Amauroza înseamnă pierderea severă a vederii, de obicei prin afectarea retinei, nervului optic sau a căilor vizuale, nu prin simpla acoperire mecanică a ochiului. Poate fi permanentă sau tranzitorie. O formă importantă este amauroza fugace: orbire trecătoare, de câteva secunde sau minute, descrisă adesea ca o „perdea” care coboară peste un ochi. Aceasta poate semnala ischemie retinală prin emboli sau stenoză carotidiană și trebuie tratată ca posibil avertisment de accident vascular.
Cauzele includ boli vasculare, tromboze sau embolii ale arterei retiniene, nevrită optică, glaucom acut, traumatisme, tumori care comprimă calea optică, intoxicații, migrenă cu aură sau boli degenerative retiniene. La copil, termenul poate apărea în contexte genetice, cum este amauroza congenitală Leber, cu afectare severă a vederii încă din primele luni de viață. Diferențierea de cataractă, conjunctivită sau vedere încețoșată banală este esențială, deoarece amauroza indică o afectare profundă a funcției vizuale.
În îngrijire, asistentul observă debutul brusc, unilateral sau bilateral, durata episodului, durerea oculară, cefaleea, tulburările de vorbire, pareza, amețeala și factorii de risc vascular: hipertensiune, diabet, fibrilație atrială, fumat. Pacientul nu se lasă să plece neinvestigat dacă pierderea vederii a fost bruscă, chiar dacă și-a revenit. Se asigură siguranța la mobilizare, se evită traumatismele prin dezorientare vizuală și se raportează urgent pierderea acută a vederii, mai ales când apar semne neurologice sau durere oculară intensă.