Testul Schick este o probă cutanată intradermică, creată în 1913 de Béla Schick, prin care se apreciază susceptibilitatea la toxina difterică (adică absența anticorpilor neutralizanți). Istoric, a fost folosit pe scară largă pentru a decide imunizarea în campanii publice; azi este, practic, înlocuit de determinarea serologică a anticorpilor anti-difterie (ELISA/neutralizare) și nu se mai utilizează curent în clinica modernă. Pragurile imunologice utilizate azi: titrul anti-toxina difterică ≥0,1 IU/mL este considerat protector; 0,01–0,09 IU/mL oferă protecție de bază; <0,01 IU/mL indică susceptibilitate. De aceea, serologia a înlocuit testul Schick pentru evaluarea imunității.
Principiul testului
Se injectează intradermic o cantitate standardizată foarte mică de toxina difterică într-un antebraț și, în celălalt, martorul cu toxină inactivată termic. Dacă pacientul nu are anticorpi neutralizanți, la locul toxinei apare o reacție inflamatorie locală (eritem/indurație) în 24–96 h. Martorul ajută la diferențierea unei reacții pozitive reale de hipersensibilitate (pseudo-pozitiv). (GPnotebook, science.umd.edu, Encyclopedia Britannica)
Scop
- Să aprecieze susceptibilitatea la toxina difterică (prezența/absența anticorpilor neutralizanți).
- În prezent este rar utilizat; de rutină se preferă titrarea anticorpilor anti-difterie și actualizarea vaccinării. Se folosește doar dacă există preparat standardizat și protocol intern clar.
Indicații azi (realiste)
- Contexte istorice/educaționale sau cercetare; nu este recomandat de rutină în practică, unde se preferă titrarea anticorpilor anti-difterie și actualizarea vaccinării (DTaP/DT/Td/Tdap) conform vârstei. (CDC)
Contraindicații și precauții
- Istoric de reacție alergică severă la componentele toxoidului difteric.
- Dermatite extinse la locurile recomandate de injectare (artefacte de interpretare).
- Evitați la pacienți cu infecții cutanate active la locul testării.
- Necesită toxină standardizată și depozitare corectă; altfel, crește riscul de rezultate fals negative sau reacții excesive. (GovInfo)
Materiale și pregătire
- Soluție standardizată de toxină difterică (doză Schick).
- Martor: toxină difterică inactivată (control termic).
- 2 seringi de 1 mL cu ac fin (26–27G) pentru injectare intradermică.
- Antiseptic cutanat, tampoane sterile, mănuși, marker chirurgical.
- Riglă/măsură milimetrică pentru diametrul eritemului/indurației.
- Fișă de documentare (ora/locul injecțiilor, loturi, citiri la 24–96 h).
Procedura pas cu pas (rol practic pentru asistent)
Pași pentru efectuarea testului
- Verificare preliminară: contraindicații (alergii la toxoid, dermatită/infecție locală), informare și consimțământ; igienă mâini, mănuși.
- Alegerea locului: fața anterioară a ambelor antebrațe, piele integră.
- Dezinfectare și uscare completă a pielii.
- Dozare:
- Antebraț A: 0,1–0,2 mL de toxina difterică — intradermic (se formează o papulă/„wheal” de 5–7 mm).
- Antebraț B: 0,1–0,2 mL de martor inactivat — intradermic.
- Notați clar care este „toxina” și care este „martorul”; nu inversați.
- Marcaj: încercuiți zona (≈2–3 cm) și notați ora/data.
- Instrucțiuni pacient: să nu scarpine, să nu aplice creme/unguente sau pansamente ocluzive; să revină pentru citire.
- Citire/monitorizare:
- Prima citire la 24–48 h, a doua la 72–96 h (reacția maximă apare frecvent ziua 4–5).
- Măsurați diametrul eritemului/indurației (mm) la ambele puncte și notați simptomele (prurit, sensibilitate).
Erori frecvente
- Injectare greșită (subcutanat, prea profund) → papulă absentă și fals negativ.
Corecție: repetați corect intradermic doar dacă aveți preparat standardizat. - Fără martor inactivat → nu puteți diferenția hipersensibilitatea de un pozitiv real.
