Spălătura vaginală peste o procedură medicală care implică introducerea în vagin a unui curent de lichid, fie apă, fie soluție medicamentosă– care, după ce spală pereții vaginali, se evacuează pe lângă canulă. Lichidul obținut din spălătura vaginală poate fi trimis la laborator pentru analiză.
Scopul spălăturii vaginale
Scop terapeutic:
- Îndepărtarea conținutului vaginal (conținut normal-fiziologic sau conținut patologic).
- Curățarea și dezinfectarea mucoasei vaginale înainte de intervenții chirurgicale ginecologice și obstetricale.
- Reducerea inflamației și a disconfortului asociat anumitor afecțiuni vaginale.
Scop diagnostic:
- Colectarea lichidului vaginal sau a exsudatelor patologice de pe mucoasă pentru analize de laborator, pentru a detecta infecții, inflamații sau alte patologii.
Contraindicațiile pentru spălătura vaginală
- Sarcina, în special în primul trimestru sau imediat după naștere (post-partum).
- Col uterin deschis sau în prezența patologiei colului uterin (ex: cervicită severă).
- Menstruația, deoarece procedura poate cauza disconfort și poate spori riscul de infecție.
- Suspiciunea sau prezența unor afecțiuni inflamatorii pelvine (ex: endometrite, anexite).
- Utilizarea frecventă, care poate perturba flora vaginală naturală.
Materiale necesare pentru spălătura vaginală
- Canulă sterilă vaginală (15-20 cm) curbată, cu vârf cu orificii.
- Irigator steril cu stativ, poziționat corect pentru a controla fluxul soluției.
- Prosop, aleză, paravan pentru asigurarea intimității și protecției.
- Săpun și apă pentru toaleta genitală înainte de procedură.
- Vată, pentru curățare și igienă.
- Tăviță renală pentru colectarea soluției utilizate.
- Bazinet (ploscă), dacă pacienta nu poate folosi o toaletă.
- Mănuși de unică folosință
Soluții recomandate pentru spălătură:
- Ser fiziologic (soluție de clorură de sodiu 0,9%) – compatibil cu țesuturile vaginale, reduce riscul de iritații.
- Soluție de clorhexidină 0,05%-0,2% – un antiseptic eficient și sigur pentru curățare și dezinfecție.
- Soluție de povidonă-iod 10% – utilizată frecvent înainte de intervenții chirurgicale pentru a reduce riscul de infecții.
- Soluție de bicarbonat de sodiu 1% – folosită ocazional pentru echilibrarea pH-ului vaginal.
- Lubrifiant pe bază de apă pentru a facilita introducerea canulei și a minimiza disconfortul.
Există amestecuri ambalate disponibile care pot fi utilizate pentru spălături vaginale. Aceste produse sunt adesea concepute pentru a fi sigure și ușor de utilizat. Ele sunt de obicei sub formă de soluții gata de utilizare sau plicuri de pudră care trebuie dizolvate în apă.
Exemple de amestecuri ambalate pentru spălături vaginale:
- Soluții de ser fiziologic (clorură de sodiu 0,9%) – Unele soluții de ser fiziologic sunt ambalate în recipiente destinate special pentru spălături vaginale. Acestea sunt utilizate pentru irigare blândă și pentru a curăța vaginul fără a altera flora naturală.
- Soluții antiseptice ambalate – Acestea pot conține ingrediente precum povidonă-iod, clorhexidină sau acid lactic, și sunt utilizate pentru a reduce riscul de infecții sau pentru a trata iritațiile minore.
- Produse pe bază de bicarbonat de sodiu – Există amestecuri ambalate care conțin bicarbonat de sodiu și sunt destinate echilibrării pH-ului vaginal, utile în cazurile de vaginoză bacteriană.
- Soluții pe bază de extracte naturale – Unele produse ambalate sunt formulate cu extracte de plante, cum ar fi calendula, mușețel sau arbore de ceai, care au proprietăți calmante și antiseptice. Acestea sunt populare pentru utilizarea în spălăturile vaginale blânde, mai ales în scopuri de calmare și hidratare.
- Amestecuri preambalate – Pot conține o combinație de apă, acid acetic (oțet) și alte ingrediente care ajută la menținerea unui pH vaginal echilibrat.
Pregătirea pacientei pentru spălătura vaginală
- Se informează pacienta despre scopul și etapele tehnicii și se obține consimțământul informat pentru efectuarea tehnicii.
- Discutați deschis cu pacienta pentru a-i diminua orice teamă sau anxietate legată de procedură.
- Izolați patul cu un paravan și protejați-l cu mușama și aleză pentru a asigura confortul și intimitatea pacientei.
- Se încurajează pacienta pentru a se diminua starea de teamă, dacă există.
Tehnica spălăturii vaginale
- Se pregătesc și se aduc toate materialele necesare la pat.
- Asistentul medical se spală şi se dezinfectează pe mâini. Menținerea igienei mâinilor și a sterilității echipamentului reduce riscul de infecții.
- Asistentul medical îmbracă mânușile de unică folosință.
- Pacienta este așezată în poziție ginecologică (coapsele în A; se introduce bazinetul sub bazin, se spală organele genitale cu apă şi săpun).
- Se așază irigatorul la 50-75 cm înălțime față de simfiza pubiană.
- Se verifică temperatura soluției.
- Se reperează orificiul de intrare în vagin și se deschide robinetul;
- Se introduce canula cu blândețe odată cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al vaginului. Introducerea corectă a aplicatorului permite ca soluția de curățare să intre în canalul vaginal.
- Se spală bine cu jet cu presiune mică, fundul de sac posterior și apoi se plimbă canula pe toată suprafața vaginului pentru o curățare a mucoasei vaginale și a colului uterin.
- Administrați soluția încet și ușor. Administrarea treptată a soluției ajută la prevenirea disconfortului și permite curățarea temeinică a zonei vaginale.
- Se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul și se depune în tăvița renală.
- După administrarea soluției, instruiți pacientul să rămână în poziție și să lase soluția să se scurgă din vagin.
- Permiterea scurgerii soluției ajută la îndepărtarea resturilor și bacteriilor din canalul vaginal, promovând curățenia și igiena.
- La finalul spălăturii vaginale se face toaleta regiunii vulvare și apoi se usucă zona genitală cu vată și prosop.
- Se ajută pacienta să se îmbrace și să aibă o poziție comodă în pat.
- Monitorizați orice semne de iritare, disconfort sau scurgere anormală după irigarea/spălătura vaginală. Identificarea promptă a reacțiilor adverse permite intervenția și gestionarea în timp util pentru a preveni complicațiile.
- Se examinează lichidul de spălătură, care poate conține: mucus, puroi, cheaguri de sânge.
- Se pregătește lichidul obținut pentru laborator: se colectează lichidul în eprubete, se etichetează corespunzător și se trimite la laborator pentru analiză.
Notarea tehnicii și reorganizarea locului
- Se îndepărtează materialele folosite și se colectează în recipiente speciale conform P.U. (precauțiilor universale);
- Se notează tehnica în în fișa de observație F.O și se menționează data și numele persoanei care a efectuat tehnica.
Accidente/ Incidente
- Spălăturile vaginale dese dereglează microflora vaginală și se poate produce candidoză sau vaginită. Prin spălăturile vaginale dese se poate produce un dezechilibru al florei vaginale benefice.
- Risc pentru endometrite (inflamația mucoasei uterului), anexite (inflamația organelor genitale interne), endometrioza (afecțiune în care endometrul e localizat în afara uterului).
Problemele asociate cu spălăturile vaginale frecvente
- Spălăturile vaginale pot îndepărta sau modifica mucusul natural prezent pe pereții vaginali, ceea ce poate duce la uscăciune și disconfort.
- Spălăturile vaginale pot perturba echilibrul natural al florei vaginale, favorizând dezvoltarea excesivă a bacteriilor dăunătoare. Acest lucru crește riscul de vaginoză bacteriană;
- Spălăturile vaginale pot facilita ascensiunea bacteriilor patogene în tractul reproducător superior, ceea ce poate provoca cicatrizări inflamatorii. Acestea sunt considerate cauze principale ale sarcinii ectopice, avortului spontan precoce și infertilității.
- Infecțiile fungice, cum ar fi candidoza, se dezvoltă mai ușor într-un mediu mai puțin acid.
- Spălăturile vaginale sunt asociate cu un risc crescut de boală inflamatorie pelvină (BIP), o afecțiune care poate provoca dureri pelviene persistente.
Test Grilă
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 7000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG
Vezi și:
Asiya, Umar & Adikwu, Pamela & Obeagu, Emmanuel. (2024). Impact of Vaginal Douching on Women’s Health; Benefits and Potential Health Risk. 5. 20-29.
Jenny L. Martino, Sten H. Vermund, Vaginal Douching: Evidence for Risks or Benefits to Women’s Health, Epidemiologic Reviews, Volume 24, Issue 2, December 2002, Pages 109–124,
Martino, J. L. (2002). Vaginal Douching: Evidence for Risks or Benefits to Women’s Health. Epidemiologic Reviews, 24(2), 109–124.
Berman, A., Frandsen, G., & Snyder, S. (2015). Kozier and Erb’s Fundamentals of Nursing.
Guidelines for Antiseptic Use in Vaginal Procedures – American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG), 2019.
The Use of Chlorhexidine in Gynecological Practice – Journal of Obstetrics and Gynecology, 2020.
Povidone-Iodine for Preoperative Vaginal Antisepsis – International Journal of Women’s Health, 2018.
The Role of Normal Saline in Vaginal Irrigation – Clinical Guidelines in Obstetrics, 2017.
Effect of Douching on Vaginal Microbiota – Journal of Women’s Health, 2016.
Sodium Bicarbonate Solution in the Treatment of Bacterial Vaginosis – British Journal of Obstetrics and Gynecology, 2015.
WHO Guidelines on the Prevention and Management of Postpartum Infections – World Health Organization, 2021.
Safe Practices in Women’s Health: Vaginal Irrigation and Douching – Nursing Standard, 2020.
