Testul de toleranţă la glucoză oral (TTGO)

Cuprins

Scop

Recomandări pentru efectuarea testului de toleranţă la glucoză oral (TTGO)

Contraindicaţiile testului

Pregătirea pacientului

Materiale necesare

Efectuarea testului

Reactii adverse

Interpretarea rezultatelor

Alte condiții ce pot modifica toleranța la glucoză

Testul de toleranţă la glucoză reprezintă testul ce evaluează capacitatea organismului de a metaboliza administrarea unei doze măsurate de glucoză, cu determinarea nivelurilor plasmatice şi urinare ale glicemiei la intervale regulate, utilizat în special pentru diagnosticarea diabetului zaharat.

Scop

Determinarea toleranței la glucoză în vederea stabilirii diagnosticului de diabet zaharat la persoane la care glicemia bazală (a jeun) este între 110-126 mg/dl.

Recomandări pentru efectuarea testului de toleranţă la glucoză oral (TTGO)

pacienţi cu glicemie bazală modificată;
antecedente familiale de diabet zaharat;
obezitate;
istoric de infecții recurente (cutanate sau urinare);
episoade inexplicabile de hipoglicemie;
gravidă ( săptămâna 24-28) cu istoric familial de diabet zaharat sau paciente cu avorturi spontane, nasteri premature, nasteri de feţi morţi sau macrosomi;
glicozurie tranzitorie sau hiperglicemie în cursul sarcinii,
după intervenții chirurgicale, traumatisme, stres, infarct miocardic sau administrare de ACTH.

Contraindicaţiile testului

– testul nu trebuie efectuat la pacientii cu paralizie hipokaliemica periodică;
– testul nu este indicat in caz de: hiperglicemie bazala ≥ 126 mg/dL la doua determinari;
– valori ale glicemiei bazale constant normale;
– valori ale glicemiei postprandiale ≥200mg/dL la doua determinari;
– diabet zaharat clinic manifest;
– diabet secundar (ex. dupa administrare de hormoni).

Pregătirea pacientului

Pacientul este instruit să aibă o dietă normală în ultimele 72 ore (3 zile) fără restricție de glucide (>150g glucide/zi și abstinență de la alcool).

Este interzis fumatul, cafeaua și consumul de alimente restricționat cu cel puțin 12 ore înaintea efectuării testului. Pe durata efectuării testului este interzis fumatul și efortul fizic; este permisă ingestia unor cantitati mici de apă.

Administrarea medicamentelor - bucal, sublingual, translingual

Materiale necesare

materiale necesare puncției venoase pentru recoltarea glicemiei;

75 gr. glucoză pulbere;
cană de apă (200ml) cu apă.

Efectuarea testului

– identificarea pacientului și verificarea prescripției;
– se recoltează dimineață o probă de sânge prin puncție venoasă;
– se administrează apoi oral, într-un interval de 5-10 minute, 75 gr. de glucoză pulbere dizolvate în 200 ml apă, (la copii cantitatea de glucoză este administrată funcție de greutatea pacientului: 1.75g/kg corp – max. 75g);
– apoi pacientul va sta 2 ore liniștit la pat;
– după 2 ore se va recolta o altă probă de sânge. In anumite situații clinice, la solicitarea medicului, se pot recolta mai multe probe la: 30, 60, 90, 120, 180 minute.

Reactii adverse

unele persoane pot prezenta greață sau pot avea simptome vaso-vagale în cursul efectuării testului.

Interpretarea rezultatelor

Interpretarea valorilor glicemiei bazale și în cadrul testului de toleranța la glucoză se efectueaza conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):

Pentru diagnosticul de diabet zaharat sunt necesare cel putin doua valori anormale ale testului de toleranta la glucoza.
Testul de toleranta la glucoză este util nu numai în diagnosticul diabetului zaharat, ci si in identificarea pacienților cu intoleranță la glucoză.
Aceste persoane fac parte dintr-un grup intermediar (considerați prediabetici), care, deși nu indeplineste criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat, prezinta niveluri ale glucozei prea mari pentru a fi considerate normale. Acestea persoane trebuie considerate categorii de risc crescut pentru diabet si afectiuni cardiovasculare, pentru că se asociază cu obezitate și hipertensiune arterială.