Corecție: efectuați întotdeauna injecția-martor. - Citire prea devreme/târziu (ex. doar la 6–12 h sau după 5–6 zile) → interpretare eronată.
Corecție: planificați citiri la 24–48 h și 72–96 h. - Confuzie a locurilor (toxina/martor) din lipsă de notare clară.
Corecție: etichetați pe loc și documentați imediat în fișă. - Lot expirat/ depozitare incorectă a toxinei → potență imprevizibilă, falsuri.
Corecție: verificați lot/expirare/lanț frig înainte de utilizare. - Antiseptic ne-uscat/ocluzii locale, scărpinat → iritații nespecifice/pseudo-pozitive.
Corecție: lăsați antisepticul să se evapore, instruiți pacientul. - Dermatită/infecție locală la locul testării → rezultate neinterpretabile.
Corecție: alegeți o zonă de piele sănătoasă sau amânați. - Supradozaj sau volum neuniform între cele două injecții → comparație incorectă.
Corecție: folosiți aceeași seringă/volum și tehnică standard. - Extrapolare clinică directă fără a corela cu istoricul de vaccinare.
Corecție: după rezultat, decideți vaccinare/rapel sau serologie conform ghidurilor curente.
Notă practică: când există acces la determinarea anticorpilor anti-difterie sau când statusul vaccinal este incert, serologia + actualizarea vaccinării este calea preferată; nu efectuați testul Schick dacă nu aveți toxină standardizată și protocol instituțional.
Interpretare
- Pozitiv (susceptibil): eritem/indurație la locul toxinei (de obicei >5–10 mm) și absență sau minim la martor. Indică lipsa anticorpilor neutralizanți → pacientul este receptiv și necesită vaccinare/rapel.
- Negativ (imun): fără reacție semnificativă la ambele locuri. Sugerează existența anticorpilor protectori; se respectă schema de rapel conform vârstei.
- Pseudo-pozitiv (hipersensibilitate): reacție asemănătoare la ambele locuri (toxina și martorul) sau debut foarte precoce (<6–12 h). Nu reflectă susceptibilitatea; preferați serologia pentru clarificare.
- Rezultat neinterpretabil: traumatism la injectare, toxină necorespunzătoare, citire prea devreme/târziu, dermatită locală etc. Repetați doar dacă aveți standardizare corespunzătoare sau treceți direct la testarea anticorpilor.
Ce faceți cu rezultatul (algoritm scurt)
- Pozitiv → inițiați/actualizați vaccinarea difterică (DTaP/DT/Td/Tdap) și documentați; în 4–6 săptămâni puteți verifica serologic dacă e necesar. Negativ → considerați pacientul imun; programați rapelurile standard la intervalele recomandate.
- Dubitativ/pseudo-pozitiv → nu repetați neapărat proba intradermică; solicitați titrarea anticorpilor (ELISA/neutralizare).
Reacții adverse și siguranță
- Frecvente: eritem, prurit, indurație, sensibilitate locală câteva zile (mai accentuate la pozitivi). Rar, reacții locale mai severe dacă doza sau potența toxinei nu sunt corect calibrate.
De ce nu se mai folosește uzual
- Necesită toxină standardizată și două înțepături, poate produce disconfort și reacții locale.
- Serologia oferă o măsurare cantitativă a anticorpilor cu praguri de protecție bine definite (≥0,1 IU/mL). Clinic, decizia practică este simplă: vaccinezi/rapelezi după schemă, fără a expune pacientul la toxină. (CDC)
Diferențiere față de alte teste legate de difterie
- Elek test: probă de laborator pentru a demonstra toxigenicitatea tulpinii de C. diphtheriae; nu are legătură cu imunitatea pacientului. (CDC, NCBI)
Rezumat cheie pentru practicieni (asistenți medicali)
- Testul Schick a evaluat susceptibilitatea la difterie; azi, în practică, se preferă serologia și actualizarea vaccinării.
- Interpretarea corectă cere martor inactivat și citire la 1–4 zile (maxim ziua 4–5).
- Pozitiv = vaccinat/rapel; negativ = imun, continuați rapelurile standard; dubitativ = serologie.
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 7000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG
