Sondajul gastric
Sondajul gastric sau tubajul gastric (sondajul nasogastric) reprezintă introducerea unui tub de cauciuc (sonda Faucher sau sonda Einhorn) prin faringe și esofag, în stomac. Manevra prin care se introduce un tub în lumenul stomacului permite evacuarea stomacului, recoltarea unei probe din conținutul gastric, lavajul gastric sau introducerea unor medicamente sau alimente în lumenul gastric.
Calea de acces pentru sondajul nasogastric poate fi:
- Pe gură
- Pe nas
Sondajul gastric este o procedura neinvazivă, deoarece se folosește o cale naturală de acces.
Sondajul nasogastric este contraindicat la pacienții cu traumatisme faciale severe.
Scopul sondajului gastric
- EXPLORATOR – recoltarea conținutului stomacului în vederea evaluării funcțiilor gastrice;
- TERAPEUTIC– pentru hidratare și alimentare, sau administrare de medicamente;
- EVACUATOR – evacuarea conținutului toxic.
Materiale necesare pentru sondajul gastric
- Materiale de protecție: sort de plastic, aleză, prosoape;
- Materiale sterile: sonda, seringi, pense hemostatice, eprubete;
- Materiale nesterile: tăviță renală, mănuși de unică folosință*, un pahar cu apă, un recipient pentru colectare;
- Medicația prescrisă de medic.
*Pentru sondajul nasogastric în mod normal nu este nevoie de mănuși sterile, procedura nefiind sterilă (tractul gastrointestinal nu este steril). Asistentul medical se spală pe mâini și îmbracă mănuși de unică folosință.
Procedurile care necesită o tehnică sterilă includ introducerea unui cateter urinar, introducerea unui cateter IV, administrarea medicamentelor IV și schimbarea pansamentelor chirurgicale.
Insă, un pacient cu un sistem imunitar compromis (cum ar fi un pacient cu arsuri sau un pacient care a suferit un transplant de organ sau care primește chimioterapie sau radioterapie) necesită, de asemenea, o tehnică sterilă, chiar și pentru unele proceduri care în mod normal ar necesita doar o tehnică curată. Deci în anumite cazuri speciale, se poate recurge si la tehnica sterilă, atunci când este necesar.
Pregătirea pacientului pentru sondajul gastric
- Se informează pacientul și se explică necesitatea tehnicii;
- Se obține consimțământul și colaborarea pacientului;
- Se așază pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept;
- Se protejează pacientul cu sortul;
- Când este cazul, se îndepărtează proteza;
- Se așază tăvița renală sub bărbia pacientului și i se spune sa o tină acolo pe perioada tehnicii.
- Dacă sondajul se face pe nas, se face examinarea narinelor pentru a aprecia care este potrivită pentru introducerea tubului. Se cere pacientului să acopere succesiv câte o nară și să respire pe cealaltă. Se alege pentru sondaj nara cea mai permeabilă.
- Se face măsurarea. Se ține capătul sondei la vârful nasului și se merge până pe lobul urechii, apoi se măsoară distanța până la vârful apendicelui xifoid. Această distanța va marca ajungerea sondei în stomac și ne va ajuta să apreciem cât trebuie să înaintăm cu sonda.
Pregătirea asistentului medical
- Asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează;
- Își pune mănuși de unică folosință pentru efectuarea tehnicii.
Poziția pacientului pentru sondajul nasogastric
- Se așază pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept;
Tehnica
- Se umezește/lubrifiază vârful sondei (pentru a aluneca);
- Asistentul medical se așază în dreapta bolnavului și fixează capul pacientului cu mâna stângă;
- Se prinde extremitatea sondei ca pe un creion;
- Se introduce capătul sondei cât mai aproape de rădăcina limbii, solicitând pacientului sa coboare bărbia în piept și să înghită;
- Prin deglutiție și împinsă foarte atent, sonda ajunge în stomac pana la marcajul măsurat;
- Nu se avansează când pacientul inspiră și nu se introduce tubul forțat;
- Dacă pacientul se sufocă sau tușește, se verifică poziția sondei apăsând limba cu o spatula si inspectând faringele. Se scoate tubul dacă starea pacientului se alterează.
- Se verifică prezenta sondei în stomac prin: aspirarea conținutului, prin introducerea de aer cu seringa pe sonda și concomitent făcându-se auscultația regiunii epigastrice cu stetoscopul (borborismele care se aud confirmă poziția corectă a sondei)
- Dacă scopul e golirea stomacului, pacientul e rugat să își contracte pereții abdominali;
- După caz, se extrage sonda cu o mișcare hotărâta prudentă, după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a se împiedica scurgerea conținutului în faringe sau se fixează cu leucoplast.
- Se oferă pacientului un pahar cu apă pentru clătirea gurii;
- Se îndepărtează tăvița renală și sortul de cauciuc.
Cum verificăm dacă sonda a ajuns în stomac
Pentru a determina lungimea corectă a sondei nazogastrice înainte de inserție și pentru a verifica dacă sonda a ajuns în stomac, există câteva metode utilizate în practica medicală:
Metoda „Nas-Ureche-Ombilic”
Înainte de inserție, sonda este măsurată de la vârful nasului pacientului până la lobul urechii, și de acolo până la ombilic. Aceasta oferă o estimare aproximativă a distanței până la stomac. Această măsurătoare este adesea folosită pentru a marca sonda înainte de inserție, pentru a avea o indicație când sonda ar putea fi în stomac.
Verificarea Poziționării Sondei
După inserție, este crucial să se confirme că sonda a ajuns în stomac și nu în plămâni sau în esofag. Există mai multe metode pentru a verifica acest lucru:
- Aspirația Conținutului Gastric: Folosind o seringă atașată la sonda, se aspiră pentru a încerca să se obțină conținut gastric. Prezența lichidului gastric (clar, verzui sau maroniu) sugerează că sonda se află în stomac.
- Testul pH-ului: Lichidul aspirat din sondă poate fi testat cu hârtie de pH. Un pH între 1 și 5,5 indică în mod tipic prezența în stomac, în timp ce un pH mai mare sugerează că sonda poate fi în esofag sau în plămâni.
- Ascultarea Injectării Aerului: Această metodă implică injectarea unei mici cantități de aer (de obicei 10-20 ml) prin sondă folosind o seringă, în timp ce se ascultă zona epigastrică cu un stetoscop. Sunetul de „pocnit” indică că aerul a intrat în stomac. Totuși, această metodă nu este întotdeauna fiabilă și poate duce la interpretări greșite.
- Radiografia: Este metoda standard de aur pentru confirmarea poziționării sondei. O radiografie toracică sau abdominală poate arăta clar dacă sonda este plasată în stomac. Această metodă este utilizată în special în cazul în care există îndoieli privind poziția sondei sau pentru proceduri critice, cum ar fi administrarea nutriției parenterale.
Accidente/ incidente
Deși sondajul nazogastric este considerat o procedură sigură, există câteva riscuri și complicații potențiale, inclusiv:
- Disconfort sau durere, în special la introducerea sondei prin nas.
- Risc de sângerare dacă sonda irită mucoasa nazală sau esofagul.
- Sonda poate pătrunde în laringe dacă pacientul nu înghite;
- Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare;
- Se poate produce bronhopneumonie de aspirație prin pătrunderea de conținut gastric în arborele bronșic, de aceea este important să pensăm sonda înainte de a o extrage.
Riscul major al sondajului nasogastric este aspirația conținutului gastric în trahee.
Evaluarea procedurii
Rezultate dorite:
- Pacientul colaborează și înțelege informaţiile;
- Sonda este introdusă fără dificultate;
- Sonda este permeabilă;
- Pacientul nu acuză disconfort major .
Rezultate nedorite
- Pacientul nu colaborează. Explicaţi-i cu răbdare importanţa procedurii şi la nevoie anunţaţi medicul. La recomandarea medicului, folosiţi un spray anestezic, pentru a elimina senzaţiile neplăcute
- Sonda nu înaintează la nivelul orificiului nazal. Este posibilă o obstrucție; retrageți sonda şi încercați din nou cu răbdare;
- Pacientul tuşeşte, se cianozează, prezintă tulburări respiratorii pentru că sonda a ajuns în trahee. Retrageți ușor sonda, lăsați pacientul să se liniștească şi încercați din nou cu blândețe
- Pacientul acuză disconfort, iritaţie, senzaţie de vomă, greaţă. Sfătuiți pacientul să respire profund pentru a combate greața.
- Sonda se încolăcește în stomac. Apreciați corect prin măsurători profunzimea la care va fi introdusă sonda. Retrageți puțin sonda până la diviziunea 55-60 sau până la al doilea marcaj.
Îngrijirea pacientului cu sondaj nasogastric
Pentru a minimiza riscurile și pentru a gestiona eficient sonda nazogastrică, sunt necesare îngrijiri adecvate, inclusiv monitorizarea poziției sondei, îngrijirea zilnică a locului de inserție și asigurarea că sonda rămâne deschisă și funcțională. De asemenea, este importantă monitorizarea semnelor de infecție sau a altor complicații.
- Observaţi faciesul şi respiraţia pacientului;
- Asiguraţi igiena orală, mucoasa să fie curată şi umedă;
- Observaţi nările şi eventualele semne de iritaţie;
- Verificaţi permeabilitatea sondei.
Reorganizarea locului de muncă
- Îndepărtaţi materialele folosite;
- Goliţi recipientele (dacă este cazul) şi curăţaţi;
- Aşezaţi materialele in dulapuri sau în alte locuri destinate păstrării;
- Notaţi :
– Data, ora efectuării/introducerii sondei, tipul tubajului, durata şi mărimea sondei folosite;
– Toleranţa pacientului la procedură;
– Metode folosite pentru control;
– Cantitatea, culoarea, consistenţa, mirosul lichidului extras;
– Prezenţa unor semne de iritaţie şi dificultăţi in introducerea sondei.
Îndepărtarea sondei nazogastrice
- Verificaţi indicaţia medicului pentru retragerea sondei;
- Aduceţi materialele necesare (tavă sau măsuţă pentru materiale, serveţele de hartie, mănuşi de unică folosinţă, tăviţă renală, aleză, prosop, pahar cu apă lângă patul pacientului);
- Explicaţi procedura și aşezaţi pacientul în poziţie şezandă sau semişezandă;
- Puneţi aleza de protecție pe pieptul pacientului;
- Spălaţi mainile, îmbrăcaţi mănuşi de unică folosință;
- Îndepărtaţi leucoplastul cu blandeţe de pe nas;
- Pensați sonda cu o pensă hemostatică;
- Instruiţi pacientul să inspire şi să rămană în apnee;
- Apucaţi sonda cu o mană şi retrageţi cu o mișcare hotărâtă;
- Rugaţi pacientul să respire normal;
- Oferiţi pacientului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura.
Este important ca personalul medical să fie bine pregătit în utilizarea acestor tehnici pentru a asigura siguranța pacientului și eficacitatea sondajului gastric. Confirmarea corectă a plasării sondei reduce riscul de complicații, cum ar fi aspirația pulmonară sau administrarea incorectă a nutriției și a medicamentelor.
Test Grilă
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste Grilă AMG Pagina de Nursing.
Vezi și Sondajul vezical, Sondajul duodenal
Infografic: