Angiocardiopatia este un termen general pentru o afecțiune în care sunt implicate atât vasele de sânge, cât și inima. Poate descrie modificări vasculare care suprasolicită cordul, boli cardiace cu afectare vasculară asociată sau tulburări circulatorii complexe, cum se întâlnesc în hipertensiune arterială de lungă durată, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, boală valvulară cu hipertensiune pulmonară ori unele malformații congenitale. Termenul nu reprezintă un diagnostic unic, ci indică o relație între sistemul vascular și funcția cardiacă.
Manifestările depind de cauza principală. Pacientul poate prezenta dispnee la efort, oboseală, palpitații, durere toracică, edeme la membrele inferioare, cianoză, amețeli sau tensiune arterială dificil de controlat. În afectarea arterelor coronare pot apărea episoade de angină, iar în insuficiența cardiacă apar ortopnee, tuse nocturnă și creștere rapidă în greutate prin retenție de lichide. Investigațiile folosite frecvent includ EKG, ecocardiografie, analize biologice, radiografie toracică, test de efort sau angiografie, în funcție de caz.
Rolul asistentului medical este practic: măsurarea corectă a tensiunii, pulsului, saturației, observarea edemelor, urmărirea diurezei și a toleranței la efort. Este importantă recunoașterea semnelor de alarmă: durere toracică prelungită, dispnee bruscă, sincopă, confuzie, cianoză sau hipotensiune. Angiocardiopatia se poate confunda în limbajul curent cu „boală de inimă”, dar componenta vasculară este esențială pentru înțelegerea riscului, tratamentului și educației pacientului privind fumatul, dieta, mișcarea și aderența la medicație.