorie – Începe imediat după intervenția chirurgicală și durează până la vindecarea completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea funcțiilor organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plăgii și prevenirea complicațiilor. Bolnavul operat sub anestezie generală, trebuie supravegheat cu toată atenția până la apariția reflexelor (de deglutiție, tuse, faringian și cornean), până la revenirea completă a stării de conștiență cât și în orele care urmează, de altfel transportul din sala de operație se execută după revenirea acestor reflexe;
• În absența complicațiilor, perioada post-operatorie durează câteva zile;
• Salonul unde va fi pus bolnavul după operație trebuie să aibă o temperatură de circa 20ºC, slab iluminat, cu lenjerie curată pe pat;
• După trezire, bolnavul va fi aşezat în poziția pe care o suportă cel mai bine; se recomandă poziția Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor inferioare şi
  abdomenului, mişcările respiratorii se pot efectua mai uşor) – cu toracele ridicat la 45°
• Combaterea durerii post-operatorii cu – analgetice majore (opiacee, derivate şi succedante ale morfinei) sau analgetice minore (neopiacee), la recomandarea medicului;
• Urmărirea temperaturii bolnavului – Hipertermia de cauză endogenă sau febra post-operatorie imediată („de etiologie neprecizată”) – întalnită aproape constant în evoluția bolnavului; -daca febra se prelungeşte peste ziua a treia post-operator şi valoarea ei creşte, trebuie sa ne gândim la apariția unei complicații de tip infecțios;
• Reluarea alimentatiei per os – progresiv, după un interval de repaus digestiv dictat de
  polipectomie (2 ore);
• Îngrijirea regiunii operate: complicații imediate sau precoce de tip hemoragic sau supurativ pot fi decelate numai printr-o supraveghere atentă şi continuă a plăgii;

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro