Angoasa este o stare de neliniște profundă, teamă apăsătoare și tensiune psihică, trăită ca pericol iminent chiar atunci când amenințarea nu este clar identificată. Se poate manifesta prin senzație de sufocare, palpitații, tremor, transpirații, uscăciunea gurii, nod în gât, durere sau presiune toracică, greață, amețeală și impresia că persoana își pierde controlul. În limbaj clinic, angoasa este apropiată de anxietatea severă și poate apărea în atacuri de panică, tulburări anxioase, depresie, sevraj, hipertiroidism, hipoglicemie sau după evenimente traumatice.
Pentru asistentul medical, evaluarea angoasei cere atât calmarea pacientului, cât și excluderea unor cauze somatice urgente. Durerea toracică, dispneea reală, cianoza, tulburările de ritm, confuzia, febra, saturația scăzută sau hipoglicemia nu trebuie atribuite automat emoțiilor. În salon, pacientul este abordat cu voce calmă, propoziții scurte, orientare în timp și spațiu, reducerea stimulilor excesivi și încurajarea respirației lente. Prezența unei persoane de sprijin poate ajuta dacă nu crește agitația.
Angoasa se deosebește de frica obișnuită prin intensitate, durată și reacțiile corporale asociate. Se raportează rapid ideile de auto-vătămare, agitația necontrolată, atacurile repetate, refuzul alimentației sau al tratamentului și orice suspiciune de delir, intoxicație ori sevraj. Documentarea utilă include declanșatorul posibil, comportamentul observat, semnele vitale, intervențiile non-farmacologice și efectul medicamentelor administrate la indicația medicului. Termenul descrie o suferință reală, nu o simplă exagerare a pacientului.