Anaerobioza este condiția biologică în care un organism, o celulă sau un proces metabolic funcționează fără oxigen molecular. În microbiologie, termenul este folosit mai ales pentru bacteriile care cresc în medii lipsite de oxigen, cum sunt unele zone profunde ale țesuturilor, abcesele, intestinul gros, cavitatea bucală, plăgile necrotice sau țesuturile prost vascularizate. Unele microorganisme sunt strict anaerobe și pot fi distruse de oxigen, iar altele sunt facultativ anaerobe, adică pot folosi oxigenul când există, dar supraviețuiesc și fără el.
Importanța clinică apare în infecțiile cu germeni anaerobi: abcese dentare, infecții intraabdominale, gangrenă gazoasă, infecții pelvine, ulcere de presiune infectate, plăgi mușcate sau plăgi cu țesut devitalizat. Aceste infecții pot avea miros fetid, secreții groase, necroză, durere locală, febră și evoluție rapidă dacă nu sunt drenate și tratate corespunzător. Recoltarea probelor pentru cultură anaerobă necesită recipiente și tehnici speciale, deoarece expunerea la aer poate compromite rezultatul.
În activitatea de nursing, anaerobioza explică de ce curățarea plăgilor, debridarea țesutului mort, drenajul colecțiilor și pansamentele corecte sunt esențiale. Asistentul urmărește culoarea tegumentului, mirosul, cantitatea secrețiilor, apariția crepitațiilor, febra, durerea disproporționată și semnele de sepsis. Pacienții imobilizați, diabetici sau cu circulație periferică slabă au risc crescut de medii locale sărace în oxigen, favorabile anaerobilor. Raportarea rapidă a agravării locale poate preveni complicații severe.