Stop cardio – respirator : atât inima, cât şi plămânii încetează să mai funcţioneze. Cele doua funcţii, cardiacă şi respiratorie, sunt vitale organismului, oprirea lor ducând la moartea ireversibilă a organismului.
Inima funcționează continuu pentru a asigura transportul sângelui și oxigenului către fiecare celulă a corpului nostru. Cu toate acestea, în cazul unui infarct miocardic acut, inima încetează brusc să mai bată corespunzător, oprind circulația sângelui. Fără intervenție, creierul, inima și celelalte organe vitale vor începe să sufere daune ireversibile. Resuscitarea cardiopulmonară (RCP) reprezintă unica șansă de supraviețuire în astfel de situații.
Creierul începe să fie afectat după doar 4 minute de la stopul cardiac, iar după 10 minute, leziunile devin permanente. Intervenția promptă și corectă poate salva vieți. Resuscitarea cardiopulmonară are două funcții esențiale:
- Compresiile toracice asigură circulația sângelui oxigenat către creier, menținându-l funcțional.
- Compresiile facilitează mișcarea sângelui și oxigenului în miocard, oferindu-i inimii șansa de a restabili un ritm cardiac normal după aplicarea unui șoc electric.
În timpul compresiilor toracice, se creează o pompă artificială, preluând mecanic funcția inimii. Fiecare compresie eficientă generează o presiune în sistemul circulator, determinând deplasarea sângelui de la inimă către creier. Este esențial să se efectueze compresiile cu forță și rapiditate, deoarece durează până când sângele începe să circule eficient prin resuscitarea cardiopulmonară.
Compresiile trebuie realizate la o adâncime de 5 cm pentru a asigura un debit sanguin adecvat. Rata compresiilor trebuie să fie de 100-120 pe minut, ceea ce înseamnă mai mult de o compresie pe secundă. În absența compresiilor toracice, creierul nu mai primește sângele necesar. De aceea, în cazul schimbării persoanelor care efectuează RCP, pauzele trebuie să fie minime.
Lipsa adâncimii adecvate a compresiilor determină insuficiența fluxului sanguin către creier. Similar, o frecvență prea scăzută a compresiilor nu permite inimii să se umple corespunzător cu sânge, reducând eficacitatea resuscitării.
În concluzie, cheia resuscitării cardiopulmonare constă în menținerea fluxului sanguin oxigenat între inimă și creier pentru a preveni leziunile cerebrale. Compresiile trebuie să fie adânci și rapide, aplicate în centrul pieptului. În timpul RCP, pot apărea fracturi costale, însă acestea sunt preferabile în comparație cu pierderea ireversibilă a funcției cerebrale.
MASAJ CARDIAC EXTERN si VENTILATIE ARTIFICIALA la persoana fara puls si fara respiratie
- Salvatorul plasează podul unei palme pe centrul toracelui (nu abdomen superior sau apendice xifoid) ; podul palmei celeilalte mâini se plasează peste cea aflată pe torace; Degetele se intrepatrund, iar coatele nu se indoaie!
- Comprimarea sternului se va face la aproximativ 5 cm (fără a depăsi însă 6 cm);
- Repetaţi compresiile cu o frecventă de cel puțin 100 pe min (fără a depăsi 120 pe min);
- Compresiile si decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp. Efectuați 30 de compresii toracice.
- După 30 de compresii se deschide calea aeriană folosind hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
- Se pensează părtile moi ale nasului folosind policele si indexul mâinii de pe frunte si se deschide cavitatea bucală a victimei menţinând însă bărbia ridicată;
- Salvatorul inspiră normal si pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună etanseitate;
- Salvatorul expiră constant în gura victimei preţ de 1 secundă, ca într-o respiraţie normală, urmărind ridicarea peretelui anterior al toracelui;
- Se menţine capul în hiperextensie si bărbia ridicată, se îndepărtează gura de gura victimei si se urmăreste revenirea toracelui la poziţia iniţială ca într-un expir normal;
- Se inspiră normal si se repetă ventilaţia pentru a obţine două ventilaţii eficiente. Cele două ventilaţii trebuie să fie efectuate în mai putin de 5 secunde.
- Apoi, fără întârziere,se repoziţionează corect mâinile pe sternul pacientului si se efectuează încă 30 de compresii toracice;
- Se continuă efectuarea compresiilor toracice si a ventilaţiilor într-un raport de 30:2;
- Aceste proceduri nu se vor întrerupe nici după apariţia pulsului sau revenirea culorii pielii la normal, deoarece bolnavul poate intra din nou în stop, datorită lipsei de oxigen.
Observatie:
