Amniosul este membrana fetală internă, subțire și rezistentă, care delimitează cavitatea amniotică și înconjoară fătul împreună cu lichidul amniotic. Face parte din anexele embrionare, alături de corion, placentă și cordonul ombilical. În sarcină, amniosul contribuie la formarea unui mediu protector: lichidul amniotic amortizează traumatismele, permite mișcările fetale, reduce aderențele între făt și peretele uterin și ajută la menținerea unei temperaturi relativ constante.
Din punct de vedere clinic, amniosul este important în evaluarea integrității membranelor. Ruperea membranelor se manifestă prin pierdere de lichid pe cale vaginală, uneori abundentă, alteori discretă și persistentă. Asistentul medical sau elevul AMG trebuie să recunoască aspectele care se raportează: scurgere clară sau verzuie, miros neobișnuit, febră maternă, dureri abdominale, contracții, sângerare sau reducerea mișcărilor fetale. Lichidul verzui poate sugera eliminare de meconiu și necesită anunțarea rapidă a echipei obstetricale.
Amniosul nu trebuie confundat cu placenta, care realizează schimburile materno-fetale, nici cu corionul, membrana externă implicată în formarea vilozităților coriale. În practica de îngrijire, termenul apare în expresii precum lichid amniotic, amniocenteză, infecție intraamniotică sau ruptură prematură a membranelor. Supravegherea gravidei include observarea pierderilor vaginale, a temperaturii, a durerii și a semnelor de travaliu, iar orice suspiciune de ruptură de membrane înainte de termen se comunică imediat medicului sau moașei.