Puncția arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncție. Punctia arterială este o procedură medicală folosită pentru a obține o probă de sânge arterial sau pentru a monitoriza presiunea arterială directă. Este o tehnică esențială în medicina de urgență și terapie intensivă, având multiple aplicații.
Puncția arterială se execută de către medic!
Scop
- explorator – recoltarea sângelui pentru analiza gazelor sanguine, introducerea substanțelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor (arteriografie);
- terapeutic – injectarea medicamentelor cu acțiune vasodilatatoare.
Indicații ale puncției arteriale
- Măsurarea gazelor sangvine arteriale: Aceasta oferă informații despre nivelurile de oxigen (PaO2), dioxid de carbon (PaCO2) și pH-ul sanguin, fiind esențială în evaluarea funcției pulmonare și a metabolismului acid-bazic.
- Monitorizarea presiunii arteriale invazive: Permite măsurarea continuă și precisă a presiunii arteriale, necesară în situații critice.
- Prelevarea de sânge pentru analize: Unele analize necesită sânge arterial pentru rezultate precise.
Analize care necesită sânge arterial
Prelevarea de sânge arterial este esențială pentru anumite analize care oferă informații detaliate despre starea de oxigenare, ventilație și echilibrul acido-bazic al pacientului. Iată principalele analize care necesită sânge arterial:
- Gazele sangvine arteriale (ASTRUP) – Gazometrie arterială
Aceasta este cea mai frecventă analiză pentru care se folosește sângele arterial și include următoarele măsurători:
- PaO2 (Presiunea parțială a oxigenului): Indică nivelul oxigenului în sângele arterial și capacitatea plămânilor de a oxigena sângele.
- PaCO2 (Presiunea parțială a dioxidului de carbon): Reflectă eficiența ventilației și eliminarea CO2 din organism.
- pH-ul sanguin: Măsoară aciditatea sau alcalinitatea sângelui, esențială pentru evaluarea echilibrului acido-bazic.
- HCO3– (Bicarbonatul): Indică capacitatea rinichilor de a reglementa echilibrul acido-bazic.
- SaO2 (Saturația de Oxigen): Procentul de hemoglobină saturată cu oxigen. Vezi și Pulsoximetria
- Electroliți arteriali – Aceste măsurători sunt importante în evaluarea stării metabolice și a funcției renale
- Analiza electroliților din sângele arterial poate oferi informații precise despre:
- Sodiu (Na+)
- Potasium (K+)
- Calciu (Ca2+)
- Clorură (Cl-)
- Lactatul arterial
- Nivelurile de lactat din sângele arterial sunt folosite pentru a evalua starea de oxigenare tisulară și pentru a identifica hipoxia tisulară, sepsisul sau alte condiții metabolice severe.
- Nivelul Carboxihemoglobinei și Methemoglobinei
- Carboxihemoglobina (COHb): Indică nivelurile de monoxid de carbon în sânge, util în diagnosticul intoxicației cu monoxid de carbon.
- Methemoglobina (MetHb): Nivelurile crescute pot indica prezența unor substanțe chimice sau medicamente care afectează capacitatea hemoglobinei de a transporta oxigenul.
- Evaluarea anomaliilor metabolice – În anumite situații, analizele de sânge arterial sunt necesare pentru evaluarea:
- Cetoacidozei diabetice
- Acidozei lactice
- Alcalozei metabolice sau respiratorii
- Evaluarea funcției respiratorii și ventilației
- Sângele arterial este esențial pentru a evalua și monitoriza eficiența intervențiilor ventilatorii și pentru a ajusta suportul ventilator în terapie intensivă.
Aceste analize sunt critice în managementul pacienților cu afecțiuni respiratorii severe, boli metabolice, intoxicații, și alte condiții critice unde precizia și detaliile oferite de sângele arterial sunt indispensabile pentru o evaluare corectă și tratament adecvat.
Contraindicațiile puncției arteriale
Puncția arterială este o procedură utilă, dar poate fi contraindicată în anumite situații. Contraindicațiile pot fi relative (cazuri în care procedura poate fi efectuată cu precauții speciale) sau absolute (cazuri în care procedura nu trebuie efectuată deloc). Iată principalele contraindicații ale puncției arteriale:
Contraindicații absolute
- Lipsa circulației colaterale adecvate:
- Testul Allen negativ: Dacă circulația colaterală nu este adecvată, mai ales la nivelul arterei radiale, puncția nu trebuie efectuată pentru a evita ischemia mâinii.
- Infecții locale:
- Prezența unei infecții cutanate la locul de puncție, cum ar fi celulita sau abcesul, deoarece există riscul de diseminare a infecției în sistemul circulator.
Contraindicații relative
- Tulburări de coagulare:
- Pacienții cu tulburări de coagulare (de exemplu, hemofilie) sau cei aflați sub tratament anticoagulant (de exemplu, warfarină) prezintă un risc crescut de sângerare. Procedura poate fi efectuată cu precauții speciale, dar numai după evaluarea raportului risc-beneficiu.
- Ateroscleroză avansată:
- Pacienții cu ateroscleroză severă pot prezenta dificultăți la puncția arterială și un risc crescut de complicații vasculare.
- Vasculită:
- Inflamația vaselor de sânge poate complica procedura și poate crește riscul de complicații.
- Edem sever la locul puncției:
- Edemul poate face dificilă localizarea arterei și poate crește riscul de complicații.
- Pacienți cu Sindrom Raynaud:
- La acești pacienți, puncția arterială poate provoca vasospasm și ischemie digitală.
Alte precauții
- Artere localizate profund sau dificil de accesat:
- Unele artere sunt dificil de accesat din cauza anatomiei pacientului, ceea ce crește riscul de eșec al procedurii sau de complicații.
- Anatomie aberantă a arterei:
- Variabilitatea anatomică a arterelor poate face procedura dificilă și poate crește riscul de complicații.
- Alergii la anestezice:
- Dacă se folosește un anestezic local și pacientul are o alergie cunoscută, trebuie luate măsuri pentru a evita reacțiile alergice.
- Pacienți agitați sau necooperați:
- Este esențial ca pacientul să fie cooperant pentru a minimiza mișcările bruște care ar putea complica procedura.
Evaluare
- Evaluarea circulației colaterale: Testul Allen trebuie efectuat întotdeauna înainte de puncția radială.
- Monitorizarea parametrilor de coagulare: INR, PT și aPTT trebuie evaluate la pacienții cu risc crescut de sângerare.
- Igiena riguroasă: Utilizarea tehnicii sterile pentru a preveni infecțiile.
Aceste contraindicații trebuie luate în considerare înainte de a decide efectuarea unei puncții arteriale, pentru a asigura siguranța și eficacitatea procedurii.
Loc de elecție
Locuri comune pentru puncția arterială:
- Artera radială: Este cea mai frecvent utilizată datorită accesibilității și riscului scăzut de complicații.
- Artera brahială: Utilizată când artera radială nu este accesibilă.
- Artera femurală: Utilizată în situații de urgență sau când celelalte artere nu sunt accesibile.
Materiale necesare
- materiale de protecție pentru crearea câmpului cutanat;
- materiale sterile: ac pentru puncționarea arterei, seringi heparinizate pentru examenul gazelor sanguine, mănuși, comprese, tampoane;
- câmp chirurgical;
- seringi pentru injectarea substanțelor de contrast și/sau anestezice;
- taviță renală;
Pregătirea pacientului
- psihică: se informează pacientul cu privire la scopul puncției, se cere consimțământul și colaborarea acestuia;
- fizică: se poziționează pacientul în funcție de locul de elecție al puncției, astfel:
-
- pentru puncția arterei femurale, pacientul va sta în decubit dorsal pe un plan tare cu coapsa în extensie;
- pentru puncția arterei radiale, pacientul stă în decubit dorsal cu mâna întinsă, hiperextensia articulației pumnului fiind sprijinită pe o pernă.
Tehnica
- Puncția se execută de către medic, ajutat de către o asistentă medicală;
- Medicul se spală pe mâini și se dezinfectează;
- Se alege locul puncției;
- Se execută anestezia locală;
- Se îmbracă mănușile sterile;
- Se acoperă locul puncției cu câmpul steril;
- Se execută puncția de către medic:
- Palparea arterei: Se localizează pulsul arterial.
- Introducerea acului: Un ac special este introdus în artera vizată la un unghi de aproximativ 30-45 de grade.
- Colectarea sângelui: Sângele arterial este colectat într-o seringă heparinizată pentru a preveni coagularea.
- Retragerea acului și hemostaza: După colectare, acul este retras și se aplică presiune pentru a opri sângerarea.
Rolul asistentului medical la puncția arterială
- asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează;
- dezinfectează locul puncției și prepară seringa cu medicație (după caz);
- servește medicului mănușile sterile și câmpul steril;
- prepară seringa cu acul de puncție și le servește medicului în mod aseptic;
- menține pacientul în poziție și îl supraveghează;
- aplică tampon compresiv pe care îl ține cu pensa porttampon timp de 5 minute;
- aplică pansamentul;
- etichetează probele sanguine și le trimite la laborator.
Îngrijirea pacientului
- pacientul rămâne 1-6 ore la pat, în funcție de artera puncționată;
- se supraveghează locul puncției și aspectul pansamentului (hemoragie, hematom);
- se măsoară pulsul, tensiunea arterială, respirația și se apreciază culoarea și temperatura tegumentelor.
Complicații
- puncționarea altor formațiuni (vase, nervi, țesuturi);
- hemoragie – pierdere de sânge la locul puncției.
- leziuni ale arterei: de exemplu, spasm arterial sau tromboză.
- injectare periarterială;
- hematoame – acumulare de sânge sub piele;
- infectii la locul puncției dacă nu sunt respectate măsurile de igienă.
Considerații Speciale
- Testul Allen: Utilizat pentru a verifica circulația colaterală a mâinii înainte de puncția radială.
- Tehnică sterilă: Este esențială pentru prevenirea infecțiilor.
- Instruirea personalului medical: Puncția arterială necesită abilități specifice și experiență pentru a minimiza riscurile.
Aceasta tehnică este esențială în managementul pacienților cu afecțiuni respiratorii severe, șoc, sepsis și alte condiții critice, oferind date vitale pentru tratament și monitorizare.
Test Grilă
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro
Vezi și:
